Page 15 - 1924-08

25—IV. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 99

şugare al unei fertilităţi, care tre­ riscau asemenea pretenţiuni din
buie să fie cândva a locului aces­ public. Era invariabil acelaş: —
tuia, nu a lucrurilor trecătoare. „Teatrul românesc nu există!" Pie­
Ardealul cunoaşte astfel pe toţi sele cu cari se putea dibui un
actorii mari ai Capitalei şi a avut multe succes relativ erau consacrate. Câ­
prilejuri de încredere în puterile teva drame istorice, în versuri, apoi
geniului românesc. Ion Brezeanu Scrisoarea pierdută, şi___ atât. Pe
ne-a adus încarnarea desăvârşită a ici pe colo, alegerea cădea câteo­
Avarului lui Moliere. Ion Mano’lescu dată şi asupra Patimei roşii a lui
s’a frământat în Gândirea lui An- Sorbul, pentrucă n’are decât cinci
dreiev. Tony Bulandra s’a prcfdat, persoane şi nu necesită decoruri
fin şi elegant, în silueta plăpân­ dificile__ Expansiunea culturală a
dului Pui de Vultur al lui Edmond României în nouile provincii se
Rostand. Marioara Voiculescu a execută prin urmare cu isterice con­
dapsat în faţa noastră dansul Sa- flicte din viaţa parisiană şi cu pa*
lomeei. Lucia Sturdza-Bulandra ne-a radoxele semite ale cafenelelor de
cucerit cu nobleţă tragică a nefe­ noapte din Budapesta de ieri. Pen-
ricitei Maria Stuart. Admirabile stele truce ? Răspunsul de mai sus nu
călătoare___ ni-se mai poate asvârli. O mişcare
Am avea motive să fim mulţu­ fecundă pulsează în tânăra noastră Literatură de sărbători. S’ar
miţi de atât daranj. Ne închipuim literatură dramatică. Cel puţin, aşa părea că pofta de a ceti creşte intr’un
uşor toate neplăcerile, de variată ne încredinţează cronicarii autori­ chip neobişnuit odată cu apropierea
provenienţă, a unor asemenea ex- zaţi ai gazetelor bucureştene. So­ Sărbătorilor. Chiar şi în ajunul în­
cursiuni circulare. Înţelegem sacri­ cietatea românească pătrunde şi pe vierii, în timpul-când oamenii pă­
ficiul care se face pentru noi. Se­ scândurile scenei cerându-şi toate mântului se bucură de renaşterea
rile acestea, cu oaspeţi rari, sunt drepturile ei. Stăruieşte şi ’ printre firei adormite, iar miresmele umede
socotite dinainte, cu grije, în ca­ noi, destulă patimă şi destul ridi­ ale câmpului cheamă dincolo de
lendar, sunt aşteptate cu plăcută col, aşteptându-şi interpreţii. Pe ziduri până şi pe sclavii oraşelor,
nerăbdare, şi sunt gustate cu naivă câţiva dintre ei i-au găsit, şi mâna vitrinele sunt pline de volume cu
însufleţire. Am auzit de-atâtea ori a fost norocoasă. Afişul Teatrului coperte multicolore, ademenitoare şi
ropotele de aplauze pline, cari mer­ naţional din Capitală a fost cucerit proaspete.
geau spre rampa luminată, mărturie încetul cu încttul de literatura băş­ Să nădăjduim că aceste aranja­
zgomotoasă şi francă a unei de­ tinaşe. Drama d-lui Camil Petrescu, mente negustoreşti corăspund unor
pline înţelegeri a frumosului. Am Suflete tari, a avut peste două zeci nevoi sufleteşti reale. Aşa fiind, a-
avea motive să fim mulţumiţi. de reprezentaţii. O comedie a_ d-lui propiindu-ne cu interes de teancu­
Şi totuş nu suntem mulţumiţi. Li- N. lOiîfescu,urTerou, s’a jucat de rile tipărite, am cercetat marfa care
niştiţi-vă, nu e ecoul unui ireme­ treizeci de ori. Despre alte multe se ofere ochilor. Pe tejgheaua vân­
diabil pesimism şi nici nu ne com­ piese se pomeneşte cu elogii, şi zătorului de cărţi e acelaş amestec
plăcem în rolul unor ireductibili slavă Domnului! nu din prea multă pe care îl scoate la iveală viaţa în­
cârcotzşi. Ne încearcă, pur şi sim­ condescendenţă, din vreme ce gustul săş. Poveşti ilustrate pentru copii, cu
plu, câteva regrete. Să depănăm publicului a sancţionat votul criticei. iepuraşi blânzi pe scoarţele cartonate,
firul lcr uşor şi discret. De câte Niciun ecou al acestei m3ri bă­ novele sentimentale cu desnodă-
ori am urmărit jocul ales al atâtor tălii câştigate n’a străbătut dincoace mânturi duioase, romane pline de
meşteri tălmăcitori de pasiuni, a şi de Predeal. S’ar părea că acolo, patimă, cu trădări şi viţiuri... Un turn
încolţit undeva în noi părerea de pe malurile Dâmboviţei, spectatori al lui Babei unde se împleticesc
rău că asemenea daruri sunt puse mai fericiţi, în contact necontenit toate limbile.
totdeauna în slujba unor opere cu năzuinţele cugetului românesc, N’am văzut însă nicăeri — Bi­
dramatice streine. Uneori pe bună îmbrăţişează cu mulţumire un bo­ blia. Librarii n’o ofere, publicul n’o
dreptate, în slujba marilor capo gat repertoriu original, în vreme ce caută. E o lectură abandonată. Mo­
d’opere ale literaturei universale. locuitorii mai mărginaşi, ţinuţi de­ tivele sunt mai multe. In mare mă­
Demulteori, nici măcar în acela al parte de asemenea satisfacţii, sunt sură, e o consecinţă a indiferenţei
unor lucrări de valoare. Vijelia lui hrăniţi tot cu Kistemaekers, cu Gia­ cu care orăşeYiii noştri, copleşiţi de
Bernstein, Diavolul lui Molnâr, ţa­ cometti şi cu Sudermann. Vom reuşi materialism, privesc Biserica stră-
rina lui Lengyel sunt resturile în­ astfel să împământenim şi aici cre­ m:şească. Apoi, vina cea mai mare
călzite ale unei supraproducţii bu­ dinţa, că teatrul românesc-n’are de­ e a conducătorilor noştri spirituali,
levardiere, cu care greu se poto­ cât atât: actori foarte buni, un pu­ cari nu s’au îngrijit să prezinte lu-
leşte setea de teatru românesc a blic mediocru, dar îi lipseşte lite­ mei româneşti o ediţie îngrijită, —
unor provinciali stăpâniţi de vechi ratura dramatică însăş. ca o operă literară, — a Bibliei. In
dorinţi sufleteşti neîmplinite. Crede.n însă că nu acesta — e străinătate, sunt societăţi vaste cari
Cunoaştem răspunsul care se a- idealul propagandei subvenţionate. nu au alt scop decât răspândirea sfin­
runca altădată, ori de câteori se Alexandru Hodoş tei Scripturi. La noi nimeni nu se