Page 3 - 1924-04

26—11. 1924 - - - - - - - - - - C O S 1N Z E A N A - - - - - Pag. 39

fel, când se anunţă câte un bal scobiţi, cari sunt un fel de lăzi de
se fac pregătiri interesante si in­ rezonanţă numite manguare. Aceşti
dian» aleargă la câte 60 —lOu km. butuci sunt atârnaţi sub un şopron
până !a locul balului. şi bătuţi cu un ciocan de cauciuc
Cochetăria indienei este destul în caz de necesitate. Sunetul lor
dcroriginală. Ea lasă să i-se pic­ se propagă la distanţă. de 10—15
teze pe piele diferite figuri, cari km. Manguarele sunt întrebuinţate
denotă un gust desvoltat al femei­ ori d-ecâteori tm trib vrea sâ co­
lor, cari se îndeletnicesc cu aceasta munice cu altul pentru aranjarea
artă. Bărbatul nu se pictează dar unui bal, vânătoare sâu’pescuit.
îşi ufig-e în păr un penaj bogat De multeori manguarele anunţă
şi îşi ia toate armele. La picioaie „mobilizarea“ sau declararea de
şi la mâini are legaţi zurgălăi. răsboi. Atunci şefii triburi or amice
Bărbaţii formează un cerc sub sunt convocaţi într’o pădure, unde
conducerea Şefului — Curaca — se ţine festivitatea „lingerit taba­
şi sar de pe un picior pe altul la cului“.
comandă. Femeile formează grupuri
în mijlocul cercului, cari se mişcă Lăzi de rezonanţă numite „manguare",
cu care triburile din regiunea Ama­
îa.tr’0' parte şi alta. Balurile acestea zonului îşi dau veşti la distanţă de
durează zile întregi. 10-15 Km.
Noaptea la lumina torţelor de
răşină corpurile acestea goale cu Aşa trăiesc aceşti oameni în re­
mişcări spasmodice, strălucind de giunea cea mai bogată a lumii pe
sudoare, au un aspect straniu şi malurile Amazoanelor, unde se în­
prezintă iluzia unei adevărate vi­ tind păpuri virgine, nepătrunse de
ziuni din infern. picior omenesc în întinderi cât
Interesantă este în viaţa acestor cele mai vaste ţări europene. Aici
triburi convieţuirea între ele. Unele ei n’au lipsă de’ nimic. Sunt arbori
trăiesc în pace; altele însă duc o cari le dau pâne. Alţii lapte, nu­
viaţă răsboinică. Luptele sunt ex­ miţi arborii vacă al ■ căror suc ex­
trem de crâncene. Prizonierii de celent e tot atât de bun şi nutritiv
răsboi cad victimele atrocităţii în­ ca laptele
vingătorilor. A doua zi după luptă Orice pătrundere de civilizaţie le
o mulţime de capete se pot vedea strică numai, viaţa lor patrlarchală.
in ţepi în jurul chozei. Altele fierb
în oală. Căci antropofagii mănâncă IMN NOPŢII
numai capul şi mâinile învinşilor.
CON ST. GORAN
Eşti veşnicie 'n clipa scurtă-a vieţii,
Şi ’n templul tău ol noapte nc’nţeleasd,
le-aşteaptă'n veci să vii ca o mireasă
Toţi fiii tăi îngânduraţi, poeţii.

Stăpână!
O frumoasă indiană impodobindu-se Cu ochii tăi profunzi de vrăjitoare
de ba! cu fel de fel de vâpseli
Adormi copii 'n cântece ciudate;
Ce e aceasta festivitate? Iată ce Mângâi bolnavi cu buzele crispate
e. Toţi şefii formează un cerc, iar Şi laşi perdeaua ta ameţitoare
în mijloc se aşează o oală plină cu Pe fruntea lor în vis de sărbătoare.
tutun fermentat presărat cu un tel Iar muncitori cu braţele trudite
de pâprică tare numită aji. Şeful înlănţuiţi de neînvinsa tină —
superior îşi moaie degetele în Sărută buza ta de somn şi vină
sosul acestui preparat şi Ie trece Sorbind paharul viselor vrăjite. .
prin gură. Sosul trebuie să fie Cu ochii stinşi, cu pleoapele închise,
tare, căci toţi cari îl ling sunt a- Femei te cheamă mute'nfrigurate —
prinşi de o furie vehementă. Şeful In budoare roşii de păcate,
cuprins de această furie vorbeşte Unde se nasc şi mor aceleaşi vise.
celorlalţi curaca de vitejiile sale Unde pe cripta vieţii ’nmormâniate
trecute şi îndeamnă pe cei prezenţi Adeseori — când toamna vieţii vine,
Colierul unui şef al tribului Huitoto.
Colierul întreg este făcut din dinţii duj- la luptă. Aceştia la rândul lor ling Ca preoţii pe-altarele 'n ruine,
manilor omorâţi şi ei tabacul şi în strigăte sălbatice Se sting tn plâns femeile uitate.
pornesc cu toţii să răscoale tribu­
Interesant este colierul din dinţi rile. Pădurile răsună atunci de 01 noapte!
de om făcut numai din incisivă, urlete înspăimântătoare şi chiar Doar tu ne duci spre zările albastre —
găsit la gâtul unui curaca (şef). animalele sălbatice ¿fele mai sân­ Când în mormântul tău adânc, stăpână,
Triburile se înţeleg între olaltâ geroase se fac pitic în culcuşu­ Asvârli vremelnicia vieţii noastre,
prin tonurile date de neşte butuci rile lor. Sfărmând în râset lacoma ţărână!