Page 8 - 1923-22-23
P. 8
Pag. 332 C O S I N Z E A N A 25—XI şi 10—XII. 1923
CÂNII DIN SAINT-BERNARD.
Mulţi dintre cetitorii noştrii poate
ca ştiu, că muntele St.-Bernard din
Elveţia este foarte cercetat de tu
rişti şi în timpul iernei. S’a întâm
plat însă foarte adeseori, ca aceşti
turişti îndrăzneţi să plece fără să
se mai întoarcă. Fie că au fost aco
periţi de lavine, fie că s’au rătăcit
sau au fost surprinşi de vifor, ei
plătesc de multe ori cu viaţa plă
cerea de a se urca iarna pe munţi.
Pe muntele Saint-Bernard se gă
seşte o mănăstire de călugări, unde
turiştii sunt primiţi cu o largă os
pitalitate. La această mănăstire erau
îngrijiţi odinioară faimoşii cânii nu
miţi: Bernardineri, cari au salvat Dna şi dl Rădici, vestitul politician croat, care duce lupta de
separaţie, din Serbia. Se ştie că Rădici a fugit cu un paşa
multe vieţi de turişti rătăciţi sau port fals in streinătate şi actualmente se află în Anglia, de
astupaţi de zăpadă. unde încearcă să câştige opinia publică mondială pentru ideea
Rasa de câini St.-Bernard avea unei Croaţii autonome.
la început păr scurt şi îşi avea
originea din sec. XIV. Âceastă rasă prin zăpadă. A trebuit deci să se şi picioarele sunt albe, fruntea bom
s’a născut dintr’o încrucişare de dog revină la vechiul tip cu păr scurt, bată, nasul în curbă şi botul scurt
danez şi căţea din Pirenei. In iarna aşa cum sunt şi astăzi la mănăsti şi patat. In fine ochii-i sunt blânzi
aspră a anului 1812 toate femeiuş- rea din St.-Bernard, afară de o sin şi inteligenţi. O curioasă particula
tele au pierit. S’au încercat apoi gură escepţie: o căţea numită Mar ritate: la picioarele dinapoi are neşte
să le înlocuiască cu rasa Terra- motte. unghii întoarse, ca pintenul coco
Nuova, însă noii feţi aveau păr lung Blana veritabilului St.-Bernard este şului.
nefavorabil umbletului prin frig şi roşcată cu pete albe. Gâtul, botul Rasa Bernardierilor este foarte bună
Familia domnitoare sărbă, după naşterea moştenitorului de tron Duşan. Micul privilegiat al sorţii este pe ghenunchii
regalului său părinte.