Page 13 - 1924-08
P. 13
*
25-1V. 1824 -------------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - - ■ 1 1 ........................... Pag. 97
„Da, şi eu o dezmerdam „Lotte“, „Poate să odihnească la noi... la ar trebui să-l ţină fetele cu toate
adaugă acesta cu voce duioasă. tot cazul' drăguţo pregăteşte ceva degetele“.
„Lotte“ repetă Goethe şi faţa i se beutură răcoritoare. Pe căldura a- „Şi cu toate acestea...“
lumină de un zimbet senin „Florian... ceasta or fi tare setoşi. „Care-i gâscuţa aceea?“
vreau să te ajut!“ „Cum doreşti, tată!“ zise Charlotta „Gâci“!
„Te întâlneşti adeseori cu Char supusă. „Dar cum pot să ghicesc“?
lotta?* „Nu uita să faci o faţă veselă şi „Fata dumnitale, domnule Hol
„Acum de loc, bătrânul o păzeşte mai uită odată pe ticălosul acela zinger. N’ar fi trebuit mult ca mo
de dimineaţa până seara, să n’o pot de Florian, care nu-i vrednic de rarul de bucurie, de mirare să-şi
vedea eu. tine şi familia ta!“ piardă firea.
„Insfârşit care-s pretenţiile lui?“ Charlotta voi să reflecteze, se re „Cu toate că n’a văzut-o mai mult
„Unchiaşul e tare ambiţios. Vrea ţinu însă şi ieşi fără nici o vorbă. de două-trei ori, totuş Ta prins mare
numai un băiat cu studii ginere“. Cunoştea violenţa tatălui său, care dragoste de ea, dar înzadar“.
* Goethe râse din inimă. „Unul cu în furie nu cunoştea limita. „Dece înzadar?“ Bătrânul morar
studi, zici?“ Călăreţii erau înaintea porţii. Mo roşi de fericit. Perspectiva unui gi
„Du-te numai la Braunsfeld, am rarul îi întâmpină salutându-i cu nere bogat şi învăţat îl duse în
să merg şi eu mai târziu, până a- multă amabilitate. Era nespus de extaz.
tunci mă gândesc, ce-aş putea face încântat de aşa musafiri. Cunoştea „Nu, fiindcă iubeşte un altul!“
pentru dumneata şi Lotte“. replică acesta cu mină serioasă.
pe unii dintre’ ei. De multe ori i-a
In Florian se deşteptau speranţe întâlnit prin Wetzlar şi i s’a spus „A, asta nu, aici am şi eu cu
noui, şi voi să-i mulţumească, dar că sunt streini diplomaţi. vântul!“ izbucni morarui, dând din
Goethe arătând direcţia morii, se Morarul simţi un fior de plăcere. mâni şi păşind apăsat. „Charlotta
îndreptă spre prietenii săi. Avea să ospăteze o societate de trebue să mă asculte. Şi despre
Aceştia l-au întâmpinat cu aria rangul întâi. Florian nici nu mai poate fi vorbă.
din GOtz: Repede se întinse o masă lungă De altfel l’a şters demult pe tică
„Băiatul prinde-o păsărea. în liber. Charlotta servia oaspeţ i losul acela din nvnte. Aceasta să
„Hm! hm! cu vin roşu. Tinerii petreceau minu i-o spui, sau... mai bine lasă, îi voiu
spune chiar eu.“
„Râzând o bagă’n colivea. nat. Cântecile nu mai aveau sfârşit. Când ajunse Holzinger în drep
„Aşa! asa! Morarul îşi umfla pieptul, privia în
„Hm! hm!“ cântat în jurul lui, părea a spune tul lui Goethe, îşi lăsă mâna prie
Goethe le-a lămurit cazul, înşi tuturor că azi e cea mai frumoasă tenos pe umărul Iui.
rând povestea lui Florian, îşi puse zi, pentru el. „Domnule Doctor, am ceva de
toată elocvenţa în joc, rugându-i să Dar timpul se scurse repede. In vorbit cu dumneata!“
contribue şi ei la fericirea tinerilor. curând, soarele se rostogoli la apus Goethe se sculă şi-l urmă pe mo
Istorisirea lui fu primită în urale şi’n urma lui rămaseră pete mari rar fără nici o vorbă, în casă.
vesele. După multă chibzuinţă sta- de sânge. încetul cu încetul amur Intr’aceasta Charlotta îşi auzi nu
toriră planul. gul îmbrăcă pământul. Oaspeţii se mele. Vocea îi păru cunoscută, în
Un servitor aduse din sat câteva treziră încunjurajaţi de întunerec. toarse ochii spre frunziş.
mârţoage pentru întreaga societate. Atunci se ridică Gone şi se apro „Florian tu eşti?“ şopti încet
Nu trecu mult şi un şir întreg de pie de Holzinger. Avea în ţinută a- Charlotta.
călăreţi galopau în drum spre moara tâta solemnitate încât morarul tre „Eu sunt dragostea mea, vino re
lui Holzinger. Ochi curioşi urmăreau sări plăcut. Un gând frumos în- pede în frunziş, am să-ţi spun ceva
cavalcada aceasta, care ridica pra drăsni a se furişa în capul Iui. tare important!“
Morarul ajunse cu oaspele în ca
vul drumului, lăsând nori în urma ei. „Un cuvânt confidenţial domnule mera de primire, îl rugă să şadă
Morarul Holzinger stând la geam Holzinger“, şi amândoi se depărtară jos, şi-i zise :
examina mersul norilor. Cu degetul de societate. „Fără nici un încunjur, domnule
arătător căuta direcţia vântului. Deo „Domnule Holzinger, să nu-ţi în doctor, iubeşti pe fata mea?“
dată rămase surprins cu ochii în chipui, că venirea noastră la dum „De unde ai aflat?“ întrebă Goethe
spre drumul de ţară. neata, e numai o simplă întâmplare. cu mirare prefăcută, „însfârşit da,
„Charlotta, vino micuţo, vezi ce Nu, venirea noastră are un scop, o şi iar da, o iubesc“, şi faţa i se în
monstru apare la orizont?!“ intenţie“. tunecă de durere.
Charlotta, o fetiţă nostimă, bălae, „Un scop?“ „Domnule Doctor, dece pleci ime
se apropie de fereastră. „Da!“ între noi se găseşte unul diat capul?
„Ochii tăi sunt buni, nu ca ai mei, straşnic îndrăgostit. Uite, la celalt „Al“ suspină Goethe, fata dum
nu poţi distinge ce-i acolo?“ capăt al mesei. Vezi tânărul acela nitale nu mă iubeşte.
„Ba da, tată!“ zise fetiţa, e o trupă distins, cât e de melancolic şi de „Lasă numai în grija mea, Dum
de călăreţi, care vine pe drumul de gânditor? neata eşti un bărbat demn şi fru
ţară încoace.“ „Şi cine-i acela?* mos, învăţat, din familie bogată şi
„Cum se poate, când nu ştiu să „Dr. Goethe din Frankfurt, can ai o poziţie în lume. Aici e mâna
fie vr’o manevră în jurul acesta!“ didat de advocat, dintr’o familie a- mea, dă-mi-o pe-a dumnitale. Eşti
Intr’aceasta trupa înaintâ. leasă şi bogată, pe lângă aceasta ginerele meu, te binecuvintez!“
„Nu sunt soldaţi!“ zise Charlotta, mai e şi poet“. Goethe nu-i luă mâna întinsă, fără
„sunt cavalerii din Wetzlar!* „Şi âcesta-i îndrăgostit?“ zise: „şi dacă Charlotte nu se va
Ochii morarului licăreau ciudat, „Da, dar durere şi nenorocit!“ învoi?“
pe buze-i apăru un zimbet de sa „Nenorocit?“ întrebă morarul, fă „Ea se învoeşte şi se va învoi.
tisfacţie, îşi privi fata cu mulţumire. când ochi mari. Pe un aşa băiat Aşadar soartea Charlottei mi-o în-
