Page 11 - 1924-1-2
P. 11
3&-1. 1924 — — — C O S I N Z E A N A - - .......... ........— ................ Fag. 11
sornicarul Iacob Degen din Basel a care aeroplanele şi aviatorii s’au poate să reziste pumnilor uriaşului.
alcătuit a maşină ia 1812, a dus-o înmulţit cu miile şi au avut rol ho Şi se mirau cum de acesta n’o
ia Paris, dar neputând sbura a fost tărâtor în soartea răsboîului. Astăzi ucisese cu vre-o lovitură, '-Femeea
batjocorit şi bătut de popor. Un uimeni nu se mai miră de putinţa mea e dracul, zicea Gheorghe, câte
croitor din Ulm a căzut la 1813 cu de a sbura, ci se minunează de odată în cârciumă, oricât aş bate-o
maşina lui în Dunăre, cismarul Groof destoinicia sburătorilor. Şi nu va se scoală după ce o las. Ii ne-am
din Londra a căzut în 1875 cu ma trece mult până când toată lumea de vrăjitoare spurcată.
şina lui şi a murit. va putea ajunge să sboare. Pe Gheorgbe îl cuprinse o îngri
Neamţul Otto Lilienthal a isbutit jorare acum, când ştia unde i se
să alcătuiască un aparat cu care dusese soţia. De domnii de la oraş
s’a putut ridica până la 80 metri şi LA ADVOCAT ştia o frică exagerată. Îşi aduce
a putut sbura aproape un kilometru. MUNTEANU-MIO aminte cum înti’o noapte flăcău
S’a nenorocit însă în 9 August 1896 fiind, cântase trecând prin oraş, cum
sdrobindu-se cu maşină cu tot. En Nenea Gheorghe se sculă la 7. îl prinseră sergenţii de stradă, îl
glezul inginer Pichler a continuat Era luna Iunie, şi la 7 ore e ziuă bătură încât îl făcură vânăt. Aceasta
încercările dar şi el a plătit sborul mare. Se frecă la ochi, se întinse, nu ar fi fost nimic, căci nici jan
cu viaţa căzând delà 10 metri înăl apoi strigă: Muere dă-mi pipa. Ni darmii din comună nu se lasă mai
ţime în 30 Sept. 1899. Atunci după meni. nu răspunse. Gheorghe se pre jos în bătaie, dar aceşti nemer
descoperirea motoarelor s’a ivit ideea dădu jos din pat, ca ars de foc şi nici, îl ţinură închis vre-o 3 zile, îl
de a se da maşinilor de sburat mo se repezi la scaun, unde dormea purtară dela Ana la Caiafa, trebuind
toare. Cei dintâi aii fost fraţii Wright soţia sa. Locul era rece, ea se scu să-şi declare numele, comuna, să
din Ohio în America. Ei au ajuns lase de mult. Gheorghe îşi încinse subscrie apoi declaraţia, să aştepte
la 1903 să facă sboruri de 30 mi cureaua, dădu odată cu apă pe înaintea câte unuia ceasuri, până
nute prin aer, iar în 1908 au sbu obraz, mormăi printre dinţi o ru ce avea bunăvoinţa să-l întrebe.
rat în Franţa timp de 20 minute pe găciune şi eşind în pragul casei Şi aşteptările acestea îl îngrozeau
0 distanţă de 150 km. începu să strige. Mărie hă! Nici pe Gheorghe, care nu era de loc
* Pe urma lor a luat sborul un a- un răspuns. Ca un fulger îi trecu curajios.
vânt mare. Deodată au răsărit ma omului prin minte ameninţarea Acum se gândea că are să fie
şinile lui Bleriot, Latham, Paulhan soţiei sale de aseară, de-a merge târât înaintea judecăţii, poate închis
şi Ferber. Bleriot a făcut multe în la judecată să-l pârască. Acolo pe ani, singur, în vre-o odae întu
cercări. A căzut de 50 ori şi tot s’a dus, îşi zice în sine Gheorghe, necoasă. Şi furios înjurând printre
deauna a scăpat teafăr. In sfârşit în căci altcum nu ar fi îndrăsnit să dinţi, se hotărî să se grăbească şi
1909 a isbutit să sboare peste ca se depărteze de acasă fără să-mi să o oprească dacă poate. Era a-
nalul Mânecii dintre Anglia şi Franţa dea de mâncare. Gheorghe era un proape de-a intra în oraş, când văzu
în timp de 27 minute. om înalt, bine făcut, dar leneş o figură mică, mergând cu paşi re
V Locotenentul american Selfridge grozav şi apoi sălbatec. Îşi bătea pezi. De pe mers îşi recunoscu soţia..
a făcut încercări de sbor în 1908, una într’una soţia. Avea 45’ de ani Din câţiva paşi o ajunse, o prinse
dar s’a nenorocit Tot aşa a păţit acum, s’a însurat la 25, şi în aceşti de păr şi isbind-o cu pumnul după
inginerul italian Bossi, căpitanul 20 ani de căsătorie a bătut-o a- cap, o trânti. Femeea scoase un ţi
francez Ferber. inginerul spaniol proape zilnic.- Ea era mică, de ţi păt, strigând: Ajutor! mă omoară,
Fernandez, francezul Delagranze, în se făcea jale când o vedeai, dar ajutor! Câteva capete curioase se
acelaş an plătindu-şi toţi îndrăs- harnică, poate şi pentru-că soţul iviră, apoi un domn gros, cascadă
rieala cu viaţa. O isbândă mai mare său cheltuia atât. Tot ce bea el, cuvintele: Las-o mă, ce vrei s’o o-
câştigă în 1909 neamţul Grade şi trebuia să acopere ea. Mergea pe mori, animale. Gheorghe se îngrozi
francezul Forman. la alţii la lucru, făcea ori ce numai de domnul gras, îşi lăsă capul în
Inginerul neamţ Kress a cercat să fie pe placul soţului său săl pământ, apoi ridicându-şi pălăria
să alcătuiască o maşină cu care să batec. A încercat odată şi s’a plâns de pe cap, începu să o învârtească
plece şi să se coboare pe ape. Dar secretarului. Acesta l’a chemat pe între degete. Domnul, văzându-se
încercarea n’a isbutit. Gheorghe Ia cancelarie, l’a mustrat atât de împunător, deschise geamul
1 La noi Românii cele dintâi studii aspru, dar astupate au fost urechile şi-l chemă pe ţăran la sine. Vină
le-a făcut inginerul Vuia la Paris. românului, căci mergând acasă, aici animale! Fără de nici un cu
N’a ajuns însă la rezultat. Ci is- dintr’un nimica începu s’o bată. vânt, ţăranul uriaş se apropie. Dom
bânda a ajuns-o nefericitul inginer Dâ-mi să mânânc, mi-e foame, îi nul, crezând că acesta se apropie
Aurel Vlaicu, al cărui aparat au a- zise el sâsăind furios printre dinţi. cu gând rău, scoase din sertarul
yut prilejul aproape toţi Românii Ea îi puse un castron de zeamă. mesei un revolver, apoi când văzu
şă-1 vadă în sbor. Aparatul lui Vlaicu El gustă, şi părându-i că nu-i des privirea umilită a ţăranului, îl cu
nu semăna cu nici unul din cele tul de sărată, se răsti la ea. De ce prinse un eroism exagerat şi începu
lalte străine. Şi el era chemat să n’ai sărat-o tu. Ea speriată îi puse să-l isbească în cap.
afle desigur maşina cea mai per o farfurie cu sare pe masă. El luă Ţăranul aşteptă cu resemnare să
fectă deoarece el apucase pe calea un pumn de sare şi îl turna se ostenească aceşti pumni. Ro
cea mai bună. Dar soartea ni l-a tot în zeamă. Când gustă din nou, mânul când văzu că se mai adunară
răpit în 13 Sept. 1913 la Câmpina, simţindu-i gustul prea sărat, luă şi alţii vecini, cari ÎI aplaudau fre
unde a căzut din văzduh în mo castronul în mână şi îl asvârli soţiei netic, îşi vârî prin geam şi picioa
mentul când pornise să treacă Car- în cap, apoi începu s’o isbească cu rele cu galoşi, isbându-1 şi cu a-
paţîi. amândoi pumnii. Şi oamenii se mi cestea. Apoi cei din jur, îl huiduirâ
Adevăratul maestru al maşinilor nunau, cum de această făptură pi pe ţăran, lovindu-1 cu pietri. Ghe
de sburat a fost apoi răsboiul, .în pernicită, numai cu'pielea pe oase, orghe îşi pierduse cu desăvârşire
