Page 10 - 1924-03

PSjf. 30 —-C 05 M I Z E A N A — - ------- - Î0~îl. T924
' I - ; .
Carnetul lui Radu Roman
— U r m a r e — M1HAIL GAŞPAR
XXX. nerăbdarea bolnavului. Ar fi voit
să culeagă parecă toată splendoarea
Lydia a trecut prin o îngrozitoare
criză de nervi. Trei nopţi şi două aceasta dintr’odată în sufletul ei şi
zile în şir n’am pus geană pe să o închiză acolo.
geană. Medicul chemat la patul ei, Maria îşi aranjâ măsuţa ei în-
un francez levantin, clătina îngri­ tr’un colţ lângă giamlâc şi întrebă
jorat din cap. Se temea de raai dacă poate citi ceva.
rău. In a patra zi, dimineaţa, dete Zimbind, Lydia o întrebă ce
Dumnezeu şi Lydia deschise ochii carte are
după un somn greu de câteva oare. — „Ayzadeea“ de Lotti.
Privi mirată în jurul ei, ne cercetă — Citeşte Mario. Şi bătrâna
cu deamâruntul şi nu-şi putea es- prietenă începu cu glasul ei cântă-
plica prezenţa medicului. O apucai tor nemuritoarea poveste a senti­
de mână, şi plecai faţa pe fruntea mentalului francez. Şi cum citia,
ei de marmoră. Încet de tot îşi ţermii Bosforului parecă luau haină
reveni. Se miră când îi spusei că nouă. Sub puternica impresie a Adolfo déla Huerta
i-a venit un râu, că poate şi-a de­ fantaziei se schimbau proporţiile, şeful răscoalei mexicane
ranjat stomacul. A acceptat espli- peria realitatea. Marea îmbrăcă
caţiile noastre şi medicul plecă haina pe care i’a dat-o Lotti şi
liniştit. In camera de alături mă Lydia să prefăcu pe încetul în Ay- acestea din sufletul meu, dar nu pot.
încredinţă că nu mai e nici un pe­ zadfcen. Când şi când simţiam o Ele revin mereu, aceleaşi, dar
ricol dar, că o linişte de câteva uşoară strângere de mână. Odată sub altă formă.
zile se impune. Cătră amiazăzi cu această încercare de a mă ţinea — Radule, unde eşti tu acum cu
Lydia părăsi palatul şi trecu în mereu atent, simţiam şi tremurul sufletul?
verandă. Soarele îşi vărsa din nervos al mânei. Era ca un fluid Glasul Lydiei mă smunci din
bielşug aurul peste apele dantelate tainic, din acelea de cari pomenesc labirintul în care mă încurcasem.
ale Bosforului prefăcând totul în- marii taumaturgi şi şarlatani din Era glasul ei, glasul ,dulce şi
tr’o icoană de miraj. Departe în veacul al optsprezecelea. Când în­ moale care-mi luminase sufletul în
dreapta, Stambulul se vedea ca în- torceam ochii apoi, să-i prind pri­ atâtea rânduri. Îmi apropiasem
cremtnit în acest tablou fermecător. virea, vedeam în ochii ei mari re­ buzele de gura ei mică şi în focul
O linişte desăvârşită domnia peste flexul unei patimi atât de mari, atât sărutului pătimaş periră tablourile
ape. O ciocănitoare veni din vecini de adânci încât simţiam o înfiorare. neliniştitoare, se perdu şi glasul
în zborul ei arcuit şi încercă în­ Intr’o clipă mă fulgeră gândul: Măriei. Când privii în jur, eram
velişul pinilor din jurul casei. În­ femeea aceasta e grozavă în dra­ singuri şi afară, soarele cădea înr
gropată în perini şi pleduri, Lydia goste dar, trebue să fie teribilă în cet în vârful aurit a-1 minaretului
gusta din plin suflet farmecul a- ura ei. Gândurile mele se întoar­ dela giamia lui Ahmet," ca un cap
cestei păci în natură. Ochii ei, mă­ seră dintr’odată la întâmplările mare şi buhav care se înfige într’o
riţi prin suferinţa zilelor trecute, recente. Şi, îa vreme ce glasul suliţă.
alergau peste peisajul minunat cu Măriei destăinuia marea iubire ţesută Căderea serii, orientale (je un
tot aici, pe aceiaşi ţermi, pe dina­
intea sufletului meu treceau baza­ farmec căruia nu-i poţi da nume,
rul cu muscalii cheflii, spaima Ly- ne umplu de o mulţumire sufle­
diei, spionul dela portiţă şi nopţile tească. Bărci uşoare începuseră să
de nedormire. apară pe Bosfor, un mare leviathan
Şi peste pânza atâtor clipe de comercial chema de undeva cu
iubire, peste vraja atâtor nopţi de glas răguşit pilotul, pufăit de auto­
îmbrăţişări pătimaşe în sufletul mobile venia dinspre Thcrapia.
meu se furişă ca umbra unui hoţ Soarele îşi mai arăta o clipă faţa
întrebarea, ce are să fie sfârşitul. peste ape aprinzându-le cu o ultimă
Sîmţiam cu instinctul caracteristic privire. Sara căzii dintr’odată. Pe
firilor nervoase că mă apropiu de ţârmul opus becurile electrice se
o esplozie, că sunt aproape de aprinseră într’un lanţ nesfârşit.
deslegarea tainei, care-mi pricinui­ Păreau un colan de rubine pe
se atâtea frământări. Vedeam faţa gâtul unei negrese din Congo.
cu asprele trăsături, trăsături oţelite
prin suferinţe, ale spionului’ de XXXI.
mai deunăzi şi mă gândeam, că Azi am părăsit pentru.prima dată
dacă dânsul va fi acel „El“ des­ casa de când cu întâmplarea.aceea.
tinat să-mi crucişeze drumul, va Simţiam nevoia .de a-mi -resfira
fi o luptă fără cruţare. gândurile, doriara .să văd iarăşi
Dar de unde aceste . gânduri ? oameni. Lydia e mereu.gânditoare,
Vedenia unei femei cu nervii răs­ melancolică. Ştiu bine că gânduri
Generalul Alvaro Obregon actualul pre- coliţi doar nu poate înlocui reali* grele o apasă şi sufletul ei tremură
....... şedinţe al Mexicoului tatea. Încerc să alung icoanele de ceva gfozav, > necunoscut. M’a