Page 10 - 1923-22-23
P. 10

Pag. 334 ------ ----------------------— ■  - - - - - - C  O  S  I  N  Z  E  A  N    A    - - - - - - -  25—XI si 10—XII. 1923
                                                                                                      9

              Găsea  straturile  în  grădină  nepli­  Îşi  lăsă  lucrurile  la  Fiume,  şi  se   Dar  se  întâmplă  o  minune  !  Ru­
            vite,  ori  auzea  pe  mama  că  fasolea   întoarse  numai  cu  un  coferaş  verde,   dele  începură  să  se  certe,  care
            verde  ar  trebui  culeasă,  numai  ce   în  care  îşi  pusese  câteva  rufe  sub­  dintre ele s’o ia pe Lila.
            răsuna vocea ei fragedă, melodioasă,   ţiri de olandă, rochia ei de dolin,  Întrebată,  tânăra  văduva,  veni  din
            ca un vers -dulce:                  0  sticluţă  de  parfum  de  violete  de  fundul  grădinei  şi  se.opri  nedumer
              —  Veniţi,  copii,  să  plivim  buru­  Parma — şi ghitara.            rită  în  mijlocul  sfatului.  Unde  să-şi
            ienile  din  grădină,  să  culegem  mâ-   Ghitara  o  moştenise  dela  mama   aleagă  noul  cămin?  La  care  dintre
            micuţei  fasolea  verde,  să  ne  facă   ei,  şi  n’ar  fi  lăsat-o  pentru  nimic  în   multele mătuşe, verişoare  îşi va re­
                                                                                                           r
            papă bună din ea.                   lume!                               găsi de acum rostul, vieţei pierdut?
              Şi  unde  altădată  nimeni  nu  ne-   Sătenii  din  Şilinghia  au  primit-o   Stăteau  cu  toţii  iii  cerc,  ca  la  o
            ar  fi  putut  îndemna  la  astfel  de   cu  urale,  ca  pe  o  regină  a  lor.  O   horă,  vr’o  douzeci  de  bătrâne  şi
            treabă,—  acum  porneam  cu  aceiaş  iubeau  parcă  ar  fi  fost  duhul  bun   tinere  cu  bărbaţii,  cu  copiii  lor,  ei
            bucurie  caşi  când  ar  fi  fost  vorba   al  satului.  O  pofteau  la  toate  prâz-  se  uitau  la  făptura  mică  şi  subţiri­
            de cules de flori, ori de fr3gi.    nuirile,  la  toate  nunţile  lor.  Şi  ea   că  a  Lilei,  la  ochii  ei  mari  şi  negri,
              Şi  mama  se  minuna  de  noi,  câtă   se  sucea  bucuroasă.  Nimeni  nu   plini de strălucire şi iubire, ’ cu pri­
            treabă  îi  făceam  în  grădină  într’un   cânta  mai  frumos  horile  şi  doinele   viri  galeşe,  întrebătoare,  la  braţele
            ceas-două.                          învăţate  la  aceste  petreceri.  Tot  mai   ei  delicate  cari  se  ridicau  şi  se  în­
              Atâta  farmec,  voioşie,  putere  şj   mult  i  se  lega  sufletul  de  noua  ei   tindeau  în  toate  părţile,  neştiind  pe
            dragoste  de  viaţă  răspândea  în  ju­  patrie,  rudele  ei  de  aci  —  bunica   cine  să  cuprindă  la  inima  ei  îm­
            rul ei tuşa Lila !                  mai  avea  cinci  fete  măritate  şi  doi   belşugată ?
                                               ficiori  însuraţi,  cari  toţi  locuiau  în   —  O,  dragii  mei  eu  nu  ştiu...
                            *
                                                regiunea  aceasta,  dela  Murăş  între   Voi  sunteţi  aşa  de  buni  cu  mine!...
              Bunica noastră, din partea mamei,   cele  trei  Crişuri  —  şi  toţi  o  iubeau   O să mă duc la toţi, pe rând.
            a  fost  de  origine  polonează.  Nobili   pe Lila, cea orfană şi bună.,  * *
            polonezi  emigraţi  în  Ungaria.  Un   Tocmai  se  pregătea  să  scrie  mă­  Şi  de  atunci,  de  v’ro  treizeci  de
            frate  de  al  ei,  ofiţer  de  marină,  s’a   tuşei  sale  la  Fiume  că  ea  nu  se   ani,  aşa  umblă  Lila,  tânăra  văduvă
            însurat  la  Fiume  cu  o  italiancă,  şi-a   mai  duce  acasă,  pentrucă  nu  mai   de  atunci,  tuşa  Lila,  cea  bătrână
            avut o singură fetiţă, pe Lila.    poate  să  părăsească  pe  bunica  ei   acum, pe  rând la  cele vr’o douăzeci
              Tuşa  Lila  era  dar  vară  cu  mama   bătrână,  —  când  într’o  dimineaţă   de rude ale fci.
                                                           x
            noastră,  rudă  bună  cu  noi,  cea  mai   frumoasă  de  primăvară,  pe  când  îi   Cu  geamantanul  verde,  pe  care
            bună  rudă,  căci  nici  una  dintre  ru­  ducea  cafeua,  Lila  o  găsi  pe  bunica  îl  reînoeşte  cu  vopsea  nouă  din
            dele  noastre  nu  se  apropia  sufle­  ei in pat moartă!              când  în  când,  şi  cu  ghitara,  bine
            teşte de noi ca dânsa.                De  părinţi,  nu-şi  aducea  aminte,   îngrijită  şi  asta  să  nu-i  lipsească
              Părinţii  ei  muriră  de  tineri,  în-  bărbatul  ei  căzuse  pe  câmpul  de   cumva vr’o coardă.
            tr’una  din  epidemiile  cari  bântue   luptă,  departe.  Iar  aci,  mama  mare,   Nu  stă  mai  mult  de  o  ¡unâ-două
            uneori  Mediterana,  unul  după  altul,   a  ei  dragă,  rece,  nemişcată,  fără   la  un  loc,  deşi  toţi  ar  vrea  s-o  ţină
            şi  Lila  a  rămas  orfană  la  vrâsta  de   să-i  mai  poată  grăi  vr’odată  un  cu­  pentru totdeauna la dânşii.
            trei  ani.  S’a  adăpostit  la  rude,  azi   vânt  de  mângâere  —  o,  era  o  du­  Căci  tuşa  Lila  se  apuca  de  tre­
            ici,  mâine  colo.  Până  când  s’a  în­  rere  dintre  cele  mai  crude,  de  ne-  abă  chiar  din  ziua  dintâi  în  care
            vrednicit  mama  tatălui  ei  adica  bu­  îndurat!                     sosea  la  o  rudă  iubită  îndată  îşi
            nica  ei,  şi  a  mamei  noastre,  de  a   Lila  plânse  cu  hohot,  cu  fruntea   găsea  rostul,  şi  ştia  ce  anume  tre-
            făcut  o  călătorie  până  la  Fiume  şi   închinată  peste  mâna,  ca  de  ceară,   bue  făcut.  Mica  ei  penzie  de  vădu­
            a adus-o în ţara noastră, la Şilinghia,   a  bătrânei.  Simţea  acum  bine  că   vă  de  război  îi  ajungea  pentru  mo­
            unde  aveau  ei  o  moşie  frumoasă,   nici  odată  nimeni  n’are  s’o  mai  iu­  desta  ei  îmbrăcăminte.  Şi  altceva
           între  Crişul  alb  şi  pădurile  nepă­  bească cum a iubit’o bunica.   nu-i trebuia.
            trunse ale Zarandului.               La  înmormântare  veniră  însă      Florile  câmpului,  .stelele  cerului
              Aci  crescu  Lila  până  la  vrâsta  de   toate  rudele  din  apropriere.  Cele  şi  cântecul  erau  pentru  ea  cele  mai
           optsprezece  ani,  alintată  de  bunica   mai din depărtare, veniră şi ele peste   mari  bucurii,  podoabele  cele  mai
           sa  care  o  iubea  mult  şi  de  frum-  câteva  săptămâni,  când  se  făcu  in­  scumpe  ale  vieţei.  Nici  odată  nu
           seţa  naturei  care  o  împrejuia  din   ventarul  averei  râmase  de  bătrâna.   primea  daruri  -  dela  rude  —  îi  dă­
           toate  părţile  cu  farmecul  ei.  Când   Moşia  fu  scoasă  în  vânzare  şi  fie­  ruia  ea  pe  copii.  Din  cine  ştie  ce
           veni  într’o  vară  o  soră  a  mamei   care dintre rude îşi luă partea ce  petecuţ,  dunteluţă,  ne  făcea  rochiţe
           sale  moarte  şi  o  luă  cu  ea  iar  la   1 se cuvenea.               admirabile  pentru  păpuşe,  şi  băe-
           Fiume,  Lila  se  mărită  acolo  cu  un   Dar  Lila?...  Rudele  se  sfâtuiră  ţilor mingi, zmei şi căciuli de irozi.
           fost  elev  al  tatălui  ei,  locotenent  în   între  ele  aacă  trebuia  să-i  dee  şi  ei   Se  scula  înaintea  tuturor  şi  se
           marina  austriacă.  Dar  peste  cinci   partea  cuvenită?  Una  dintre  ele  culca  cea  din'  urmă  în  casă.  Mân­
           luni,  după  această  căsătorie,  bărba­  ridică  obiecţiunea  că  Lila  n’ar  fi   ca  puţin  şi  ori  şi  ce  îi  venea  pe
           tul  ei  căzu  în  războiul  din  Crimea,   copila  legitimă  a  fratelui  lor.  Ea   masă.  Umbla  mult  pe  afară  şi  dor­
           lăsând-o  fără  altă  avere  decăt  mica   n’avea  nici  un  act  la  dânsa  ce  ar  mea  cu  fereasta  deschisă  când  pu­
           ei pensie de văduvă de război.      fi  dovedit  contrarul,  —  şi  nici  se   tea  să  aibă  odaia  ei.  Şi  nici  odată
             Văduvă la nouăsprezece ani!       gândea  să  ridice  vr’o  pretenţie  de   nu  era  bolnavă.  Când  se  întâmpla
             O  scrisoare  dela  bunica  ei,  unde   moştenire.  Rudele  hotârîrâ  să  nu  i   s’o  supere  cineva,  punea  capul  în
           aceasta  o  rugă  să  se  întoarcă  la   dee  nimic,  dar  s-o  ţină  una  dintre   piept  şi  tăcea  câteva  minute,  un
           dânsa  căci  ea  este  acum  bătrână  şi   ele,  aceea  mai  cu  dare  de  mână  şi   ceas,  o  zi,  cât  era  supărarea  de
           bolnavă  şi  are  nevoie  mare  de  în­  care  avea  mai  multă  nevoie  de  aşa  grea.  Când  îşi  ridica  fruntea,  ochii
           grijirile  ei,  o  făcu  pe  Lila  să  revină   o rudă orfană, cine să-i ajute Ia me­  ei erau iar luminoşi, plini de viaţă.
           iar la Şilinghia.                   najul din casă, la creşterea copiiilor.  —  Ah;  copii!  Ce  frumoasă  e  vi«
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15