Page 8 - 1924-08
P. 8
Pag. 92 C O S I N Z E A N A 25—IV. 1924
după care urmează slujba înmor
mântării. Viaţă din mormânt...
Terminată fiind ceremonia tinăra SEPTIMIU POPA
maică e condusă în odăiţa ei, unde I. ce o pusese preoteasa înainte-mi.
nu are alt mobilier decât un pat, o Sorbiam câte-o înghiţitură şi îmi
masă şi un scaun, iar pe părete o Moş-Costanşi lelea Catrină mi-au muşcam buzele. Pe la ulceaua ju
cruce mare neagră. fost oameni buni, îi îndrăgisem încă mătate s’a deschis uşa şi au întrat:
în anul cel dintâi al preoţiei. Când
Se începe viaţa de mănăstire, un norişor de bură, apoi Moş-Costan
foarte simplă şi severă. Din zorile spuneam predica, mă uitam din când şi lelea Catrină. Atunci mi-am muş
zilei şi pănă seara se fac rugăciuni în când în ochii lui Moş-Costan şi cat buzele de trei-ori după olaltă
de 4 ori pe zi în biserică. La ser- pricepeam, dacă am vorbit bine ori şi m’am uitat la ei ca la nişte jude
bători se fac şi rugăciuni de noapte. rău. O căutătură aruncam şi către cători ce au venit să-mi rostească
Zilele de post se ţin cu stricteţă. tinda femeilor. Căutam o lacrimă osânda.
Hrană se dă modestă de trei ori în ochii lelei Catrina şi dacă n’o — Părinte, — îmi zise moş-Cos-
pe zi. găsiam, îmi venia să lăcrimez eu.
De obiceiu ochii lor erau... de tan, — nu fie cu supărare, dar azi
Peste zi maicele se ocupă cu cu aceeaş părere. Ei au fost criticii e frig mare şi cei tineri nu
sutul, cârpitul, ţesutul şi torsul. Glu mei. rabdă frigul... Ei nu ştiu, că cu
mele sunt oprite, vorbe cât se poate Într’o Duminecă friguroasă de vântul lui Dumnezeu încălzeşte suf
de puţine. Toată viaţa ţi-se scurge Ianuarie, îmi era milă de oameni. letul omului. Noi suntem bătrâni,
în rugăciuni. La slujbă am legat câte două ectenii dar calzi încă ... Spune-ne nouă
Cea mai mică greşală se pedep de-olaltă şi n’am mai spus predică. „vanghelia“ de astăzi... Numai câ
seşte aspru. Maica greşită e silită — E poate şi aceasta o faptă teva vorbe ... Să ne stâmpărăm...
să stea ceasuri întregi lungită pe bună, — îmi ziceam, — dar nu Am sorbit din două înghiţituri
lespedea de peatră din biserică pe îndrăzniam să mă uit în ochii lui restul ulcelei şi m’am pornit la vorbă.
când celelalte fac rugăciuni pentru Moş-Costan şi a lelei Catrină. Iar Nu ştiu cât ’am vorbit. Dar când
Iertarea păcatului ei. când am ieşit din biserică, cu capul am văzut în ochii lelei Catrină lac
In rigoarea aceasta şi în nesfâr plecat în pământ, simţiam, că e mai rima mult aşteptată, am încheiat
şite rugăciuni îşi petrec viaţa pănă frig de cum îmi închipuiam. Erau repede.
la moarte. Dintre zidurile mănăsti fiorii răci ai primilui păcat preoţesc... Moş-Costan a făcut om din mine.
rii nu mai pot ieşi niciodată şi nici Ca de obiceiu, preoteasa ieşise De-acum, ori-cât de mare era frigul,
nu le este permis să dea faţă vre cu câteva minute înaintea mea dela spuneam şi predică. Tâlcuiam mă
odată cu oamenii din afară. slujbă, ca să-m’aştepte cu masa car în câteva cuvinte Evanghelia
Când maica moare, surorile o îm pusă. Am găsit-o lângă foc. Când zilei. Nu-mi era frig. Mă încălzia
bracă mireasă. Numai atunci i-se am întrat, îngheţat pe jumătate, n'a gândul, că Moş-Costan şi lelea
ridică vălul pe care l-a purtat viaţa tresărit ca altădată (ştiţi, eram tineri Catrină se stâmpără ...
*
întreagă pe obraz. Tot maicele o şi noi pe-atunci) şi nici nu mi-a * *
îngroapă în cripta mănăstirii, unde strâns mâinile în mânuţele ei, ca într’o bună dimineaţă glasul jal
se sfârşeşte viaţa ei petrecută toată să mi-le încălzească. M’a privit nu nic al clopotului a anunţat moartea
în robia credinţei şi slujba lui Isus mai cu compătimire. îmi ziceau lui Moş- Costan. Era săptămâna a
Hristos. ochii ei: cincea din paresimi. Tocmai atunci
— Ce-ai ajuns, Doamne, ce-ai ne luaseră nemţii un clopot. Dar în
ajuns ! ziua aceea pentru Moş-Costan s’au
NOCTURNĂ M’am aşezat la masă şi am în tras două ciopote. Clopotul luat de
ceput să sorb porţia de lapte cald nemţi a fost înlocuit cu clopotul
D-lui Gh. Tutoveanu
Miez de noapte..
Cer cu stele...
Numai şoapte:
Şoapta gândurilor mele...
Vis şi vrajă...
Lună plină...
Stau de strajă
Patru plopi într'o grădină...
lei în floare...
Noapte dină...
Plângătoare
Doina dorul îşi suspină...
Zvon de şoapte
Ne’nţelese
Creşte 'n noapte: Un projesor francez învăţând pe soldaţii negri scrisul şi cetitul în
Dragostea povestea-şi ţese... şcoala regimentului. Astfel înţelege Franţa că răspândească cul
Virgil N. Duiculescu. tura printre popoarele semi-sălbatice, pe care le stăpâneşte.