Page 10 - 1924-9-10

1
Pag. 114 ■ ■ ■ ■ ■ ■ - — - - - - - C O S i N Z E A N Â - - - ----------------------------- 25—V. 1924
gaură în cer. Ştia fot satul că as- După multă gândire, după trecere Dar acum după ce-şi privi în­
5
ta-i legea Marine . de vreme, mi-am zis că sila ce-o delungat copilul cel mai mic, ea îşi
Dar după ce i se umplu sorocul, simţeam împotriva Marinei şi a co­ aduse de-odată aminte de toată pra-
şi după cinci zile, eşi cu pruncul pilului celui bălan, trebue să por­ sila ei vie şi moartă, şi când se
înfăşat în vechile scuti ce, să lucreze nească dintr’o lege pe care n’o poţi gândi cum au venit în lume copiii
pe la oameni, femeile începură să călca în picioare. Cum să-ţi spun, ăştia, i se întunecă înaintea och lor.
se neliniştească. Copilul era bălan domnişorule Vasilicâ ? Cum ai lua Nu putea vedea desluşit pe tatăl nici
ca un viţeluş şveiţer, şi avea un de semn rău când ai vedea câ din- unuia d n ei.
păr roşcat care părea câ arde. stejar creşte o ramură de plop, sau Şi se simţi de-edatâ într’o cum­
Cu cât creştea, cu atâta se vediea cum te-ai scârbi (ând ai vecUa o plită părăsire, se simţi o femeie
;
mai desluşit viţa. Nu mai încăpea încrucişare nefirească. Pe semne pierdută, fără nici un raz m în lu­
nici o îndoială că băiatul era făcut din scârba asta rămân neamurile mea asta. Şi începu să plângă cu
c’un neamţ, dintre cei ce petrecu­ neamestecate. Câ dumneata eşti amar.
seră în cocioaba Marinei. tinăr, dar eu sunt orn cu un pkior Când veniră ctila’ţi ştrengari a-
Şi, îndată ce înţr’o bună zi, fură în grepă, şi încă n’am văzut pe casă, şi-l văzură pe viţeluşui cel bă­
1
de.’aceeaşi părere'zeci de femei din satele noastre o căsătorie între un lan între dracii' aceia brumţ , simţi
sat, Marina simţi c'a rjuns o străină sas şi o româncă. mai întâi deosebirea dintre ei, şi o
în Dumbrăveni. Nime nu mai glumea Ori cum ar fi, destul că vieaţa moleşală bolnavă i se vărsă în tot
cu ea pe uliţă, nime nu-i mai spu­ Marinei era tot mai grea în Dum­ trupul.
nea o vorbă Dună, şi de lucru că­ brăveni. Adeseori cu zi leie de-a De-atunci nj mai cuteza’să bată
păta din zi în zi tot mai greu. rândul, nu mai avea unde să lu­ la uşile feme lor să ceară cie lucru
Toate păcateie de până atunci, creze. începu să s:ada din carne, Aştepta să o cheme unde ard^a
femeile i le iertaseră. Ba erau des­ şi să i se arate oasele ei mari. mai tare nevoa, r r .clu*mată
tule care o văicăreau şi o milosti­ Copiii călbegiră. Chiar virusul cel tot mai rar. Finei- b miroase că
;
veau. Acum începură so privească bălan, deşi era cel rrru mâncâcios, n'o mai întâlnesc, n •; ară s’o uite.
cu dujmănie. Cap prrost de femee, începu să se dăbăleze. Nu vreau să nu ;lk domnişc-
vei zice dumneata. Dacă n’am pro- Marina, Ja început, ncepu rule Vasilită, dar în zilele acele
bosit’o în vremea când se hâ jonea nimic. Nu înţâlese pv . - ş’au grele, a m>:i avut noroc cu mine.
r
cu cătanele de neamţ, pentru ce o schimbat -oamenii cu c.„ ntru O ajutam cu ce pământ puteam şi
năpăstuiau acum, când puteau şti ce o împresura o rece aici t mai eu. De multe ori o găseam cu pu­
că sfârşitul acesta va fi? mare. Se gândi,- în>â-, c,c renii iul de neamţ în braţe. Se uita la
Să le judeci cu asprime, dom- vor fi mai năcăjiţi, "acum după în­ el cu duioşie; şi^plângea.
nişorule Vaşilică. Dacă nu ar fi toarcerea ungurilor, şi nu-mai au — El n’are nici o vină Moş An­
sămănat copilul, leit-poleit, cu viţa poftă de glume. Se gândi că vieaţa drei, cum n'au nici ceilalţi nici o
cea s râină, nime nu l’ar ti luat în fiind mai grea, scuinpetea din ce vină, „zicea Marina“. Vina întreagă
seamă, nici nu şi-ar fi întors ierta­ în ce mai mare, femeile care-i dă­ e a mea. Grozav mă tem să nu mă
rea de câtră Marina deau ei de lucru, îşi făceau acuma fi pângărit pe veci!
Dar era un puiu de neamţ, bălan, singure trebiie. Şi de câte ori mergeam la co­
cu ochii albaştri, cu pârul ca para cioaba ei, mă întreba:
focului, încât îl vedeai de-o postă Dar cum cei mai mulţi oameni, — S’ar putea să fi fost tatăl său
că i pui de cuc. şi mai ales fc meile din Dumbrăveni, jidan?
Şi iată eu, cât mă şti de cumpă­ credeau că o fată ca ea nu mai Intr’o zi o ajunse cuţitul la os.
nit’ nu m’am putut răbda, când are nici o simţire, începură să-i Îşi adună ce bruma avjea prin casă,
l’am văzut, să nu clatin din cep şi vorbească tot mâi desluşit şi, dela făcu o legătură mare, o dăsăgi pe
1
să zic : o vreme, batjocurile curgeau potop spate, luă în braţe pe puiul de
— Bună prăsilă ne-a rămas în pe capul ei. neamţ, şi cu ceialalţi după ea, plecă,
sat! Dumnezeu să ţi 1 ţină, Marino, — Te ai dat păgânilor! . la oraş.
că ne-ai făcut de minunea lumii ! — Ţi-ai spurcat sufletul şi trupul. Multă vreme n’am mai auz-t ni­
Şi am simţit aşa o strângere de — N-ai adus pui de cuc în sat.; mic de ea. N ci o părere de rău
ini’mâ> mânie încrustată cu ruşine. — De unde şti că nu-i copil de nu o petrecu. Satul se linişti de*o-
M’am tot gândit eu de unde îmi jidov, din neamul celor ce-au ră- dată. După vreo câteva luni, care
răsărise simţirea aceea, şi voiam st-gnit pe Domnul Hristos. mi-a fost mirarea, când întâlnind-o
r
sâ-ml arăt mie însumi că am gre­ Mai ales vorba asta dm urmă. o la oraş, o văd bine.îmb ăcată, spă­
1
şit, că biata femee nu avea vină deşttpîă pe -amărâta de Marina. lată ş grasă ca în zi ele cele bune.
mai mare decât înainte, când a Când o auzi mai întâi, se duse aţă — Aci am de lucru, Moş Andrei.
pornit mai întâi pe drumul păcatului. acasă, cu capul frânt în piept, cu Zece braţe să am, să pot răzbi.
Dar n’am putut. Mereu mi se ri­ pasul greu. Şi aupă ce ajunse în Câştig bine. Şi-apoi, aici, între a-
dica un nod din piept şi simţeam cocioaba ei, se uită îndelung la bă­ tâtea neamuri, nime nu te mai arată
amărăciune şi ruşinare. Am simţ t lanul care se ţâra pe brânci, li ri cu degetul!
că acelaş lucru s’a petrecut şi cu dică, îl Ruse să şadă pe păcel, şi In drum spre casă m’am gândi
ceilalţi oameni din Dumbrăveni, iar se uită îndelungat la copil. mult la traiul ei din o*aş. Şi mi-am
cari se uitau tot mai mult ca la un Nici odată nu şi-a bătut până z’s: De bună seamă e mai bine
lucru străin la păcătoasa de Marina. acum capul cu ţâţânii copiilor ei. de ea că s’a dus d n Dumbrăveni.
Nu mai vorbesc de femei, cari Pentru ea, chiar copiii nu erau nu îAu şi oraşele partea lor bună: că
începură acum s’o cârâe, altele chiar ştiu ce lucru mare: nişte miorlăitori nglr't în vav.loma 1 )r lucruri şit
să n’o mai primească la lucru pe cari, de-ar creşte odată mari, să nu oameni cari pe sate ar rămânea
la casele lor. le mai poarte ea de grije. veşnic spin în ochii creştinilor,
l.