Page 17 - 1923-22-23
P. 17

25—XI şi 10—XIU923                          C  O  S  I  N  Z  A  E  N  A                         Pag. 341

           —  Greşeşti domnule, zise, eu sunt  Johnson şi Merivale, Strada Chancery   zi  o  colibă,  ca  să  mă  apăr  de  bes­
         Gladys Potts. Dă-mi voie să te pre­  Lane 41.                           tiile  celea  infecte  şi  ?m  petrecut
         zint bărbatului meu.                  —  Noapte  bună!  zisei  şi  perii  în   acolo  o  zi  fericită  în  mână  cu  hâr-
           Ce absurdă e viaţa! M-am pome­   întunerec,  asemenea  eroilor  de  tra­  leţul. lată ce am săpat.
         nit  plecându-mă  şi  strângând  mâna  gedii,  neconsolaţi  şi  cu  inima  în­  Deschide  cutia  de  ţigări  şi  răs-
         cu un om mărunţel, chel, care apăru   sângerată,  clocotind  în  mine  ca   turnându-o  împrăştie  pe  masă  vreo
         de  alăturea  din  adâncimile  bătrâ­  într’o oală pe foc durere, furie, râs...  douăzeci—treizeci  pietrii  necioplite,
         nului  fotoliu,  care  odinioară  era  al   Încă  o  scurtă  scenă,  şi  am  ter­  variind  dela  mărimea  unui  bob  de
         meu... Ne-am închinat adânc unul în   minat.  Aseară  am  luat  cu  toţii  masa   mazăre până Ia cea a unei nuci.
         faţa  celuialalt,  îngânând  vorbe  ne­  în  camerele  Lordului  John  Roxton,   —  Poate mă învinuiţi că nu v’am
         înţelese.                          şi  după  cină  stăteam  în  jurul  mesei,   spus  îndată  descoperirea  mea.  Poate
           —  Tata ne-a permis să stăm aici,  fumându-ne  ţigările  şi  povestind   aveţi  dreptate;  dar  îmi  era  teamă,
         până  ni  se  gată  casa  noastră,  zise  prieteneşte  despre  recentele  noastre   că  nu  sunt  pietrile  cea  ce  gândeam,
         Gladys.                             aventuri.  Era  curios  să  vezi  figurile  şi  chiar  valoarea  diamantelor  veri­
           — Da, natural... natural... zisei eu.  şi  feţele  binecunoscute  în  aceste   tabile  nu  atârnă  numai  de  mărimea
           —  Şi  d-ta  nu  mi-ai  primit  scri­  noui  împrejurări.  Iată-1  pe  Challen-  lor,  ci  mai  ales  de  duritatea  şi  de
         soarea în Para?                     ger,  cu  zimbetul  lui  condescendent,   conzistenţa  lor.  De  aceia  am  adus
           — Nu, n’am primit nici o scrisoare.  cu  pleoapele  grele  peste  ochii  nea­  cu  mine  pietrile  şi  în  prima  zi  de
           —  Ce  păcat!  Ai  fi  înţeles  cum   stâmpăraţi,  cu  barba  lui  agresivă,   acasă  le-am  dus  la  juvaergiul  Spink
         stau lucrurile.                     pieptul  bombat,  răbufnind  şi  înfu-  şi  l-am  rugat  să  le  cerceteze  să  ci­
           *— Înţeleg perfect şi acum...     riindu-se în discuţiile cu Summerlee.   zeleze  unul  şi  să-mi  spună  cam  cât
           —  Lui William i-am povestit to­  Şi  Summerlee  de  colo,  cu  luleaua  fac.
         tul,  zise.  Ştii,  noi  doi  nu  mai  avem   lui  scurtă  înfiptă  între  mustaţa   Scoase  din  buzunarul  vestei  o
         secrete.  îmi  pare  rău  că  ai  suferit.   subţire  şi  barba  de  capră,  cu  faţa   cutiuţă,  şi  scutură  din  ea  un  admi­
         Dar  de  altfel  dragostea  d-tale  n’a  slabă  crispată  în  violenţa  argumen­  rabil’diamant,  sclipitor,  unul  din
         putut  fi  atât  de  adâncă  cum  părea,   telor  pe  care  i  le  aruncă  acre  lui   cele  mai  pline  de  foc  pe  care  l-am
         de  vreme-ce  ai  putut  să  mergi  la   Chellenger.  In  fine  amfitrionul  nos­  văzut vre-o dată.
         celălalt  capăt  al  pământului  şi  să   tru,  cu  faţa  lui  arsă  de  soare,  seacă,   —   lată  rezultatul!  zise.  Spink
         mă  laşi  aici  singură.  Nu  eşti  supă­  cu ochii răci, suri, de ghiaţă, în care   evaluează pietrile de aici Iacei puţin
         rat pe mine?                        fulgera  din  când  în  când  câte  o   douăsute  de  mii  de  sternini.  —
           —  Nu,  nu  sunt.  Nu  sunt  de  loc   scântee  de  umor  şi  voe  bună.  lată   Suma  o  împărţim  frăţeşte.  Nici  să
         supărat. De ce aş fi... Dar acum plec.  ultimul lor portret.            aud  nu  vreau  de  altceva...  Ei  bine,
           —  Nu  vrei  ceva  răcoritor?  zise   Ne  găseam,  după  masă,  în  san­  Challenger,  Dta  ce  faci  cu  cele
         omuleţul, şi apoi adause în ton con­  ctuarul LorckrkH---camera cu lampe  cincizeci de mii ale Dtaie?
         fidenţial; Âu mai păţit-o aşa şi alţii.   purpurii  şi  cu  nenumăratele  trofee   Dacă  Dta  de  fapt  stărueşti  în
         Nu  e  aşa?  Şi  n’ai  ce  face...  Aşa  e   —■  când  ne-a  încunoştinţat  Lordul   generoasa  hotărâre,  zise  Profesorul
                                                                                 --  am  să  întemeez  un  muzeu  privat:
         lumea.                              Roxton,  că  are  să  ne  comunice
           Râse  ca  un  idiot  în  vreme  ce  eu   ceva  de  importanţă.  Scoase  din  un  visul meu de mult.
         mă apropiam de uşă.                 scrin  o  cutie  de  ţigări  veche  şi  o   —  Şi Dta Summerlee?
                                             aşeză pe masă, în faţa lui.           —  Âm  să  mă  retrag  dela  catedră
           Eram cu un picior afară, când îmi                                     şi  aşa  să-mi  găsesc  timpul  necesar
                                               —  Este  un  lucru,  despre  care
         tr'eni o idee fantastică, căreia nu i-am   poate  eram  dator  să  Vă  vorbesc   pentru  marea  mea  lucrare:  Clasifi­
         putut  rezista.  Mă  întoarsei  către  ri­  mai  curând,  zise,  dar  înainte  de  a   carea fosilelor calcaroase.
         valul meu norocos.                  vă  pune  în  cunoştinţa  lui,  voiam   —  Eu,  din  partea  mea,  îmi  voi
           —  Eşti  bun  să-mi  răspunzi  Ia  o                                  folosi  suma,  echipând  o  expediţie
         întrebare? zisei.                   să-mi  formez  eu  o  convingere  în­  nouă,  ca  să  mai  trăesc  câteva  zile
                                             temeiată.  Nu  e  bine  să  stârneşti
           —  Da.  întrucât  e  o  întrebare  re­  nădejdi  deşarte.  Dar  acum  nu  mai   pe  dragul  nostru  platou  bătrân.  Iar
         zonabilă, îmi răspunse.
                                             e  vorba  de  nădejdi  ci  de  fapte,  de   Dta  tinere-băete-amice, verosimil cu
           —  Spune-mi,  cum ai  reuşit d-ta?   realităţi.  Vă  aduceţi  de  sigur  aminte   sumuliţa aceasta te vei însura...
         ALsăpat cu punerea capului după te­  de  ziua  când  am  găsit  în  mlaştină   —  încă  nu!  zisei  cu  un  zimbet
         zaure îngropate, ai descoperit vre-un   cuibăria  de  pterodactili  —  nu  e   amar.  Eu  cred,  că,  în  cazul  dacă
         pol,  ai  prins  o  bandă  de  piraţi,  ai   aşa?  Ei  bine!  la  prima  vedere  mi-a  vrei şi Dta, am să te însoţesc.
         înotat Canalul Mânecei, sau ce altă-ce   atras  atenţia  felul  pământului  din   Lordui  Roxton  nu-mi  răspunse
         âi  făcut?  De  unde  a  pornit  asupra   o  parte  a  locului.  Pcate  aţi  trecut   nimic, îmi întinse însă peste masă o
         d-tale  aureola  gloriei?  Cum  ai  reu­  cu  vederea:  vă  spun  eu.  Era  o   mână arsă de soare.
         şit d-ta?                           pâlnie  adâncă  vulcanică,  plină  cu            (Sfârşit).
           Mă  privi  mirat,  cu  o  mare  des-  argilă vânătă.
         nădejde  în  faţa  lui  goală,  blândă,   Profesorii aprobară din cap.
         ştearsă.                              —  Ei  bine!  In  toată  lumea  câtă   (e să vă aducă îngerul dela:
           —  Nu crezi, că puţintel eşti prea  am  călcat-o  eu,  numai  într’un  sin­  K U N   MATYAS
         indiscret? zise.                    gur  Ioc  am  mai  văzut  o  asemenea
           —  Se poate. Dar o întrebare mai   pâlnie  vulcanică  cu  argilă  vânătă   CLUJ, CALEA VICTORIEI 2.
         discretă,  dacă  îmi  permiţi.  Ce  me-  în  ea.  Şi  am  văzut-o  în  Minele  de   Frăţiorului: patine. Tăticului: Briciu de
                                                                                    ras. Mămichii: tâcâmuri. Tăticului:
         meserie  învârţi  d-ta,  ce  profesiune   Diamant  din  Kimberley;  —  ei  ce   cuţit de buzunar. Bunichii: 0-
         eroică ai?                          ziceţi?  Şi  aşa  am  apucat  să  am  în   chelari. Tăticului: aparat
           —  Sunt  secretar  în  un  birou   cap  gărgăuni  de  diamant.  Mi-am         de ras „Unicum“. Mă-
         de advocat, zise simplu. La Domnii  clădit  deasupra  capului  în  o  bună        michii: foarfece. mm
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22