Page 16 - 1923-22-23

Pag. 340 — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - 25—XI si 10—XII 1923
>
apropia, trecând peste orchestră, prin sălbătăciile platoului, îmbrăcat o dragoste primejdioasă care mâna
inundă platforme şi ridică sus, pe în crinolina lui de bambus, ca pe cel favorizat la moarte sau Ia
creasta lui pe cei patru eroi ai zi­ să aducă profesorului Challenger primejdii vecine cu moartea? In gân­
lei? (Bravo Mac !) Dacă înainte o „pe puiul dracului“. Am făcut de dul meu ascuns, nefăţărit, — puru­
parte a celor de faţă au făcut o asemenea aluzii la greutăţile, pe rea hotărât să mi-1 înşel şi pururea
nedreptate, acum şi-o reparau pe care le-am avut cu coborâtul ba­ nereuşind, — nu am ghicit eu oare
deplin. Toată lumea era în picioare. gajului lui Challenger şi dacă aş în dosul feţei de înger un suflet plin
Toată lumea se mişca, se agita, fi descris şi călătoria noastră ar fi de egoism? Iubea ea pe erou de dra­
aplauda, striga. In jurul explororilor trebuit să spun multe despre greu­ gul eroismului şi a calităţilor lui, sau
se făcu un inel des de oameni ex­ tatea ce am avut-o săturând cu doar pentru razele de glorie care
taziaţi. „Sus cu ei !, sus cu ei !“ peşti stricaţi apetitul extraordinar a s’ar revărsa şi asupra ei, fără nici
tunau sute de voci. In o clipă se tovarăşului nostru hidos. Dacă nu o oboseală, fără nici un rizic? Sau
ridicase deasupra capetelor mulţi- am amintit mai multe despre el, a poate aceste sunt numai vorbele
mei patru figuri, lnzadar se zbâ- fost din pricina, că profesorul avea desiluziei, care a urmat după duşul
teau să fie lăsaţi jos. Au fost men­ dorinţa să nu se ştie nimic despre rece? A fost o grea, foarte grea lo­
ţinuţi în locul înalt ce li se cuve­ argumentul zdrobitor pe care îl du­ vitură pentru mine. O clipă m’a fă­
nea. Dar ar fi fost şi imposibil să-i ceam cu noi, până în clipa potri­ cut cinic, m’a făcut să nu mă mai
coboare de nou jos, aşa era de vită, când urma să-i lovească c j interesez de nimic, m’a durut mult.
mare îmbulzeala în jurul lor. „Pe el în cap pe duşmanii lui. Dar de atunci a trecut o săptămână
Regent-Street! Pe Regent-Street!“ Un cuvânt încă despre soarta până când scriu aceste, şi de atunci
se auziră mai multe voci. In mul­ pterodactilului londonez. Nimic nu am avut convorbirea importantă cu
ţimea înghesuită se făcu un vârtej, se poate spune cu siguranţă în ma­ Lordul Roxton. pe care voi scrie-o
apoi un curent încet porni către teria aceasta. Avem mărturia alor mai jos şi — în fine, poate ar fi
uşi, ducând pe umeri pe cei patru. două femei îngrozite, care l-au vă­ fost mai rău dacă nu s’ar fi pro­
Pe stradă era o scenă extraordinară. zut aşezat pe vârful clădirei Queen’s dus această dureroasă lovitură...
Aştepta aici o mulţime de peste o Hali, stând acolo nemişcat, ca o Dar să povestesc în câteva şire
sută de mii de oameni. Mulţimea drăcească statue, câteva ceasuri. sfârşitul dragostei mele. La South­
se întindea înghesuită dela cornul Proxima zi s’a scris în gazete, că hampton nu mă aştepta nici o scri­
de dincolo a hotelului Langham, soldatul P. Miles, din regimentul soare, nici o telegramă dela ea. In
până la Circul Oxford! Un vifor Coldstream Guards, fiind sentinelă aceiaş sară am alergat la villa din
de aplauze a salutat pe cei patru la Marlborough House, s’a depărtat Streatham, alarmat de tăcerea ei.
aventurieri, când au apărut în stradă, dela postul lui şi în urmare a fost Mai trăia oare, a murit oare? Ce
tot sus deasupra capetelor mulţi- dus în faţa curţii -marţiale. Soldatul s’a ales de visurile mele din toate
mei, subt lumina vie a lămpilor e- Miles, spunea, că şi-a aruncat arma nopţile, în care ea mă aştepta cu
lectrice. „Un convoi! Un convoi!“ şi a luat-o la tălpăşiţa fiindcă privind braţele deschise, cu faţa zimbitoare,
era strigătul general. In o falangă spre cer, deodată’ a văzut pe dracu cu vorbe bune, pe mine, care mi-am
deasă, blocând stradele dela mar­ zbuiând între el şi lumina lunii, riscat viaţa pentru o vorbă a ei?
gine la margine, mulţimea porni de- — dar povestea nu a avut creză- M’am coborât de curând din înăl­
alungul pe Regent-Street, Pali Mall, mânt în faţa Curţii, cu toate că mi ţimile vertiginoase ale închipuitei
St. James’s Street şi Piccadilly. Cir­ se pare că îşi poate avea esplicaţia mele de om îndrăgostit pe pămân­
culaţia în centru Londrei a fost în incidentul cu pterodactilul. Sin­ tul rece şi prozaic. Nu mă aştepta
complet oprită şi s’au semnalat o gura mărturie, pe care o mai pot în uşă nimenea. Dar poate explica­
mulţime de încăerâri de-oparte invoca derivă de pe bordul vaporu­ ţiile ulterioare vor risipi pe deplin
între demonstranţi, de alta între lui companiei Americano-Olandeze norii ce s’au îngrămădit.
poliţişti şi birjari. S’a făcut miezul „Friesland“, al cărui căpitan afirmă, Alergai de-alungul cărării din gră­
nopţii, când cei patru călători au că a doua zi pe la orele nouă, diniţă, bătui în uşe, auzii răspun-
fost lăsaţi pe pământ, la poarta lo­ fiind în largul marii, au văzut zbu­ zându-mi vocea lui Gladys, ferii la
cuinţei Lordului Roxton din Albany, rând un monstru pe jumătate capră, o parte servitoarea speriată care îmi
şi când mulţimea însufleţită cântând pe jumătate un enorm liliac, care deschise şi năvălii în cameră. Ea
în cor „Tovarăşi buni sunt ei,“ a înainta cu o viteză prodigioasă în­ stătea tolănită într’un fotoliu mare,
terminat prin un „Trăiască Regele“ spre sud-vest. Dacă instinctul lui lângă pian, sub lumina caldă a u-
din zeci de mii de guri. Aşa s’a i-a arătat direcţia înspre casă, nu nei lampe cu abat jur. In trei paşi am
sfârşit sara aceasta, cea mai plină am nici o îndoială, că ultimul pte- fost lângă ea şi i-am prins mâinile
de evenimente şi importanţă, pe rodactil european şi-a găsit moartea într’ale mele.
care a văzut-o Londra de multă undeva în apele Atlanticului. — Gladys! strigai, Gladys!
vreme.“ Şi Gladys, — ah draga mea Gla- Mă privi cu o faţă plină de mi­
Până aici prietenul meu Macdona; dys! — Gladys după a cărei nume rare. Părea suprinsă. Espresia de a-
şi cele de descrise el pot fi primite de am botezat misteriosul lac de pe acum a ochilor ei, privirea aspră,
o precisă — deşi cam înflorită — platou, care de acum înainte se va buzele rigide îmi erau tot atâtea
descriere a celor, ce s’au petrecut. numi prozaic Lacul Central, fiindcă lucruri nouă. îşi smulse mâinile din-
Incidentul remarcabil, care s’a pro­ nu vreau să intre numele ei în ne­ tr’ale mele.
dus, a fost o premeditată supriză murire prin mine. Dar nu am ob­ — Ce înseamnă toate aceste? în­
pentru auditor, — dar nu trebue să servat eu oare totdeauna o curioasă trebă rece.
spun, că noi patru eram în cunoş­ linie, aspră, în natura ei? Nu am — Gladys! strigai. Ce sunt ace­
tinţa lucrurilor. Cititorul îşi va a- simţit eu oare, chiar şi pe vremea, ste Gladys? Doar tu eşti Gladys a
duce aminte, cum am întâlnit eu când eram mândru să-i îndeplinesc mea, draga mea Gladys — nu e
pe Lordul John Roxton, când umbla orice capriciu, că dragostea ei era aşa? — mica Gladys Hungerton?