Page 9 - 1923-21
P. 9

CAPITLUL XV                După terminarea victorioasei cam­  figeau  mai  adânc  sau  mai  puţin  a-
                                           panii,  oamenii-moime,  care  au  su­  dânc  în  stâncă,  aveau  pereţii  suri,
         , Ochii ne-au văzut mari minuni!*
                                           pravieţuit îngrozitorul măcel, au fost  lucii,  decoraţi  cu  desene,  unele  cu
                  — Urmare —               aduşi  de  partea  de  dincoace  a  pla­  adevărat  artistice,  săpate  cu  dalta  şi
                                           toului (ce plângeri, ce vaere !) şi au   reprezentând  felurite  animale  de  pe
          Scriu  notele  aceste  zi  după  zi,  şi
       sperez  că  încă  înainte  de  a  ajunge   fost  colonizaţi  în  apropierea  caver­  platou.  De  se  va  întâmpla,  ca  într’o
                                                                               bună  zi  să  moară  toate  vieţuitoarele
       la  sfârşitul  lor,  voi  putea  spune,  că   nelor,  având  să  rămână  de  aici  în­
       în  fine,  soarele  a  răzbit  prin  norii   colo  un  neam  de  sclavi,  Ia  discre-  acestui  platou,  explororul  care  va
       negrii.  Suntem  ţinuţi  aici,  fără  să   ţiunea  stăpânilor.  A  fost  o  repeţire  trece  cândva  pe  aici  va  putea  să
       prea  avem  idee  cum  vom  ieşi  la   primevală  a povestei Iudeilor  insclă-  reconstruiască  de  pe  aceşti  pereţi
                                           viţi  în  Babilon  sau  a  Izraeliţilor  în  întreagă  fauna  stranie  —  dinosaurii,
       lume, cam amărâţi de starea aceasta
       de prizonieri îngrijiţi împărăteşte. Şi   Egipet.  Noaptea,  adesea  am  auzit  iguanodonii, peştii —şopârle — care
        totuşi  sunt  convins  că  va  veni  o  zi,   venind  dintre  arborii  nouei  colonii,  au  trăit  încă  pe  pământ  Ia  o  epocă
        când  ne  va  părea  bine  că  am  fost   câte un dureros, prelungit bocet, fără   atât de recentă.
        reţinuţi  aici  împotriva  voinţei  noa­  îndoială  plânsul  vreunui  primitiv   De  când  am  aflat,  Că  iguanodo­
        stre,  şi  am  putut  vedea  lucruri  mi­  Ezechiel,  care  se  tânguia  pe  ruinele   nii  erau  turme  în  propietatea  par­
        nunate  din  aceasta  lume  mică,  şi   pierdutei glorii din Cetatea-moimelor,  ticulară  a  Indianiior,  am  fost  con­
        mai multe din vietăţile care o locuesc.  de odinioară. De acum înainte, pen­  vinşi,  că  omul,  oricât  de  primitive
          Izbânda  Indianiior  şi  anihilarea   tru  vecie,  soarta  lor  era  să  doboare   mijloace  i-ar  fi  stat  la  dispoziţie  a
        oamenilor-moime a însemnat întoar­  lemne  de  foc  şi  să  care  apă  pe   ştiut  să-şi  stabilească  poziţia  de
        cerea  bunei  noastre  stele.  De  atunci   seama stăpânilor.          domn  al  platoului.  In  curând  ne-a
        începând,  de  fapt  noi  eram  domnii   A  doua  zi  după  luptă  am  traver­  fost  dat  să  ne  convingem  că  nu
        platoului,  privindu-ne  Indianii  cu   sat  platoul  în  tovărăşia  aliaţilor  no-  era  cazul,  şi  că  omul  e  încă  o
        ochi  plini  de  gratitudine  şi  teamă,   ştrii, şi ne-am aranjat tabăra la poa­  fiinţă  tolerată  şi  prigonită.  Tragedia
        de  când  i-am  ajutat  cu  armele  noa­  lele  stâncilor  cavernoase.  Ei  ne-au   s’a  produs  a  treia  zi  dupăce  ne-am
        stre  drăceşti  să  scape  de  duşmanii   invitat  să  stăm  şi  noi  în  cavernele   aşezat  tabera  la  poalele  stâncilor
        lor  de  veacuri.  Eu  cred,  că  mulţi   lor, dar Lordul John refuză cu hotă­  cavernoase.  In  ziua  aceia  Challen-
        dintrfe ei ar fi fost bucuroşi să scape   râre, convingându-ne, că urmând in­  ger  şi  Summerlee  s’a  dus  la  lac,
        de  noi:  oameni  atât  de  puternici,   vitaţiei  ne-am  fi  pus  cu  desăvâr­  unde  câţiva  indigeni  conduşi  de  ei
        cu cine ştie ce gânduri ascunse, — dar   şire  Ia  discreţia  lor,  în  cazul  dacă   vânau  cu  lăncile  specimene  de  so-
        mi  se  pare  că  nici  ei  nu  ştiau  cum   ar  avea  gânduri  rele  faţă  de  noi.  In   pârle  gigantice.  Lordul  John  şi  cu
        şi  pe  unde  să  ne  dee  drumul.  Din   urmare  ne-am  păstrat  independenţa,   mine  am  rămas  în  taberă,  pe  când
        semnele  lor  am  înţeles,  că  înainte   şi cu toatecă eram cu toată prietenia   un  număr  oarecare  de  indiani  era
        exista  un  loc,  pe  unde  puteai  să  te   faţă  de  amfitrionii  noştrii,  nu  am  împrăştiat  căutându-şi  de  treabă,
        cobori Ia baza stâncilor: tunelul nă­  încetat  să  ne  ţinem  gata  armele  pe  terenul  plan,  ierbos  dela  baza
        ruit,  pe  care  l-am  găsit  şi  noi,  când   pentru  orice  eventualitate.  Am  vi­  stâncilor.  Deodată  am  auzit  un  stri­
        căutam  drumul  înspre  platou.  Fără   zitat  toate  cavernele  lor,  spelunci   găt  de  alarmă  strident,  cuvântul
        îndoială  prin  acest  tunel  şi-au făcut,   curioase,  confortabile,  despre  care   „Stoa“  răsunând  din  o  sută  de  guri.
        Ia  epoci  diferite  intrarea  pe  platou   nu  am  putut  stabili  dacă  erau  opera   Din  toate  părţile  bărbaţi,  femei  şi
        atât  oamenii-moime,  cât  şi  Indianii,   naturei sau a mânilor omeneşti. Erau   copif  alergau  nebuni  la  adăpost,
        şi  tot  pe  aici  a  trebuit  să  urce  şi   săpate  în  acelaş  strat  de  stâncă,  înghesuindu-se  grăbiţi  pe  scările
        Maple  White  cu  tovarăşul  lui.  Dar   care  zăcea  între  massele  de  stânci   înguste  şi  prăpăstioase  să  ajungă
        cu  un  an  înainte  —  ne  aduceam   bazaltice  de  deasupra  lor  şi  între   mai de grabă la caverne.
        aminte  —  a  fost  prin  părţile  aceste   baza de granit tare.          Privind  în  sus  i-am  văzut  agi-
        un  puternic  cutremur  de  pământ,   Deschizăturile  cavernelor  erau  la  tându-şi  braţele,  chemându-ne  să-i
        care  a  făcut  să  se  năruiască  partea  vre-o  optzeci  de  picioare  deasupra   urmăm  şi  noi  în  locul  lor  de  re­
        de  sus  a  tunelului.  Şi  aşa  Indianii,  poalelor  stâncei  şi  ca  să  ajungem  fugiu.  Am  luat  în  mâini  câte  o  ca­
        când îi întrebam prin semne pe unde   ia  ele  a  trebuit  să  urcăm  lungi  scări   rabină  şi  am  alergat  afară  să  ve­
        am  putea  pleca,  dădeau  numai  din   săpate  în  piatră,  atât  de  înguste  şi   dem  ce*  primejdie  ameninţă.  Deo­
        capete,  ridicau  din  umeri.  Se  poate   atât  de  piezişe,  încât  nici  un  animal   dată  din  un  mănunchi  de  arbon
        că  nu  ştiau,  dar  se  poate  că  nu   mai  mare  nu  ar  fi  putut  să  le  calce,   din  apropiere  izbucniră  vre-o  zece-
        voiau să ne ajute să plecăm.        In  caverne  era  cald  şi  uscat;  se  în­  cincisprezece  indiani,  gonind  de
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14