Page 12 - 1924-5-6
P. 12
4
20—111. 1924 ------------------------------- ------------ C O S I N Z E A N A - - - - - - Pag. 61
Istoria anului visect — Eu nu ştiu, — zise Bess o haină albă admirabilă, dantela era
confuză. Aş voi să-ţi spun Dom cea mai fină şi tot aşa şi mătasâ.
DE EDITH BASFORD
nule ceva. Bess o privea înecârtdu-şi res
TRADUSĂ DE: V. D. B.
Ravensbury o privi zimbind. piraţia şi nici nu cuteza să o atingă.
In Anglia. în ziua de 29
— Aşteaptă puţin, Bess... eu... — Ah, ce frumoasă e, îşi şoptea.
Februarie femeile iau toate Fata neliniştită îşi scutură capul. Faţa îi ardea, inima îl palpita
drepturile şi obiceiurile băr — Lasă-mă să vorbesc. energic şi' pe neobservate se în
baţilor.
Ravensbury râse. trista, şi Zise :
La Maitland Bess, se ilumină faţa. — Şi eu am voit să-ţi spun ceva* — Dar eu tiu pot pfimi aceasta.
Zimbind se sculă de lângă fereastră dar întâietatea e a D.-Tale. — Bentruce nu? — întrebă ci
şi vorbi tare: — Mulţumesc, — zise Bess. Câ neva dela spatele ei.
Am s’o fac 1 teva minute stătu, apoi respitând Bess se întoatse şi se Văzu îrt
Desperarea, care odinioară dom greu zise: faţă cu Ravensbury. Roşie de mânie
nia peste faţa ei, dispăru de tot. — Voieşti să mă iei de soţie? îl întrebă :
Pentruce a fost desperată? O Doamne, Ravensbury stătu uimit. — De ce ai spus la toţi? De ce
cunt să nu fie când nu poate merge — Pe D.-Ta să te iau de soţie? voieşti ca toţi să râdă de mine. —
la bal. Toate prietinile au să meargă Bess nervoasă adaugă: Ieri şi Neli m’a felicitat. De ce a-i
— Neli capătă haină de mătasă — — Dacă nu voieşti, nu-mi tre- făcut asta.
chiar numai ea nu poate merge, căci trebue, numai... — Râd? — întrebă scriitorul.
n’are haină. De ce nu-i cumpără — Ştiu, că nu-ţi trebue, dar Posibil pentru etatea mea.
mătuşa? — Aşa se vede că nu cu eu vreau ! Bess negă energic.
nosc pe mătuşa Maitland. Dânsa e Acum Bess era uimită. — Nu pe D.-Ta te vor râde, ci
cu mult mai cruţătoare de cât să — Voieşti? Dar eu... eu... pe mine. Inchipueşte-ţi dacă află
cheltuiască bani pentru haine de îngână. Câ... De ce ăi Spus că suntem
bal. Dar acu se vede că mica Bess — Nu e nimic, zise Ravensbury. logodi ţi ?
are o ideie bună. Cum îi flutură Nu te scuza. Dacă D.-Ta voieşti eu — De ce? Fiindcă eram de tot
cârlionţii aurii, când îşi scutură sunt gata a te lua de soţie. fericit. Şi afară de aceia am Voit
capul repetând : La Bess îi ardea faţa. ca să te silesc să-ţi ţii cuvântul.
— Am s’o fac! Am s’o fac ! — Insă eu... eu nu am voit ca — Ah zise Bess surprinsă.
Demult, foarte demult, când trăia să primeşti. Astăzi e ziua visectă. — Da, da. Căci vezi mică Bess,
mamă-sa, a auzit o poveste dela — Ah, şi atunci? eu tot atunci voiam să ţi cer mâna.
ea. Povestea era despre o fată, care — Ei, dar D.-Ta nu şti, dacă un D.-Ta nu m’ai lăsat să vorbesc,
în ziua de 29 Februarie a peţit un bărbat astăzi corfează pe o damă, m’ai prevenit___ E drept, că nu
bărbat. Fata a fost refuzată, însă e îndatorat ai cumpăra haină de mai pentru haina de mătasă, dar
pe lângă obiceiul îndatinat n’a ră mătasă ? eu cu mintea nebună nu am ob
mas nerăsplâtită. In schimb a sosit Ravensbury se jucă cu bastonul servat aceasta imediat.
numai decât o haină violetă de în zăpadă. Se apropie de fată şi îi prinse
mătasă. — Dar nu sunt îndatorat să te uşor mâna.
Bess nu stătu la îndoială, că corfez, aşa-i? — Astăzi ştiu, că am fost un
corfa de haină de mătasă şi astăzi — Nu, zise Bess încet. nebun. D.-Ta eşti încă copil, Bess
e obiceiu, şi că e numai de 18 ani — Şi nici nu o fac. — eu azi-mâne voi fi om bătrân,
şi că se doreşte mult la bal, afir Bess privia năucă înainte. Vedea lartă-mă de ce am făcut, încă mâne
mând din nou: haina de mătasă cum zbura prin am să plec de aici....
Voiu face-o ! tre fulgi de zăpadă. Acum privirea Bess serioasă asculta. Simţea că
Ştia şi aceia, că cine va fi jertfa. îi căzu pe Ravensbury, iar când inima o doare.
Locuia în orăşel un scriitor burlac, ochii lor se întâlniră, se’ntoarse re — Cu un cuvânt — voieşti să
se numea Ravensbury Maurice. Dacă pede şi fugi acasă. mă părăseşti?
nu s’a însurat la etatea de 40 ani, Sosi seara de bal. Bess sta su Dar Bess, D.-Ta te du la bal,
nu o s’o facă nici acu, — gândea părată în odaie pe un scăunel. Pre- îţi petrece, te bucură— de mă
în sine Bess, visând mereu la haina tinele acum se gătesc toate. NDmai ritat ai încă timp. Eu însă... am
de mătasă. ea e lăsată sorţii. să fiu şi eu cumva...
„Sper că mie n’o să-mi trimită Dar asta e încă nimic. Ce va Se făcu linişte. Fiecare cu gân
violetă, — zise şi peste câteva mi crede despre dânsa Ravensbury? durile sale. Ravensbury începu
nute era în strada principală prin Cum o va mai privi, o va descon din nou:
care obicinuia să treacă Ravens sidera... Lumina dela focul din — Noapte bună mică Bess...
bury acasă. Zăpada se lipea de cămin lumină faţa la Bess. Lacrămi mai mult nu te supăra... eu mă
părul ei buclat, vântul rece îi co ferbinţi îi curgeau pe faţă. duc... porni spre uşă şi când îi
lora obrajii şi strângând la sine Se deschise uşa şi un om întră era mâna pe clanţă, Bess sări repede.
manşonul ieftin păşia grăbită. în casă. — Dar eu nu voiesc să pleci,
Deodată observă lângă ea pe — Caut pe Domnişoara Mait zise înecându-o plânsul.
scriitor. Cu inima palpitândă salută land Bess. Ravensbury şi mica lui mireasă
şi abia aşteaptă să-i vorbească. — Pe mine ? întrebă nesigură Bess. au mers împreună la bal. Bess a
Dar dânsul o preveni. — Domnişoara e? Atunci pa fost cea mai frumoasă, mai ele
— Ce vreme nebună. Toată iarna chetul e al D.-Tale, punând pe masă gantă şi cea mai fericită.
abia am avut zăpadă şi chiar în o cutie şi se depărtă. Adevărat, că dânsa a umblat
29 Februarie începe să ningă. Ce Bess cti mânile tremurânde des mai bine. A căpătat şi haină de
înţeles are aceasta? făcu sfoara şi printre hârtii se văzu mătasă şi şi bărbat.
