Page 2 - 1924-07
P. 2

Pag. 70                                 C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A                          5—IV. 1924

                                                Doua jubileuri .


                                                       ALEXANDRU HODOŞ

               Pe  scena  Teatrului  Naţional  făcut-o  cu  glas  tare.  In  inimile  ne  îndoim  că  exemplul  va  fi
             din  Cluj,  un  actor  român  a  multora se strecurase totuş un         imitat.  Suntem  un  popor  foarte
             fost  sărbătorit  săptămâna  tre­   fior de amărăciune.                 îngăduitor  şi  mai  ales  foarte
                                                                 *
             cută,  în  mijlocul  camarazilor  săi,             * *                  politicos...  Cei  treizeci  de  ani
             cu  prilejul  unui  jubileu  puţin    Dar,  iată  că  în  acelaş  timp  de  teatru  rqmânesc  ai  d-lui
             obişnuit.  Treizeci  de  ani  închi­  se  pregătea  şi  un  alt  jubileu.  Tot  Ion  Stănescu-Papâ  n’au  pus
             naţi  artei  dramatice,  jertfiţi  ca­  un  actor,  ceva  mai  fericit  în  în  mişcare  nici  pe  şeful  admi­
             pricioasei  Thalif,  echivalează  cu  cariera  sa,  un  mediocru  artist  nistraţiei  judeţului  Cojocna.  Cei
             un  lung  război  subt  flamura  maghiar,  priceput  om  de  afa­       treizeci  de  ani  de  teatru  un­
             unui  ideal.  Şi  anii  de  campanie,  ceri,  va  împlini  în  curând  şi  el  guresc  ai  d-lui  Eugen  Ioano-
             după  o  rânduială  consacrată,  treizeci de ani de teatru.             vici  vor  aduna  laolaltă,  ca  la
             se socotesc îndoit.                   Nu  spunem  că  nu  e  liber  10  Mai,  toată  oficialitatea  noas­
               Trei  zeci  de  ani  de  teatru....  să  privească  la  rândul  lui  şi  tră,  o,  atât  de  reprezentativă  !
                                                                                                     *
             Ce  de  nervi  risipiţi  de  diagul  publicul  unguresc  din  Ardeal                   * *
             unei  ucigătoare  himere,  ce  de  această  aniversare  cu  o  egală       Nu  mai  avem,  acum,  nimic
             iluzii  fărâmiţate  seară  de  seară  însufleţire!  Sărbătoritul  cestălalt  de  imputat  d-lui  Eugen  Iano-
             între  ziduri  de  pânză  colorată,  n’a  fost  fost,  ce  e  drept,  hărăzit  vici.  Ne  e  ceva  mai  drag,  se
             mereu  subt  altă  mască,  mlâ-  delà  natură  cu  prea  multe  în­     înţelege,  d.  Ion  Stănescu-Papâ.
             diind  în  fel  şi  chip  acelaş  su­  suşiri  artistice.  A  fost  însă,  un  Să  nu  ni  se  ia  în  nume  de  rău.
             flet necruţător cu el însuşi        lung  şir  de  ani,  director  al  Acesta  este  al  nostru.  Acela
                Actorul aclamat deunăzi a cu­    Teatrului  Maghiar  din  Cluj,  per­  este  al  altora.  Să  şi-l  sărbăto­
             noscut  toate  mizeriile  legate  sonificând  cu  îndârjire  pe  col­   rească  în  voie;  noi  nu  ,/Vom
             de  începutul  mişcărilor  noastre  ţul  acesta  de  pământ  românesc  turbura  respectabila  petrecere
             culturale.  întreaga  sa  risipire  intoleranţa  culturală  a  guver­   familiară;  o  salutăm  dela  dis­
             de  energie  a  fost  închinată  cu­  nelor  din  Budapesta  şi  a  repre­  tanţă.  Şi  ce  să  căutăm  noi
             vântului  românesc.  Ptrţtrră  a  zentat  în  mod  permanent  ten­      acolo  pentru  ai  celorlalţi,  când
             rămas,  totdeauna,  răsplata  sa,  dinţa  încordată  de  a  maghia­     aici,  pe  ai  noştri  îi  dăm  ui­
             dar  el  nici  n’a  căutat-o,  decât  riza  prin  orice  mijloace,  cu  tării,  şi  nu  vrem  să-i  preţuim
             în conştiinţa că este un sol al unor  jandarmul  caşi  cu  abecedarul,  cel puţin cu aceeaş măsură?
             vremuri  mai  bune.  A  împrăştiat  cu  solgăbirăul  lui  Tisza  caşi      încă  odată,  întâmplarea  ni
             strălucitele  sale  daruri  actori­  cu geniul lui Shakespeare.         se  arată  ca  simbolul  unei
             ceşti,  fără  sgârcenie,  frămân-      Am  citit  în  ziarele  minori­  neînţelegeri  îngrijitoare.  Ni  se
             tându-se  de-atâteaori  în  faţa  fo­  tare  din  Cluj  programul  întoc­  trece  iarăş  pe  dinaintea  o-
              toliilor  pustii,  —  dar  n’a  şovăit  mit  pentru  sărbătorirea  direc­  chilor  povestea  apropierei  cul­
             niciodată.  Indeplinindu  şi  misi­  torului  Teatrului  Maghiar.  Nu  turale  româno-maghiare.  O  cu­
              unea  lui  cu  credinţa  unui  ilu­  ştim  cine  lipseşte  din  lunga  noaştem,  şi  repetăm:  Nimeni  nu
             minat,  a  slujit  suflete  ţării  listă  de  participanţi.  In  fruntea  poate  fi  împotriva  unei  ase­
             sale,  nu  cu  atitudini  falşe  de  ei  se  găseşte  numele  cunoscut  menea  reconcilieri,  proectată  pe
              martir,  ci  cu  zâmbetul  fericit  al  al  d-lui  Emil  Isac,  inspectorul  cel mai atrăgător teren dintre câte
              adevăratului artist.               teatrelor  din  Ardeal  şi  Banat,  s’au  desfăşurat  vreodată  înaintea
                A  fost,  ca  să  revenim,  o  fes­  pe care, în treacăt fie zis, nu l’am  minţii   omeneşti.   Dar,   până
              tivitate  modestă.  Publicul,  care,  zărit  la  jubileul  actorului  român.  atunci,  ar  trebui  să  vedem  mai
              ori  cât  rău  s’ar  fi  spus  despie  Dl. Emil Isac nu se va reprezintă  bine  ceeace  avem  de  făcut  pen­
              el,  se  pricepe  aproape  totdea­  însă  numai  pe  sine  la  jubileul  tru  propriile  noastre  bunuri  su­
              una  să  pătrundă  tâlcul  unor  actorului  maghiar.  Confraţii  no­    fleteşti. Ar trebui!
              asemenea  momente,  a  umplut  ştri  delà  Ellenzék  ne  informează       Deocamdată,  domnule  Ioa-
              până  la  ultimul  loc  sala  Tea­  că  domnia-sa  va  exprima  fe­     novici,  felicitările  noastre.  Vă
              trului  Naţional.  Participarea  ofi­  licitări  în  numele  d-lui  Al.  Le-  bucuraţi  din  partea  cârmuitori-
              cialităţii  şi  a  instituţiilor  noastre  pădatu,  ministrul  Cultelor  ş   Ar­  lor  noştri  de  o  atenţie,  care  nu
                                                                             ;
              de  cultură  a  fost,  însă,  mult  telor, care, fireşte, nu poate lăsa să  s’a  acordat  unui  actor  român,
              prea  redusă.  S’ar  fi  putut  sub­  treacă  un  asemenea  eveniment  în  aceeaş  situaţie  caşi  dumnea­
              linia multe lipsuri. Nimeni n’a     fără  să-şi  depună  omagiile.  Nu  voastră. Felicitările noastre_____
   1   2   3   4   5   6   7