Page 9 - 1924-04
P. 9

^6—II. 1924                         - - - - - - - - - -   C  O  S    I N    Z    E    A    N    A  - - - - - - - - ....... ............. Va*- 45

          :0  ploac  de  desmierdări  se  re­  ori şi care altul. Te. iubesc^ Te-oi   ca atinsă de uh jăratec.
        vărsă  asupra  mea.  Şimjiam  în  ura­     iubi şi atunci când aşi şti că ai   Magdalena  era  învinsă,  se  umi­
        ganul  acesta  de  porniri  toată  căl­  fost ultima între femei. Ajunge? •.   lise  în  recunoştinţa  ei,  sărutându-
        dura  sufletului  ei,  toată  dragostea,   Drept răspuns, îmi simţii mâna  mi mâna.              (Va urma)
        teama  ei...  Simţiam  cum  îmi
        slăbeşte  voinţa.  O  dorinţă  ferbinte,
        îmbătătoare,  de  a  pune  stăpânire   SUB TRANDAFIRII ’NSANGERA ŢI. . . .
        în  Clipele  acestea  pe  trupul  ş.i.  su­  DEM. GÂLMAN ■          -       ’  ‘   '
        fletul  femeii  acesteia  începuse  să
        mă  ispitească.  Simţiam'  cum  mi-se   Tăceţi! Cu degetul pe buze, up Dumnezeu şopteşte zării
        infeîbintează  tâmplele,  trupuVYi-1   Să-şi despletească înnoptarea pe fruntea unui soare stins,
        simţiam  îndoindu-se  sub  furtunoasa   Să-şi poarte degetete-i fine pe coloritul depărtării,
        mea  îmbrăţişare..,  dar  în  mijlocul   Să prindă florile de vise şi 'nmiresmările uitării
        acestei  beţii  a  simţurilor  resări   Şi să 'ncunune infinitul de put pură şi albastru nins...
        dintr*odată,  pe  neaşteptate,  ca  că­
        zută  dintVo  altă  lume  figura  „Lui“   In parcul legănat de cântec, se'ngână floare după floare,
        cu  spatele  late,  cu  faţa  aspră,  cu   Iar doina zărilor albastre se desfăşoară 'nceiişor
        ochii  izvorând  două  lumini  de  ură   Si se fes frânge peste Fire, — prinos de pace şi uitare, —
        de,*  sub  cozorocul  şăpcii.  Şi  mă   înfiripând din vraja nopţii, cununile nemuritoare
        .trezii;  Azi  nu  e  vreme  pentru  dra­  Topite ’n aurul din stele, sorbit de-o sură de isvor.
        goste.  Eu  sunt  azi  un  hoţ  ordinar,
        un  pângăritor  de  morminte.  Vreau   Şi cântă cerul, cântă lacul, cântă-aieeie deşarte,
        să  scotocesc  taina  ascunsă  în  şi­  Imnul fermecat al nopţii, al celei mai frumoase nopţi,
        pul  sufletului  femeii  pe  care  o   Când petalele desprinse, au pornit în dans departe .
        iubesc.  Ge-mi  pasă  mie  dacă  e     Să se-aşeze pe nisipul din aleele deşarte,
        cinstit ceda ce fac? Vreau şi ajunge.   Ca 'ntr’o carte dăruită în beţia unei nopţi... >
        Simţesc  că  Lydia  este  acum  în  pu­
        terea  mea.  Nu-i  permis  să  scap    Trandafirii, — flori de sânge, — risipind inmiresmarea
        ocaziunea.                             Printre razele de tună în boschetul solitar,
          —  Nu pot renunţa.                   Chiamă vântul să-i mângâe, să acopere, cărarea > ...
                                               Cu petalele de sânge, să se 'mbrace toată zarea,
          Femeea  lunecă  ca  un  balot  de    Să se bucure o clipă, şi ’mpărat şi proletar.
        bumbac  pe  duşumea  şi-mi  cu­
        prinse genunchii.                      lată-acum e clipa ’n care; rătăcit in scocul morii,
          —     Mi^e  teamă  Radule,  mi-e     Strop de aur, fir de apă, legănat şi prins de vis,.
        teamă!                                 Doarme somnul iui de vrajă până mâini când tainic zorii,
        j&j— De ce?                            Printre razele de soare-1 vor sorbi din scocul morii
        jţ—  Sunt  vieţi  cari  n’au  fost  trăite   Şi 7 vor duce lin, departe... să se piardă in abis...
        frumos,  sunt  tragedii,  Radule,  pe
        cari  sufletul  tău  nici  nu  le  poate   In parcul legănat de cântec şi ’mbrăcat in umbre clare,
        bănui micar.                           Eu 'mi port comoara mea de vise şi dorul meu însângerat...
           —  Tot  una, Lydia. Vreau să ştiu   De-asupra mea îşi frânge vraja şi bogăţia ei, — o zare',
                                               Si mi se ’nchină toată Firea ce a pornit să se ’nfioare,
        ce-a  fost,  ca  să  pot  calcula  ce  ne   Ca 'n faţa unui zeu puternic, dorit de mult şi aşteptat...
        poate aştepta.
          —  Dar mie mi e teamă.               Pe fruntea mea se cerne taina şi toate cântecele humei
           —  De ce ţi-e teamă?                Şi prins de dorul de lumină, plângând, din zarea unui vers.
          —  Să nu te perdl!                   Am purificat in lacrimi, durerea uriaşă-a lumei
          Ochii  ei  căutară  pe  ai  mei.  Părul   Şi-am îmbrăcat-o 'n haină albă, ca albul sclipitor al spumei,
        ei  blond,,  comoara  aceasta  de  aur„   Inlănţuind în cerc de aur, dorinţa unni Univers...
        căzu  pe  umeri  încunjurându-i  faţa
        cu  o  gloriolă  de  mucenic.  Sufletul   Şi visătorii ii cete palizi, porniţi pe drumul năzuinţei,
        i-1  simţiam  revoltat,  îmi  veni  o   Se vor opri o clipă ’n cale in faţa templului deschis,
        scârbă  pentru  mine  însumi,  pentru   Şi împletind pe frunţi de ceară, înseninarea suferinţei,
        purtarea  mea,  pentru  durerea  ei.   Vor strânge aurul din stele în noaptea-aceasta-a biruinţei
        Dar,  cele  două  făşii  de  ură  cari   Şi vor porni în cete palizi spre ţara vecinicului vis.
        le-am  întâlnit  pe  podul  dela  Ka-
        rakioi, îmi pomeniau de alte lucruri.   In noaptea-aceasta de visare, ta n'ai ce căuta  femee,
                                                                                      3
        Siguranţa  mea  şi  a  aceleia  pe  care   Căci vraja ta ne'nlănţueşte în spasmul lutului, o. zi,
        o  iubesc,  şi  care  zace  grămădită   Şi neînţelegând. fiorul din calea zărilor, lactee,
        ca  o  dona  Mărie  din  Magdala  la   Şi toată măreţia nopţii, cu simţul tău vulgar, femee,
        picioarele  mele  nu*mi  îngădue      Mă vei înlănţui cu braţul şi-o sărutare-mi vei cerşi.
        nici pic de milă.                         •  -   '  •   ,4 _         .     ...........................
                                              Ş’ apoi, va li o noapte neagră, ţeşută -n ore de păcate. ..
          începusem  să  mângâi  ca’n  atâtea   Dar iată:, florile se pleacă şi luna se ascunde Vi zarei.;
        ceasuri  de  fericire  comoara  păru­  Din nesfârşituri violete se * tichiagă zorii -ti infinit
        lui ei blond,                         Şi visătorii  n cete palizi, cântând pe strunele bizare:
                                                         y
          •—  Lydia,  ascultă!  Ascultă  măr­  Se duc, ducând cu ei fiorul din clipele nemuritoare. ’ '
        turisirea -unui orn carele nu-i ca    Spre ţara viselor de aur, — cu noapte fără de şfârşit...
   4   5   6   7   8   9   10   11   12