Page 12 - 1923-24
P. 12

Pag 360'------------------------------------  C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - - - - - - - - - -  25—XU. 1923

          *sp n a                                       DRUMUL DRAGOSTEI
          SCHIŢA ORIGINALĂ                              a. ROTI CĂ
          Ti OR IA PETRA PE1RESCU
                       Uşoarei Anieuţa Voileanu         La câţiva puşi e local:
                                                        Acolo mă aşteaptă pe~un trunchiu de brad norocul,
            Îşi dase întâlnire cu ea pentru ora         Iar eu ca să ajung
          şapte  şi  un  sfert,  în  faţa  statuiei     Fac pâ/T tu ei prin codru un drum aşa de lung
          „Dansul“  de  Carpeaux,  la  Opera            U ştiu aşa de-aproape, la câţi-va paşi mai sus,
          cea mare.                                     Iar eu în loc spre dânsul apuc pe-un drum opus,
            Erau  şapte  şi  dânsul  se  apropia        O iau spre răsărit
          cu  o  floare  în  mână.  O  singură          Lăsând în spate locul spre care merg grăbit.
          floare  —  o  margheritâ.  O  ţinea  de
          xotoru-i iung şi surâdea.                     Străbat desişuri multe, mă depărtez mereu
            Apucase  pe  străzile  Parisului  ca        Şi totuş simt în suflet cum merg, că drumul meu
          un vizionar, gustând, asemenea unui           E insuş drumul care iubirea îl arată
          cartofor  pasionat  cărţile,  frumseţile      Cu-i vrea ca să-i cunoască pe lume vraja toată.
          oraşului.  Dela  „Place  de  la  Con­
          corde“,  unde  i-a  tresărit  pentru  o
          clipă  inima,  gândindu-se  la  ghilo­  prea  bun.  Nu  s’ar  fi  dejosit  la  aşa   lui,  haina  de  teatru  şi  păşi  în  bătaia
                                                                                  luminii electrice.
          tina,  care  şi-a  jucat  renghiul  pe  a-   ceva.
          colo  şi  unde  acum  odihnea  un  tank   Se  întâlnise  cu  ea  în  trenul  Bu-   El, ca un şcolar prins cu ocaua cea
          german,  capturat  şi  adus  în  triumf   cureşti-Paris,  făcuse  cunoştinţă,  po­  mică,  îi  întinse  margherita,  ca  să
          de  francezi  —  a  âpucat-o  încet  pe   vestise câteva ceasuri, seara, noaptea,   odihnească la cingătoarea ei.
          la  „Madeleine“,  ale  cărei  porţi  le   în  vagonul  restaurant,  şi  conversaţia   — „Muzica e primejdioasă", zise el.
          închidea  tocmai  gardianul,  pe  Bu­  aceasta  îi  apropiase  atât  de  mult   —  „Pentru  ce?“,.  întrebă  ea.  re­
          levardul  Magdalenei,  plin  de  Marii   deolaltă, încât s’au întrebat amândoi,  pede.
          Magdalcne,  cari  nu  voiau  să-şi  is­  involuntar: nu l-am întâlnit mai îna­  --  „Pentrucâ  muzica  lămureşte,
          păşească  păcatele,  şi  pe  Bulevardul   inte?  —  par’câ  mi-e  frate,  par’câ   dar  şi  potenţează  sentimentele  o-
          Capuciniior.                        rni-e  soră!...  şi  nu  se  întâlniseră,   meneşti.  Muzica  —  adevărata  mu­
            Era o zi  caldă, de vară. Cerul era   nici nu erau trate sau soră.    zică  —  este,  ce  e  la  gimnastică  o
          limpede  de  tot,  conturul  caselor  şi   Au  legat  camaraderie.  Cine  spune   trampolină  —  îţi  ajută  să  te  ridici
          al  arborilor  se  profila  clar  —  bu­  că  nu  poate  să  existe  camaraderie   în  sfere  unde  cu  puterile  tale  pro­
          levardele pline de lume, veselă, gu­  între  bărbat  şi  femeie  nu  spune  a-   prii  n’ai  fi putut ajunge.  Salto mor­
          ralivă, sgomotoasă.                 devârul.                            tale  este  aproape  de  tine.  Multe  are
            Oricât  de  multă  lume  să  fi  fost   Colindau  străzile  Parisului  ca  doi   pe suflet muzica!“
          însă  în  jurul  său,  el  se  simţea  sin­  tovarăşi  buni  —  se  plimbau  prin   Ea  râdea.  Un  s/;râs  sănătos,  ne-
          gur.  Singur?  In  mijlocul  unui  fur­  parcurile  dela  Versailles  şi  Luxem­  fâţârit, pornit del/ inimă.
          nicar? Singur — cu gândurile sale.  burg  —  întrau  prin  cafenele  şi  co­  —  „Nu mai spune!“
                                              fetării  —  vizitau  împreună  muzeele   —  „O,  da!  Teoria  mea  e  cât  se
            Ajunsese  la  o  etapă  a  vieţii  su­
          fleteşti  când  dai  atenţie  mai  inten­  fără  de  a  da  nici  chiar  de  bănuit  poate de simplă şi de elocuentâ.
          sivă  vieţii  lăuntrice  —  când  strigi   că  relaţia  între  ei  poate  fi  alta  de­  Să  luăm  un  caz  concret:  iată-ne
          impresiilor,  cari  caută  să  se  reo-   cât între un frate şi o soră.  noi  doi,  aici  —  în  sala  de  teatru.
          glindească  în  tine:  până  aici  şi  mai   Şi-acu o invitase să vadă împreună   Ce-ţi  sunt  eu  dtale?  Cutare  şi  cu­
          departe nu!, şi simţea o plăcere deo­  „Cavalleria rusticana“ a lui Mascagni.  tare  X  Y,  pe  care-1  cunoşti  de  câ­
          sebită  să-şi  analizeze  inima,  fibră   Cumpărase  patru  bilete  de  loge.   teva  zile.  Ne-am  văzut,  am  vorbit
          de  fibră,  ca  şi  când  ar  fi  fost  la  o   Două  le-a  rupt,  după  ce  studiase   —  şi-atât.  Nu  ne  jucâm  cu  focul
          oră de seţat.                       planul  lojei.  Voia  ca  lângă  dânşii   mergând  la  „Cavalleria  rusticana“?
             De  aceea îşi promisese şi de data   să  nu  fie  nimeni.  Voia  să  fie  oareş-   Nu  este  primejdios  să  ne  lăsăm  ro­
          aceasta:  analizează  starea  ta  sufle­  cum  pe  un  ostrov  îndepărtat  şi  se   biţi de muzica lui Mascagni. ?“
          tească  —  fii  sincer  —  crud  în  sin­  ruga  in  gândul  său  ca  soarta  să-i   —  „Înainte  de  toate  nu  ne  lăsăm
          ceritatea ta — dar fii sincer.      hărăzească  bucuria  ca  şi  celelalte   robiţi,  domnul  meu“,  protestă  ea.
             Privea  la  statuia  „Dansului“  lui   locuri,  din  fund  de  loge,  să  rămână   „Robia  no  primesc  —  vină  ea.de
          Carpeaux  şi  par’câ  tinărul  gol,  fru­  neocupate.                    ori unde ar veni“.
          mos  —  Endymiou  şi  Ganymed  în-     Aşa a şi fost.                      —  „Crezi  numai  dta  astfel
          tr’o persoană, cu tamburina în mână,   Când  a  sosit  ea  —  o  zări  de  de­  aievea  suntem  de-atâtea  ori  robi  t
           l’ar  fi  îndemnat  şi  pe  dânsul-  să-şi   parte.  Avea  un  mers  caracteristic   Muzica  nu  numai  că  robeşte,  dom­
          salte  piciorul,  cum  jucau  femeile  de   femeia  aceasta:  cu  manile  în  buzu­  nişoară  —  muzica  şi  înşalâ  —  mai
          lângă  el,  duse  de  un  ritm  pătimaş   narele  largi,  englezeşti,  cu  pasul   înainte  am  spus  că  lămureşte  —
          a) jocului.                         mărunt, de gazeîă (comparaţia a pă­  muzica lămureşte şi înşală într’acelaş
             Dar cu cine?                     lit  şi  s’a  banalizat,  dar  ian  priviţi   timp.  E  un  fel  de  haşiş  sufletesc.
             Cu  fiinţa  cu  care-şi  dase  întâl­  cum  păşeşte  ogazelă!),  cu  o  ţinută   Iţi aduci simpatia, d. e., subt o sticlă-
           nire şi pe care avea să o vadă peste   mândră a trupului,               măritoare şi ţi-o preface în dragoste.
           câteva clipe?                         S’au  aşezat  pe  locurile  lor  din   Din  prietin  ajungi  iubit,  subt  pute­
             Ce  bizară-i  părea  şi  întâlnirea  a-   loge. Faţă in faţă cu scena.  rea  covârşitoare  a  argumentelor  ilo­
           ceasta!  El  nu  vâna  după  nici  o  „a-   Ea  era  veselă,  bine  dispusă.  îşi  gice  ale  accentelor,  cari  bat  la  por-^
           ventură“  —  pentru  „aventuri“  era  dete  jos  cu  o  smâhciturâ  a  umâru-  ţile inimei omeneşti.
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17