Page 13 - 1924-5-6

Pag. 62 ------------------------------ C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - ---------------- ------------- 20—111. 1924

Povestea unei căciule. ciulii. Nu pentru-că i-or fi chiar
rupt-o, dar să ne închipuim 13
de MUNTEANU-MIO
persoane, hrănite de-o căciulă.
Monu, buimăcit de beutură spre stânga; atâtea motive — Iapcu, voia să dăruiască această
se reîntoarcea din oraş, dela nu numai pe Monu, care fie cădiplă copiiilor, însă ştiind că
bâlciu. îşi cumpărase o că­ vorba între noi era beat — dar certuri s’ar naşte, — iar el fiind
ciulă de toată frumuseţea — pe orice om Tar fi clătinat şi iubitor de pace — o tăie în
era beat când o cumpărase — Par fi aruncat cu stomacul pe două. Nu-i trebui multă oste­
şi pentru-ca să fie văzut de bordul stâng al bărcii; iar mâi­ neală să o tae, căci la borduri
cei din sat, că şi el e printre nile cu căciula i le-ar fi arun­ căciula nu se ţinea la olaltă,
cei din frunte, îşi puse căciula cat în apă. Norocul că domnul decât cu un fir de aţă. Căciula
cea nouă, pe cea veche dăru- se sculă repede îşi trase con­ astfel tăiată, o împărţi la stânga
ind-o unui puradel. Era către soarta delà locul periculos; iar şi la dreapta oalii cu mămă­
sfârşitul lunei Novembre. Pă­ pe Monu îl trase de picioare ligă, când luată de pe foc, i-ar
mântul îngheţa-se bine. Monu către centrul bărcii. Insă vai, fi ars picioarele lui Iancu, care
făcea drumul atât cu mâinile căciula nu voi să vină după o proptea pentru a putea mes­
cât şi cu picioarele, căci drumul Monu, rămase pe bucata de teca mămăliga.
punea pedeci, prin colţii de ghiaţă, care în acest timp se Frigul se făcu mare şi râul
pământ, pe care îi îngheţase. vârî pe sub barcă şi ajunse îngheţă. Iancu având timp li­
Sosi la râu, cu chin şi vai, de partea opusă. Primul gând ber, se hotărî să se ducă în
bietul Monu. Bieţi să-i fie duş­ al lui Monu fu să strige lun­ satul vecin, unde avea mai
manii, căci zău el nu ştia că traşului să se ia după căciulă. multe rudenii. Se îmbrăcă cum
era biat. Cânta, luându-şi că­ Luntraşul îi râse şi-i zise că ştiu el mai bine. îşi luase că­
ciula în mână, saluta persoane nici pentru o avere nu o face, maşa cu o sută. Cunoştea şi
închipuite, oprinduse în loc căci nu mai poate aduce barca el povestea fetii, care întrebase
şi piciorul drept dându-1 îna­ la deal. Monu desperat se scăr- pe mamă-sa, înaintea omului
poi, pentru a părea gestul mai pină în cap, apoi exclamă: ce veni să o., peţească, dacă
frumos. In barcă mai era un Să-i fie pomană tati. „N’a mu­ trebue să-şi ia haina cu o sută
domn gras, cu o doamnă nu rit decât de două săptămâni, sau cu o mie. Cel care o pe-
tocmai mică. Marginea râului poate că îi va fi de folos“. ţea a fost dus în eroare asupra
*
era îngheţată, şi ghiaţa ruptă * * înţelesului. El crezuse că e vorba
în bucăţi, era târâtă spre mij­ Plecă căciula la vale, urcată de arginţii o mie sau o sută,
locul râului, lovea barca şi o pe o bucată de ghiaţă. Ajunse în realitate nu era decât o că­
clătina. Până pela mijloc toţi în hotarul satului vecin, chiar maşă cu o sută de petece, iar
trei călători stătură în picioare; când Iancu, luntraşul îşi mâna alta cu o mie.
iar barcarul la capăt împingea. şi el luntrea cu doi muşterii. Satul, unde mergea Iancu,
Doamna ostenită făcu semn Opri luntrea luă căciula. Intră era satul lui Monu şi se înce­
soţului să şeadă pe marginea voios în casă şi le-o arătă ce­ pea cu cimitirul, ven^ biser ca,
bărcii vrând să şeadă ea mai lor născuţi prin el, în număr şcoala, cârciuma, apoi casele
întâi. In acelaş moment, în care de 11 feciori şi 2 fete. Etatea oamenilor de rând. Satul lui
cei doi soţi se lăsau încet către lor începea cu un an, şi se Monu era un sat de treabă,
bordul bărcii, Monu, care vor­ continua până la 25 ani, cu ştia cine să stea în frunte. Iancu
bise singur, crezu de cuviinţă numerii fără soţ. Afară de cel îşi făcu cruce când trecu pe
să-şi scoată căciula să salute, de un an, toţi băeţii doriră că­ lângă cimitir — din obicei sau
ba să mai adăugăm că o mare ciula. Pentru a pune capăt cer­ frică — când auzi • o voce:
bucată de ghiaţă se isbi tot telor, Iancu luntraşul se hotărî „Măi cu căciula“! Uimit privi
atunci de barcă, de partea unde să o ţină pentru el căci căciula înapoi. Un om de vre-o 60 ani,
era Monu, contrară domnu­ lui, ("care nu era deloc vre-o îmbrăcat în strae de sărbătoare,
lui şi doamnei. Deci, domnul căciulă banală) avea vre-o 8 însă port de vară, cu papucii
şi doamna se lasă pe marginea găuri în fundul capului. De de pânză, cu capul descoperit.
stângă a bărcii (erau vre-o 180 multe ori îi eşea părul prin Monu îşi făcu cruce. Omul
kg amândoi) Monu de pe mar­ căciulă. Oamenii, cari nu-1 cu­ ciudat se apropie de el. „Nu-i
ginea dreaptă îşi scoate căciula nosc zic că numai beutura i-a drac, îi nebun“, cugeta Iancu.
închinându-sespre stânga, ghia­ scos părul din căciulă, eu însă, — „Mă, şti tu a cui e că­
ţa loveşte partea dreaptă, se care-1 cunosc mai bine, susţin ciula din capul tău“?
bagă sub barcă şi o închină că, copiii i-au ros pielea că~ — A mea, răspunse Iancu.