Page 17 - 1923-24
P. 17
26—XII. 1923 --------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - - - - Pag. 365
aruncând vorba aşa mai pe limba Hei tzarina matjuska, — ca un ref
muscălească, iar Grigore serios, ca ren vesel al acelor vremuri.
/
un curcan, bătând ritmul într’un Părintele Nichifor de voie de
fund de tinichea a început să-i nevoie a început a mişca din glesne.
tragă „o operă“ de pe malul Do Dar când s’a lăsat pe vine, nu s’a
nului, din care mi»au rămas cam mai putut ridica.
vorbele astea: Râsul nostru i-a tăiat puterile.
Hei tzarâ batjuska,
PE TOATE LE ŞTIE
G. TUTO VEA NU
Cu pânzele 'ntinse, pornesc înspre larg,
Şi’n leagănul apelor, cântă...
Amurgul înnoadă catarg de catarg,
Şi’n funii şin vergi, se frământă...
De-o jale nestinsă li-e cântecul plin, Direcţia revistei „Cosili
Şi vântu’l-împrăştie ’n zare...
Deasupra sunt ceruri scăldate ’n senin, ze a n a“ doreşte tuturor ce
Şi ceruri albastre, pe mare... titorilor şi colaboratorilor
sărbători vesele şi fericite.
Spre alte tărâmuri, cuprinsul întreg
Ii poartă pe albele creste... *
Şi ei spun întruna, şi eu nu ’nţeleg Cu acest număr anul 1923 se în
Un strop, din amara poveste... cheie. Abonamentele vechi expiră şi
incep noui condiţiuni de abonament,
Ascult ce străine's cuvintele lor, pe care le dăm pe pagina penul
Străine... dar simt cum de-o-dată timă.
lot sufle tu ’mi-este văpae de dor, Pentru a nu întrerupe primirea
Şi faţa de lacrimi brăzdată: revistei, cetitorii noştri sunt rugaţi
Că dintre nămeţii fugar nici în vânt, a-şi reînoi fără întârziere abona
Şi pâri la ne'nvinsa pustie, mentele trimiţând banii cu mandatul
Din oricâte graiuri s’aud pe pământ anexat in acest număr. Atragem tot
Iubirea pe toate le ştie. odată cu acest prilej atenţia abo
naţilor, ca să-şi revizuiască colecţia
şi numerele ce eventual le-ar lipsi,
să le ceară fără întârziere admini
DIN „CÂNTĂRILE * straţiei.
VOLBURĂ POIANĂ Cele mai înalte şi puternice
Tot aurul luminei în părul tău s'aşează... femei din lume sunt femeile din
In ochii tăi s'aprinde cea mai senină rază Patagonia. Când au descoperit Spa
Ce-aduce ’nviorare în inimele noastre. niolii ţara aceasta în veacul al 16-lea
au rămas surprinşi de aceste femei.
Iu, singură lumină, sub cerurile-albastre Ele erau aproape uriaşe şi de o
Păşeşti când vine-amurgul cu toamna ostenită, mare frumuseţe. Nevasta Cacikului
Atâta frunză pică din ramuri irosită Orkeke avea o înălţime de 1 m. şi
Că parcă toamna fură nădejdile crescute 97 cm. şi mădularele puternice se
Pe ramura vieţii, frumoase şi tăcute. potriveau cu înălţimea lor. Cele mai
mici femei din Patagonia n’aveau
Trecutul nostru palid s'a ’ngropat demult; mai puţin 1 m. 80 cm. înălţime. De
La groapa lui urechea o ţin ca să ascult atunci înălţimea acelor femei n’a
De mai viază încă în umbră amintirea scăzut de loc, precum nici pu
Atâtor zile albe ce le-a ’nflorit iubirea.
terea lor nu e mai mică ca pe a-
Dar tu aprinzi jăratec din gândul de-a trăi tunci. Când sunt tinere femeile, pie
Omori în faşă gândul cel negru de-a muri. lea lor e aproape străvezie. Ele poartă
parul lung. Pela treisprezece ani sunt
Surâsul tău agaţă pe ramura vieţii deja bine făcute şi se mărită în ge
Boboci de flori la soare, în ceasul tinereţii. neral la vârsta de cincisprezece ani.
Şi pe mormântul unde trecutul s’a îngropat * Insă din cauza grelelor munci, la
Nădejdi de viaţă nouă acum ai sămănat. cari sunt supuse şi fiindcă stau mai
De întâlneşti streinul făuritor de rime tot timpul în aer şi la soare ele îm
Ce-ascuns el se strecoară să nu-l cunoască nime, bătrânesc repede.
Fulgerător te uită ca’n alte vremi la dânsul îmbrăcămintea lor constă dintr’un
Să-i înţelegi surâsul şi să-i descoperi plânsul; adevărat sac de america sau altă
Dar nu va spune-o vorbă deşi.îi poţi pricepe stofă, mergând dela umeri în jos.
Trecutul care moare şi viaţa care-o ’ncepe. pe acest sac ele pun o manta de
