Page 9 - 1924-04
P. 9
^6—II. 1924 - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - ....... ............. Va*- 45
:0 ploac de desmierdări se re ori şi care altul. Te. iubesc^ Te-oi ca atinsă de uh jăratec.
vărsă asupra mea. Şimjiam în ura iubi şi atunci când aşi şti că ai Magdalena era învinsă, se umi
ganul acesta de porniri toată căl fost ultima între femei. Ajunge? •. lise în recunoştinţa ei, sărutându-
dura sufletului ei, toată dragostea, Drept răspuns, îmi simţii mâna mi mâna. (Va urma)
teama ei... Simţiam cum îmi
slăbeşte voinţa. O dorinţă ferbinte,
îmbătătoare, de a pune stăpânire SUB TRANDAFIRII ’NSANGERA ŢI. . . .
în Clipele acestea pe trupul ş.i. su DEM. GÂLMAN ■ - ’ ‘ '
fletul femeii acesteia începuse să
mă ispitească. Simţiam' cum mi-se Tăceţi! Cu degetul pe buze, up Dumnezeu şopteşte zării
infeîbintează tâmplele, trupuVYi-1 Să-şi despletească înnoptarea pe fruntea unui soare stins,
simţiam îndoindu-se sub furtunoasa Să-şi poarte degetete-i fine pe coloritul depărtării,
mea îmbrăţişare.., dar în mijlocul Să prindă florile de vise şi 'nmiresmările uitării
acestei beţii a simţurilor resări Şi să 'ncunune infinitul de put pură şi albastru nins...
dintr*odată, pe neaşteptate, ca că
zută dintVo altă lume figura „Lui“ In parcul legănat de cântec, se'ngână floare după floare,
cu spatele late, cu faţa aspră, cu Iar doina zărilor albastre se desfăşoară 'nceiişor
ochii izvorând două lumini de ură Si se fes frânge peste Fire, — prinos de pace şi uitare, —
de,* sub cozorocul şăpcii. Şi mă înfiripând din vraja nopţii, cununile nemuritoare
.trezii; Azi nu e vreme pentru dra Topite ’n aurul din stele, sorbit de-o sură de isvor.
goste. Eu sunt azi un hoţ ordinar,
un pângăritor de morminte. Vreau Şi cântă cerul, cântă lacul, cântă-aieeie deşarte,
să scotocesc taina ascunsă în şi Imnul fermecat al nopţii, al celei mai frumoase nopţi,
pul sufletului femeii pe care o Când petalele desprinse, au pornit în dans departe .
iubesc. Ge-mi pasă mie dacă e Să se-aşeze pe nisipul din aleele deşarte,
cinstit ceda ce fac? Vreau şi ajunge. Ca 'ntr’o carte dăruită în beţia unei nopţi... >
Simţesc că Lydia este acum în pu
terea mea. Nu-i permis să scap Trandafirii, — flori de sânge, — risipind inmiresmarea
ocaziunea. Printre razele de tună în boschetul solitar,
— Nu pot renunţa. Chiamă vântul să-i mângâe, să acopere, cărarea > ...
Cu petalele de sânge, să se 'mbrace toată zarea,
Femeea lunecă ca un balot de Să se bucure o clipă, şi ’mpărat şi proletar.
bumbac pe duşumea şi-mi cu
prinse genunchii. lată-acum e clipa ’n care; rătăcit in scocul morii,
— Mi^e teamă Radule, mi-e Strop de aur, fir de apă, legănat şi prins de vis,.
teamă! Doarme somnul iui de vrajă până mâini când tainic zorii,
j&j— De ce? Printre razele de soare-1 vor sorbi din scocul morii
jţ— Sunt vieţi cari n’au fost trăite Şi 7 vor duce lin, departe... să se piardă in abis...
frumos, sunt tragedii, Radule, pe
cari sufletul tău nici nu le poate In parcul legănat de cântec şi ’mbrăcat in umbre clare,
bănui micar. Eu 'mi port comoara mea de vise şi dorul meu însângerat...
— Tot una, Lydia. Vreau să ştiu De-asupra mea îşi frânge vraja şi bogăţia ei, — o zare',
Si mi se ’nchină toată Firea ce a pornit să se ’nfioare,
ce-a fost, ca să pot calcula ce ne Ca 'n faţa unui zeu puternic, dorit de mult şi aşteptat...
poate aştepta.
— Dar mie mi e teamă. Pe fruntea mea se cerne taina şi toate cântecele humei
— De ce ţi-e teamă? Şi prins de dorul de lumină, plângând, din zarea unui vers.
— Să nu te perdl! Am purificat in lacrimi, durerea uriaşă-a lumei
Ochii ei căutară pe ai mei. Părul Şi-am îmbrăcat-o 'n haină albă, ca albul sclipitor al spumei,
ei blond,, comoara aceasta de aur„ Inlănţuind în cerc de aur, dorinţa unni Univers...
căzu pe umeri încunjurându-i faţa
cu o gloriolă de mucenic. Sufletul Şi visătorii ii cete palizi, porniţi pe drumul năzuinţei,
i-1 simţiam revoltat, îmi veni o Se vor opri o clipă ’n cale in faţa templului deschis,
scârbă pentru mine însumi, pentru Şi împletind pe frunţi de ceară, înseninarea suferinţei,
purtarea mea, pentru durerea ei. Vor strânge aurul din stele în noaptea-aceasta-a biruinţei
Dar, cele două făşii de ură cari Şi vor porni în cete palizi spre ţara vecinicului vis.
le-am întâlnit pe podul dela Ka-
rakioi, îmi pomeniau de alte lucruri. In noaptea-aceasta de visare, ta n'ai ce căuta femee,
3
Siguranţa mea şi a aceleia pe care Căci vraja ta ne'nlănţueşte în spasmul lutului, o. zi,
o iubesc, şi care zace grămădită Şi neînţelegând. fiorul din calea zărilor, lactee,
ca o dona Mărie din Magdala la Şi toată măreţia nopţii, cu simţul tău vulgar, femee,
picioarele mele nu*mi îngădue Mă vei înlănţui cu braţul şi-o sărutare-mi vei cerşi.
nici pic de milă. • - ' • ,4 _ . ...........................
Ş’ apoi, va li o noapte neagră, ţeşută -n ore de păcate. ..
începusem să mângâi ca’n atâtea Dar iată:, florile se pleacă şi luna se ascunde Vi zarei.;
ceasuri de fericire comoara păru Din nesfârşituri violete se * tichiagă zorii -ti infinit
lui ei blond, Şi visătorii n cete palizi, cântând pe strunele bizare:
y
•— Lydia, ascultă! Ascultă măr Se duc, ducând cu ei fiorul din clipele nemuritoare. ’ '
turisirea -unui orn carele nu-i ca Spre ţara viselor de aur, — cu noapte fără de şfârşit...
