Page 5 - 1924-07
P. 5

5—VI. 1924                                  C  O  S  I  N  Z  E    A  N    A    -                 Pag. 73

      s’a  sfârşit  astfel,  pecetluită  de  o                   O aniversare
      tragedie recunoscută.
                    * * *
        După  atâtea  mii  de  ani,  firea   In  seara  de  22  Martie,  publicul   rat-o  la  Teatrul  Naţional  din  Cra­
      omenească se ridică în faţa noastră,   românesc  din  Cluj  a  sărbătorit,  la   iova,  de  unde  a  şi  venit  în  1919
      ca  o  flacără  cutropitoare  neschim­  lumina rampei, împlinirea celor trei­  la  Cluj.  Lumea  ardelenească  nu-1
      bată.  După  atâtea  mii  de  ani,  stă­  zeci  de  ani  de  activitate  artistică  a   cunoaşte deci decât din ult’mii cinci
      ruitorul  duh  iscoditor  al  urmaşilor   dlui  Ion  Stănescu-Papa,  societar  al   ani.  A  preţuit  însă,  dela  început,
      scotocind  toate  ungherile,  scoate   Teatrului  Naţional.  I-s’au  oferit  săr­  arta  sa  discretă  şi  firească,  a  ad­
      la  lumină,  înti’o  zi,  miraculosul   bătoritului  flori,  daruri  şi  câteva   mirat  totdeauna  simplitatea  jocului
      tezaur al unui monarh atot puternic.   inimoase cuvântări. Dl Zaharie Bâr­  său  plin  de  nuanţe,  şi-l  socoteşte
      Rămânem  năuciţi  admirând  atâta   san  a  amintit  că  d.  I.  Stănescu-   astăzi  ca  unul  din  cei  mai  aleşi.
      belşug  de  aur,  de  pietre  preţioase,   Papa  a  fost  cel  dintâi  actor  care  a   Printre  rolurile  interpretate  de  d-1
      de  mobile  sculptate  în  lemn  nepie­  răspuns  la  chemarea  directorului   1.  Stănescu-Papa  pe  scena  Teatrului
      ritor,  mumii  admirabile,  obiecte  de   Teatrului  Naţional  din  Cluj,  atunci   Naţional  din  Cluj  relevăm:  inspec­
      mare  preţ,  cari  dovedesc  o  civili­  când  acest  teatru  a  fost  înfiinţat,   torul  Prell  din  *  Institutorii“,  Zaha­
      zaţie  nebănuită  şi  un  trai  de  o   şi  a  rămas,  tot  timpul  de-atunci  în­  rie Trahanache din „Scrisoarea pier­
      extraordinară  opulenţă.  Faraonul   coace,  în  primele  rânduri  ale  celor   dută“, Spătarul Dragomir din „Vlaicu
      acesta,  îngropat  ca  un  zeu  într’un   mai  însufleţiţi  slujitori  ai  tânărului   Vodă“,  Iorgu  Zăvoianu  din  „Pă­
      adevărat  palat  subteran,  ducând  cu   aşezământ  de  cultură  românească.   ianjenul“,  DoctorulMicu  din,Ciuta“,
      sine  în  mormânt  averea  a  şapte   D*1  Şt.  Braborescu  a  adus  în  a-   şi  însfârşit,  Falstaff  din  „Nevestele
      oraşe,  noi  ni-1  închipuim  fantastic,   ceeaş  scenă  salutul  camarazilor,  iar  vesele din Winsdor“.
      straniu  şi  teribil,  dar  el  n’a  fost   d-1  Alexandru  Hodoş,  a  rostit,   D-1  I.  Stănescu-Papa,  care  mai
      decât  un  copilandru  plăpând  cu   în  numele  „Sindicatului  presei  din
      faţa  ce  de  ceară,  ziditor  fanatic  de   Ardeal  şi  Banat“,  un  cald  elogiu  al   ocupă  şi  câtedra  de  declamaţie  la
                                                                             Conservator,  fiind  şi  director  de
      temple,  adolescent  destinat  unui   acestui risipitor de simpatie.   scenă al Teatrului Naţional din Cluj,
      desnodămând misterios şi nefericit.  S’a  reprezentat  cu  acest  prilej   rămâne  una  din  figurile  de  planul
        întâmplarea  lui  Tut-Ank-Amon   comedia  Păianjenul,  în  care  sărbă­
      nu  se  deosebeşte  prea  mult  de   toritul  interpretează,  cu  naturaleţa   întâi  în  viaţa  noastră  artistică.  Ju­
                                                                             bileul  său  a  fost  întâmpinat  din
      aceea  a  altor  monarhi  fără  noroc.   şi  calmul  său  obişnuit,  unul  din   partea  publicului  cu  toată  înţele­
      Un  sfârşit  trist,  ca  un  melancolic   rolurile principale.         gerea.  O  sală  plină  l’a  aclamat  cu
      apus  de  primăvară.  Şi  în  urma  lui,   D-1  I.  Stănescu-Papa  face  parte
      jalea  timpurie  a  unei  regine  pe   dintre  acei  pasionaţi  fruntaşi  ai   dragoste şi cu preţuire.
      care povara suferinţei şi a puterei sale   scenei  care  nu  înbătrânesc  nicio­  Din  nefericire,  oficialitatea  nu  s’a
      o apasă ca o armură grea, prea grea   dată.  începând  să  facă  teatru  acum   gândit  să  participe  la  omagiul  adus
     pentru umerii săi rotunzi şi fragezi.  30  ani,  a  cunoscut,  prin  forţa  îm­  unui  artist  român.  E  o  ciudăţenie
        Desbrăcaţi  de  exotica  *  haină  a   prejurărilor,  multe  greutăţi,  cu  atât   pe  care  o  relevăm  în  altă  parte  a
     solemnităţei  africane  «buciumul  lu­  mai  mult  cu  cât  cea  mai  mare   revistei.
      mesc  al  stăpânilor  de-atunci,  scu­  parte  a  activităţii  sale  a  desfăşu­                   Cos.
      turaţi visul de piatră al Piramidelor,
      smulgeţi  masca  Sfinxului,  şi  nu  vor
      mai  rămâne  decât  aceleaşi  patimi
      de totdeauna...




























            Cel  dintâi  consiliu  al  sovietelor  după  moartea  lui  Lenin,  subt  presidenţia  lui  Rycov,  care  stă  in  fruntea  mesii.
            Ultimele  ştiri  spun,  că  Rycov  ar  fi  fost  expulzat  din  Rusia  pentrucă  ar  fi  prea  îngăduitor  şi  ar  vrea  să  facă
            anumite avantagii industriei burgheze, streină şi indigenă. Numărul 1 e Rycov, 2 Kamenev, 3 Litwinow, 4 Cicerin,
                                                dujmanul nostru de moarte.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10