Page 2 - 1923-22-23
P. 2
150000000 oooooooooooc>ooooooooocoroooooooco^oc^x>oooooo(X>oo3<xx)OOTOoooooooooooo<>Dooooooooocoococ<>oooooooooooooooo<>ooooc>oooooooooooooooot
x
A B O N A M E N T U L : In ţară pe / an..........................Lei 60 —
2
In streinătate pe V2 an . . Lai 100.—
Un exemplar la chioşcuri şi librării 8 Lei
Anunţurile se taxează cu 2 Lei cm 2
OOOOOOOOCXX)OOOOOOOOOOCXX>OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOCOCXXXXXX)OCOOOOOOOOOOOOOO 00000000 00000000000000000000000000000000 000000 00 OOOOOOOO OOOOl
O simbioză: Şcoala şi tipografia
de: Bucureşti, 6 Dec. 1923.
I. Olimpiu Stefanovici-Svenk
profesor de l. engleză, publicist.
Articolul „îndeletniciri de iarnă“ profesorii şi învăţătorii nu citesc e nu trebue să uite cât de mult şi de
al vecinului meu de clasă în „Gim şi pentrucă ei sunt aşa de plecaţi biologic e legată viaţa lor, de traiul
naziul din Braşov“ şi prietenului meu pământului de poverile apăsătoare învăţătorilor Naţiei de toate catego
de acuma, Dl Sebastian Bornemisa, ale vieţii zilnice, încât nu-şi pot ri riile Ia şcoală!'
mi-a sugerat gânduri pe cari soco dica ochii spre cerul albastru al Iovăţătorul de ţară, profesorul li
tesc că e folositor să Ie comunic visului şi spre soarele de ideal, în ceal de oraş, şi profesornl acade
prin nepreţuita, şi în felul ei unica călzitor şi înviorător. Şi pot spune, mic, — Tripla Alianţă închegată de
revistă de familie, care e „Cosin- fără să mint, acelaş lucru de mulţi curând în „Federaţia Corpului Di
zeana“. ingineri, medici, preoţi şi oameni ai dactic“, hotărâtă în timpul din urmă
D. Sa constată că stratul intelec legilor, din generaţia noastră, prie să dea lupta pe moarte cu bufni
tualilor este anticultural, sau spo tene Bornemisa. ţele întunerecului, pitite în toate un
radic cultural şi din snobism — Mulţi dintre noi, râvnitorii de carte, gherele de lene şi viziunile de beznă
ceeace este cam acelaş lucru. de concerte şi de frumuseţile aşter ale Ţării, — sunt cei mai buni fa
Şi în legătură cu aceasta : „Re nute pe pânză, de arta desenului bricanţi de cititori de toate felurile
viste, în fruntea cărora strălucesc şi culorilor, pierdem pe zi ce trece, şi vârstele şi pentru tot soiul de
nume evocative şi cu o largă supra atingerea cu sufletele stârnitoare de producţii ale minunatei măestrii a
faţă culturală, nu-şi pot urca cu nici idealuri ale inspiraţilor cuvântului, tiparului.
un preţ şi cu nici o sforţare tirajul Poiyhyrrrnîei şl frumoaselor măestrii Ei fac din copiii şi tineretul că
peste două-trei mii“. plastice. tunelor şi marilor oraşe pe cititorii
Nimic mai adevărat, şi pentru noi Pe noi ne vor readuce la cum cu râvnă ai cărţilor şi’ revistelor, ei
cari prefacem în pâine scrisul, prin părarea şi cetirea, deci şi sprijini deschid setea de frumos a mulţinriL-
porunca creerului, a mânei noastre rea, revisteior şi cărţilor numai îm lor, sete sfântă ce nu se de
drepte, nimic mai jalnic: pâinea a- prejurările ce ne vor scoate din pe cât odată :u cea din^tirmă suflare
ceasta nu-i de câtimea şi calitatea şterile de nevoi în cari ne asvârli a vieţei: Şcaatae usina cea mare
trebuincioasă pentru a ajuta duce răsboiul şi revoluţia socială, mai de cititori; harnici cumpărători şi in-
rea mai departe spre un viitoi de ascunsă sau mai pe faţă, petrecută înghiţitori de publicaţii.
desăvârşire a muncei stoarse din- pe toată suprafaţa Terrei. Dar dacă Şcoala care pune cea dintâi carte
tr’o minte, care la urma urmelor are revistele vor să ne recucerească, ele în mânuşiţa nedeprinsă a copilului
şi ea graniţele ei de efort, biologic nu trebuie să piardă nici un prilej de 7 ani, ea e cea dintâi care face
determinate. Ştiţi vorba sfânt de sin de a ne apăra rostul nostru de pur din carte un tovarăş nedespărţit pen
ceră şi adevărată a lui Michael An- tători de steaguri de ideal, şi de tru toate clipele vieţii omenirei ci
gelo: facle de lumină. Odată cu ridicarea vilizate. Şcoala—carte, sfânta duali
„Non si pensa quanto sangue economică a „inteligenţei“ se va ri tate, — era să zic Doine, cu gândul
costa“ * dica matematic de fatal standard-ul la Sfânta Treime, — voi sunteţi de-a
Lucrurile stau negreşit asa cum revistelor şi al tuturor publicaţiilor, pururea şi de nedeslipit îmbrăţişate.
le înfăţişează idealistul director al atât sub raportul câtimei cât şi al Atâta trăeşte cartea şi scriitorul
„Cosinzenei“, vecinul meu de clasă, bunelor, mai bunelor însuşiri ale lor. ei, cât poate trăi şcoala; sunt
din adoiescenţă. Deci în interesul chiar al vieţuirii atâţia cititori de reviste, aţâţi ascul
Ci nu mă pot opri de a toarce publicaţiilor de tot felul şi al arte tători de concerte şi vizitatori de
firul gândului mai departe şi iată-1 lor de toate chipurile, sprijiniţi-ne expoziţii, câte capete cititoare şi
în continuare: în lupta noastră pentru desrobirea minţi doritoare de cultură poate
îmi vine să cred .că anticultura- „muncitorilor cu pătura cenuşie a plăsmui munca trudnică a tuturor
litatea intelectualilor noştri, sau dacă creerului“! Viaţa publicistică e* „di învăţătorilor.
doriţi a unei bune părţi dinT’înşii, rect proporţionată“, cum ar zice ma Intr’un articol pe care în calita
e mai mult sau mai puţin nemoti tematicii, cu nivelul de viaţă al in tea mea de profesor l-am publicat
vată. telectualilor, cari par a se hotărî să astâ-vară (v. „Neamul Românesc“
Eu, cel puţin, constat în cercul omenească cetatea pierdută şi prin artic. „Greva Profesorilor“) spuneam
meseriei mele de profesor că dacă sforţările spre luptă ale „Uniunei In cuvintele, cu cari auto-plagiindu-mă
telectualilor“. închei aceste rânduri:
* Nu vă puteţi închipui cât sânge costă. Dar învăţătorii Naţiei prin scris „Noi facem din copiii gânguritori