Page 14 - 1924-08
P. 14
Pag. 98 — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - 25—IV. 1924
credinţezi mie?“ Îmi promiţi acea '„Aşa este!“ repetă bătrânul.
sta între prietenii mei?“ „Aşadar Charlotta, în puterea drep
„In tot cazul!“ inima lui Holzin- tului primit dela tatăl tău, eu dis
ger de bucurie par’că nu mai avea pun asupra soartei tale şi-ţi ordon...
loc în piept. du-te în braţele lui Fiorian şi-i dă
Amândoi părăsiră camera şi co sărutarea de logodnă.
borând treptele ajunseră la ceilalţi Pentru’n moment au rămas uluiţi,
oaspeţi, care-i aşteptau cu atenţie dar apoi au revenit şi cu’n strigăt
încordată. de bucurie au căzut unul în braţele
„Dragi preteni“, începu Goethe celuilalt.
ca voce solemnă, „gazda noastră a Bătrânul morar rămase ca lovit de
luat hotărârea, ca soartea fetei sale apoplexie. Şi văzându-se. înşelat, îl
s’o pună în mânile mele... Nu-i aşa?“ prinse furia.
„Aşa-i!“ întări Holzinger şi-şi ri Cercul compus mai cu seama din
dică mâna în semn de jurământ. iurişti, îi dovediră cu argumente pu
„Eu pot să dispun asupra ei, iar ternice că Goethe se află în drep Bilanţul câtorva turneuri teatrale
ea... se va supune!“ tul lui. Cuvântul românesc pribegeşte în
„Ca mire şi viitor soţ, sigur!“ Când a văzut Holzinger că nu că. Arta autohtonă înaintează, ca
„Şi ce dispoziţiuni vom lua, dum mai e nimic de făcut, şi bucuria fe melcul, purtându şi căşcioara ei în
neata n’ai să mă contrazici“. tiţei sale cât e de mare, i se topi spinare. Teatrul călătoreşte pe ro
„Câtă vreme va fi spre binele ei.“ ghiaţa de pe inimă şi însfârşit îşi tile, în căruţa poştei. Deocamdată,
Ochii lui Goethe luciră ciudat, ca dădu învoirea. aşa se face’ pela periferii propa
şi când amurgul ar mai fi lucit odată. Goethe nu ştia cum să potolească ganda pentru cultura naţională.
„Te asigur că numai binele ei bucuria tinerilor, care îngenunchiaţi (Vorbim astfel, pentrucă noi suntem
îl voiu avea în vedere. Dar acum căutau mâna să i-o sărute. dintre acele spirite înapoiate, cari
unde-i domnişoara Charlotta. însfârşit le-a promis că şi el va cred în actele de stare civilă
„Charlotta,’Charlotta! unde eşti“, lua parte la cununia lor. Dar când ale culturei). In tot Ardealul, cu Ba
strigă morarul radios, dar totul ră tinerii îşi serbară cununia, Goethe natul laolaltă, nu se ridică, decât
mase în linişte. nu mai era în Wetzlar. un singur Teatru permanent, în
„îmi pare că am văzut-o mergând Cu inima zdrobită de durere şi-a Cluj. De trei ani, disciplinata trupă
spre frunziş“, observă o slugă a luat rămas bun dela Charlotta lui, a acestuia s'a văzut fixată pe te
morarului. şi lui Kestner, fericitul logodnic, i-a ren ; nu i-a fost îngăduită decât o
Atunci toţi se îndreptară spre iăsat un bilet cu următoarele rânduri: singură deplasare. Caţavencu a inau
frunzişul arătat, dar cine poate de gurat, anul trecut, sala „Caragiale“
scrie mânia şi revolta lui Holzinger „Când vei primi şirele acestea, din Alba-Iulia. încolo, nimic. Re
când apropiindu-se de chioşc, zări Kestner, eu voiu fi departe de voi. prezentaţiile săptămânale dela Ora
In clipa aceasta nu găsesc alte cu
pe ticălosul de Fiorian, înţelegân- dea-Mare au fcst părăsite. Opereta
du-se cu Charlotta în mare intimitate. vinte, decât: Rămâneţi cu bine!“ d-lui Leonard şi-a transportat val
Cu un răgnet de mânie era să se Faţă de lume s’a simţit obligat însă surile vieneze dela Timişoara la
să spună ce a suferit atunci, şi măr
năpustiască asupra tinărului, când turisirea aceasta o găsim în cartea sa Cernăuţi. Mica înjghebare’a „Aso-
interveni Goethe: Domnule Holzin ciaţiunei“ dela Sibiiu s’a risipit şi
ger, astăzi e ziua bucuriei, azi uităm „Suferinţele tinărului Werther“. angajaţii d-lui N. Băilă au pornit-o
totul. Morarul prinse mâna fetei şi T. Pop care încotro, cu cutia de farduri
o puse într’aceea lui Goethe. 00000000(2^900000000 la subsuoară___
„Charlotta“, zise el, într’un ton ce Vagabondajul e o soartă cunos
nu lăsa nimic de contrazis. „Dom NOCTURNĂ cută a gospodăriilor artistice sărace.
nul Goethe îţi iartă nechibzuinţa. Aurel Zegreanu Istoria meşteşugului actoricesc, din
„începând cu ziua de azi, dânsul e coace de Carpaţi, a fost scrisă cu
domn peste soarta ta“. Soarele ochiu-şi închide ajutorul indicatorului căilor ferate
Ca un singur ţipet izbucni de pe Şi rouă se lasă pe şesuri, maghiare, — întrebaţi pe d. Zaharie
buzele Charlottei şi Fiorian. Isvorul murmură ’n taină, Bârsan. Astăzi vagoanele sunt ce
Goethe strânse mâna Charlottei Cuvinte cu mii de ’nţelesuri... e drept mai primitoare, drumul mai
cu blândeţe şi o privi în ochi. confortabil şi poliţia nu şicanează.
„Fetiţă dragă ai putea să-mi dai ...S’aud ecouri de bucium Dimpotrivă, cu un lăudabil cuvânt
şi mie puţină dragoste?“ Ce ’n piepturi coboară o jale, patriotic, plasează bilete. Turneul a
Charlotta tăcu. Măndre-i crăese a nopţii rămas însă unica noastră armă de
„Şi el“ ? continuă Goethe cătră Oglindă-i e lacul din vale... luptă pe acest spinos teren. O mâ-
Fiorian, care cu faţa posomorâtă sta nuim cu destulă viociune. Rând pe
mai delături: rând, Bucureştii ne-au trimis în
„Domnule“, zise acesta, cu vocea coace pe cei mai buni dintre ar
înăbuşită de mânie, „aceasta n’aş CARTREN tiştii săi, şi aproape toate târgurile
fi crezut-o dela dumneata. şi oraşele paşnice , ale acestui pri
„Ce anume?“ răsună vesel din Const. Crişan mitor colţ de ţară s’au împărtăşit de
gura lui. Goethe. Dor de dor se leagă \ necontenita pulsaţie a centrului. Va
„întreabă numai pe iubita noastră Şi clădesc norocul: , lurile răcoritoare au stropit cu flu
gazdă, dacă n’a pus soarta Char — l/s de-o noapte ’ntreagă xul lor regulat ţărmuri aride, răs
lottei în mânile mele?!“ Pentru ochi ca jocul. pândind presentimentul de îmbel-
