Page 6 - 1924-08

Pag. ÖO C O S I N Z E A N A 25—IV. 1924

şi-mi întinde mâna. Aduce o scri­
soare dela Sidi Mohamed. Acesta
se arată mulţumit de vizita mea.
Mă va primi a doua zi la Taj. In
seara aceasta, adaugă Effendi, vom
pleca, rămânem peste noapte la Zu-
rug şi a doua zi de dimineaţă, îna­
inte de a se înfierbânta soarele, vom
fi la Taj.
După trei ceasuri şi jumătate
ajunserăm la Zurug. Aici nisipul e
presărat de diferiţi arbori. Cât pri­
veşte populaţia, e un centru puţin
important. Ne culcăm subt palmieri
şi pornim din nou, la răsăritul soa­
relui, spre Taj.
Prin străzile deşerte, mărginite
de ziduri joase şi întunecate, mă
îndreptam spre locuinţa lui Sidi
Mohamed din Taj. Caimacanul, în
frumosul său costum de mătase
strălucitoare mă primeşte, mă pof­
teşte să stau jos şi începem să mân­
căm. O masă excelentă. In două Cel dintâi guvern republican al Greciei, înaintea vechiului palat regal
rânduri, un servitor îi aduce o bu­ Se ştie. că plebiscitul din Grecia a hotărît cu imensă majoritate noua
cată mică de hârtie. Caimacanul o ce­ formă de guvernământ a ţării, detronând definitiv pe Regele George,
teşte, scrie câteva rânduri, şi o înapo­ cu toată cunoscuta opunere a acestuia, pe care a trimis’o din Braşov.
iază. Sunt ordine dela Sidi Mahomed.
Apoi, gazda meu se scoală, se aşează
lângă uşe şi aşteaptă neliniştit so­
sirea prinţului. In curând, îmi face mandase un număr oarecare de pro­ nord-est, pentru a găsi la Cire-
semn că acesta soseşte. duse farmaceutice bine cunoscute, naica, apă bună de băut. Am ple­
dar, cum nimeni nu ştia franţu­ cat apoi spre Djerbub : un mic aşe­
Sunt în faţa unui om de înălţime zământ religios, ridicat în jarul
mijlocie, în plină putere a vârstei, zeşte la Taj, nu ştia ce să *facă cu unei kubba. De-acum părăseam ţara
ele, şi mă rugă să-i indic eu mo­
bine legat la trup, îmbrăcat în dul de întrebuinţare. Senuşilor şi peste trei zile soseam
splendide mătăsuri. Pielea feţei are j la Siua. unde se află un post egip­
*
o culoare brună, nu mai mult. Pri­ * * tean.
virea, foarte vioaie, e binevoitoare.
*
Schimbarăm în linişte saluturile După cinci zile plecai din Taj * *
obişnuite cu „Hif Hâlak*, „Tai'bin“, mai departe. Zilele se asemănau De aici până la Alexandria cu­
„Afia“ şi toate celelalte. Se aşează toate. Plecarea ia răsăritul soarelui, noscutul post al Egiptului la Me-
într’un fotoliu şi mă pofteşte pe oprire de un ceas sau un ceas şi diterana, d. de Laborie a fost oas-
scaun, lângă el.*Vorbim prieteneşte. jumătate la amiazi, când se ridicau pele of.ţerilor englezi. Misiunea sa
Cinci zile am rămas la Taj .şi scena corturile indigenilor, pentru a mânca era terminată. Notele şi fotografiile
aceasta s’a repetat după ’fiecare la umbră, apoi din nou la drum luate au fost prezentate Societăţii
#
masă. Dar, la sfârşitul celui din până la un ceas mai mult sau mai de Geografie“ din Paris. Reprodu­
urmă prânz în Kufra, mi se întâm­ puţin târziu din noapte. Am mers
plă ceva surprizâtor. La sfârşitul între zece şi optsprezece ore pe zi. cem şi noi câteva, din cele mai
interesante, ca o oglindă a unei
mesei, unul din servitori îmi puse Insfârşit, odihnă subt pături căldu­ vieţi atât de depărtate de noi, cu
înainte o sticlă cu înfăţişare cu to­ roase, la adăpost de vânt. Nopţile,
tul europenească. Mă uitai la eti­ într’adevăr, sunt foarte reci. Hrana toate curiozităţile ei.
chetă şi zării această inscripţie ne­ mea era foarte sobră, dar mă obiş­
prevăzută : „Unt de recinâ“. Înce­ nuisem. Singurul lucru cu care nu
peam să mă întreb dacă nu cumva mă puteam obişnui era nisipul care UN CÂNTEC
un obicei elegant, de curând in­ se amesteca totdeauna în mâncare; Const. Crişan
trodus în moravurile musulmane, în unele locuri nisipul e aşa de
avea să mă silească să beau un mărunt încât pătrunde şi între ro­ Un cântec ce plânge pe strune
păhărel din acest produs, când, o tiţele interioare ale ceasului. Şi frânge simţirea din noi,
a doua sticlă, apoi a treia, veniră După ce am trecut de Zighen, Un cântec ce geme, — sălbatec —
să se adauge ia cea dintâi. Pe una stâncile încetează, şi intrăm pentru Un cântec din vifor şi ploi,
din ele era scris: „Tinctură de iod“. opt zile în imensa întindere fără re­
Pe cealaltă : „Bicarbonat de sodă.* liefuri şi fără nici o linie ridicată, Un cântec perdut pe câmpie
Rămăsei oarecum mirat, căci nu ce­ tă ată la nesfârşit de cupola enormă Barbar şi pustiu de noroc,
rusem nimic. Dar în curând, miste­ a cerului. La 30 chilometri de Djalo, Se^ nalţă în seara pustie
rul se tălmăci. Sidi M«homed co­ la puţul din Lethela, am luat-o spre Din vitregul dragostei foc..,