Page 18 - 1923-22-23

Pâg. 342 *- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z t A N A -------------- 25—XI şi 10—XII. 1923

PLUTI A UN DOR... dela un spital la altul — sunt pline
spitalele din Praga. Oameni mai în
G. ROTICĂ
vârstă, unii încărunţiţi, toţi de fa­
\/isa lumina verii şi-un dor nemărginit milie.
Plutea in toată zarea pe codrul adormit. Legaţi la mână, la cap, la picior—
In fund ca o cetate-a luminii şi-a tăcerii par’că sunt o ceată de osândiţi din
Cu turnuri locuite de visurile verii, purgătorul lui Dante. Calcă încet,
Se înălţau departe 'n tremurătoarea mare cu capul în pământ — dar ici-co­
De leneşă lumină superbe stânci, în zare. lea, câte unul de ridică privirea şi
Cu tâmpla spijinită de tâmpla mea visai îşi aruncă ochii roată să prindă ceva
Şi-un dornic vis de vară tu însăţi îmi păreai. din frumuseţea grădinii din faţă şi
a dealului sf. Laurenţiu. Am zis că
Plutia un dor pe-albastre păduri, în deoărtare, toţi trecătorii sunt fermecaţi de seara
Iar inima-ţi răpită de-a zărilor visare, aceasta de Mai? Răniţii aceştia ne
O auziam şoptindu-mi s'o strâng la piept mai tare erau fermecaţi mergeau încet, cu
Şi pe deasupra lumii cu ea în zări să sbor capul în pământ, se gândeau du
Să ne topim în marea de farmec şi de dor. sigur la neveste, la copii, la fraţi,
taţi, mame, surori, lăsaţi acasă, de­
parte, poate în Galiţia, poate în
Ardeal, poate în Tirol, în Moravia...;
SEARĂ DE MAI. stai primenit în faţa misterului na­ — „Hei“, mi-a oftat astăzi unul
turii! Aa ! ce bine-i în haine cu­ din bolnavi, „ce mai mândreţe de
Am deschis fereastra larg. In o- rate sufleteşti — ca după o spo­ vreme de ogoare, şi eu să zăcăresc
odaie se răspândeşte o boare fer­ vedanie, când ţi s’a dat deslegarea pe-acilea!.;Un român!
mecată. Este par’că amestecată de de mult căutată. Cazi în genunchi Nu mai văd verdele de dinaintea
cea mai meşteră babă-vrăjitoare, în faţa naturii, întinzi braţele goale, mea, nici arcadele svelte dela „Bel­
cu toate mirosurile ademenitoare de ridici capul, vrei să priveşti în cău­ vedere“, locul de petrecere, pe vre­
buruiene şi flori: sulfină, liliac, tătura ta tot ce este frumos, vred­ muri, a împăraţi şi împărătese, a
multă, parfum de roze. Mireasma nic de admiraţie, sufletul tău e pri­ pictori şi sculptori, a învăţaţi şi
asta te cuprinde, se înstăpâneşte mitor a toate bunătăţile — pe bu­ diplomaţi — mi-a dispărut şi cerul
asupra ta — te subjugă. zele tale a înflorit un zâmbet de limpede, de sticlă — gândul îmi
In faţa mea o grădină în floare. fericire, care nu se poate cântări colindă pe alte meleaguri.
Au înflorit merii şi picăţelele lor la cântar care nu se poate plăti cu In seara asta frumoasă de Mai,
albe prind aşa de bine covorului bulgări de aur! plină de linişte,. de miresme, de
de verdeaţă. ’ ieri, alaltăieri, a dat Nu este o îmbătare a simţurilor? poezie, când te învită natura să i
o ploicică trecătoare — acum poate De sigur! Dar fericit muritorul, te dai în braţe — în seara asta de
să se bucure floarea curată de măr, care se lasă îmbătat astfel. Cel Mai se ’ntâmplă, într’alte ţinuturi
de viaţă. Ceva mai în fund un deal puţin atât în vremea noastră de grozăvii! Aici triluri de tnerlă, acolo
— dealul Sfântului Laurenţiu, cu o proză!... vâjâit de gloanţe de tun, de şrap-
mănăstire şi cu un turn Eiffel pe Toţi trecătorii par’că sunt atinşi nel ,de mitraliere; aici miros de
;
creasta sa. E dealul de pe prome- de beţigaşul acesta fermecat al sării floare —. acolo miros de praf de
năzile căruia poţi să priveşti ca un ăsteia de Mai! Urcă a lene cos­ puşcă; aici paşi leneşi de trecători
beliduce la oraşul, care îţi zace la tişea de deal, par’că ar încerca obosiţi — acolo paşi apăsaţi de
picioare asemenea unei cadâne rupte să-şi destindă pentru câteva clipe ostaşi, cari stau în faţa morţii.
din soarele închipuirii unui Michel- membrele obosite de munca zilei — Nu mă pot bucura de seara asta
Angelo. sunt muncitori de pe la fabrici, fete de Mai! Gândul mă poartă pe
La dreapta, pe costişea de deal de prăvălie, soldaţi, ici-colea câte câmpurile de luptă. Văd morţi prin
— mănăstirea Strahorului, cu cele un „civilist“, care răneşte întregul şanţuri, pe-dealuri, pe creste de
două turnuri baroce şi un turnuleţ cu ţinuta sa provocătoare. munţi, morţi cu ochii căscaţi, cari
svelt la mijloc, cu clădirile-i simple, Portarul casei a ieşit cu pipa’n întreabă: „pentru ce?“, cu degetele
monahale, cu „zidul foametii“ ca gură pufăie par’că a lui e Praga încleştate în scrisori dela fiinţe iu­
îngrăditură a grădinei sale, în fund. intreagă — Praga, care zace colea bite — văd şiroaie de sânge, cari
Cerul e limpede, albastru şi se — jos — în aburăl uşurel, care se nu mai contenesc — urmăresc pa­
înfrăţeşte cu verdele de pe pământ. resfiră acum încet pe’ încetul ca o sările de pradă, cari se lasă satis­
O mierlă cântă, să-şi spargă guşu- cortină de muselină fină. Păzitorul făcute pe trupurile moarte şi se în­
liţa-i fermecată. Trilurile ei saltă casei mele are trei căţăluşi, trei fruptă ca nici când altădată la ban­
ca neşte cascade, va^rile cari aduc javre mici, negre, cu nişte ochi ca chetul acesta a morţii — colind în
mulţumire sufletească, dragoste de neşte capete de ace negre de gă­ gând şirurile soldaţilor încă vii,
frumos, isbucniri, chemări după cu- mălie — căţăluşii aleargă după cari mâne vor fi daţi pradă gurilor
reţie — se resfiră până departe, trecători, se frământă, latră, nu-i flămânde de tun, soldaţi chipeşi,
departe — stau trecătorii în loc, se încreastă nimeni, doar câte o fetiţă, sănătoşi, plini de vlagă, de poftă
uită spre mărul de unde îşi trimite care înţinde mâna spre ei împă­ de viaţă, de sări liniştite de Mai
meştera trilurile-i ademenitoare şi ciuitor. ' .. — şi inima mea sângeră!
dau din cap plini de admirare’: Trece un transport de soldaţi ră­ In faţa ochilor mei sufleteşti
ăsta ştiu că-i cântec odată. niţi. O, da — suntem doară în apar mame tinere şi mame bă­
Ţi se desghioacă toată murdăria decursul răsboiului ! trâne, în case sărace şi case bo­
de pe suflet, toată sgura — şi par’că Ţi-ai uitat? Soldaţii sunt dyşi gate, cari aşteaptă în seara asta de