Page 5 - 1924-08
P. 5
25—IV. 1924
răm. Oamenii mei s’au cufundat în
rugăciuni, într’o atmosferă ¿de ve
cernie. Priveam pietrele sărace cari
imprejmuiesc deschizătura puţului,
şi am regăsit simţământul acela de
încredere fericită/de linişte neaş
teptată, de pietate aproape, care
mă încercase şi la Sarra. Ne-am
oprit aici două zile. Provizia noas
tră de paie ne-o îngăduia. Puţul
următor e aşezat într’un loc po
pulat. Nu ştim ce primire vom avea,
şi cămilele trebuie să fie în orice
caz odihnite.
Intr’adevăr, după alte două zile
de mers, ajunserăm la Tellab, pri
mul sat din oaza Kufra. Am trimis
înainte pe doi oameni ai mei, Si-
dia şi Soleiman, să-mi anunţe so
sirea. Când mă găseam la un chi-
interesantele locuinţe ale unui trib african din apropierea lacului lometru de oază, Soleiman se în
Tschad. Etajul este locuinţa femeii, pe care bărbatul o păzeşte torcea la trap, pe cămila sa.
peste noapte, ridicând scara. In mijloc este şeful tribului între — „Nu e tocmai aşa de rău.
doui demnitari ai săi. Şeful nu e acasă, e la Dioj, dar e
acolo fiul său. N'avem decât să
un strat de nisip de 10 centimetri, cate acolo. Cu mirare văzui de-a- întrăm în sat“.
puţurile din S3rra sunt sfredelite supra movilei acesteia câteva „şe- Aci, la Tellab, trebuia să aştept
în stâncă; apa, mult dorita apă, se bacuri“, un soi de plasă puternică câteva ceasuri răspunsul lui Sidi
află la 60 metri adâncime. Săpătu îi care se pune provizia de paie, Mohamed, pentru a şti dacă pot
rile le-au făcut Senuşii, la porunca şi cari fuseseră lăsate de călători merge până la Taj, reşedinţa şe
lui Mohamed el Abid, conducă în trecere, pentru a le găsi la în fului din Kufra. La 8 ceasuri seara,
torul lor iubit, cai'e le arătase locul toarcere. Aflai cu acest prilej că, intrară la mine patru oameni : un
spunându-le că munca lor nu va fi în această ţară cu totul nesigură, ofiţer, căruia îi ziceau Effendi şi trei
zadarnică. Au tăiat în stâncă, au vecinătatea puţurilor e un adăpost soldaţi. Toţi bine îmbrăcaţi, în uni
tăiat mereu, cu sculele lor primi respectat. Nimeni nu se atinge de formă „kaki“, europeneşte, cu nas
tive până au dat de apă. Minunea lucrurile cari se depozitează aici. turi de aramă, cu jambiere de piele,
e copilul credinţei... £iua era"pe sfârşite când sosi şi cu arme noi. Ofiţerul mă salută
La 14 Octombrie am lăsat în urma
noastră Sarra pentru a intra de
data aceasta în partea necercetată
încă din deşertul Libiei. Drumul pe
care mergeam acum nu fusese stră
bătut până atunci de nici un eu
ropean.
" Aspectul, la început, Vrămâne a-
celaş. Un nisip întins, semănat câ
teodată de sfârmături de stânci. In
curând, ridicături noui se arătară
spre răsărit, părând că se prelun
gesc spre sud. In dimineaţa zilei
de 17 Octombrie, zărirăm înaintea
noastră un grup stâncos, destul de
însemnat. Ajunserăm spre apusul
soarelui, dupăce trecurăm peste lan
ţul de dune care, venind dinspre
apus, ne tăiase drumul. Grupul a-
cesta stâncos se numeşte Hadjer
Bechara. Puţul dela Bechara, săpat
în piatră ca şi cel dela Sarra, are
o adâncime de 34 metri. O movilă
conică, alcătuită din schelete în
grămădite laolaltă, îi arată locul de
departe. Aproape de tot zăceau două
cadavre omeneşti de curând arun Popasul călătorului de Laborie In oaza Kufra, aproape de localitatea Taj,
