Page 11 - 1924-9-10
P. 11
*
25—V. 1924 -------------------------------- — C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 115
SINGUR CARNETUL LUI RADU ROMAN
Aurel Pop
MIHAIL GAŞPAR
E linişte pe drum şi noaptea
Pe văi şi dealuri s'a lăsat;
Lu nini clipesc prin întuneric XXXIV mă fi schimbat dragostea acestei
La geamul, caselor din sat. A fost iarăşi o noapte cum n’am femei? Nu ştiu, nu-mi pot da acum
Departe undeva în vale avut de mult. Cu toate acestea, a- seama de nimic dar simţesc că sunt
legat de dânsa întreaga vieaţâ
Pocneşte gardul din ogradă; ceastâ a doua criză n'a fost nici pe Ii ascujt respirarea uşoară şi mă
E frig şi fulgi din înălţime departe atât de acută ca cea dintâi. simţesc furat de gânduri, icoane răs-
Saştern pe giulgiul de zăpadă. Lydia n’a închis och i nici pe o leţe din vieaţa mea de mai de mult
cupă măcar. N’a avut atacuri ner
Privesc pierdut prin întuneric voase, era mai mult o toropeală a trec în pas alergător prin creeru-mi
La o lumină 'ndepărtată, nervilor.-Dar tocmai această apa obosit. Locurile copilăriei mele îmi
Şi'ncet de geamul mic şl rece rentă linişte, după care bănuiam resar aevea în această noapte şi
îmi razim fruntea ’nfieibântată. pentru o clipă sentimentul unei no
izbucnirea crizei, ne-a luat şi nouă
Pe o clioă mi se 'nşiră toate... casnicilor liniştea, A fost o noapte stalgii uşoare mă cuprinde în braţe.
O viaţă dusăn suferinţi, plină de griji, de temeri, de aştep Dar numai pentru o clipă. Privirea
Şi-o dragoste ce-a smuls în unde / tări dar, s'a terminat cu bine şi în mea cade asupra trupului alb-tran
Atâţia stropi, uşori, fierbinţi. spre ziuă, Lydia sfârşită de put ri dafiriu şi la văzul acestei capod’o-
pere a firii pier toate icoanele de
In piept un gol simt cum s'aştcrne aţipise. Toată noaptea nu m’am mai odinioară. Nu, eu n’am avut
Sentinde ’ncct, ca un mister... mişcat de lângă dânsa. Simţiam că viaţă. Eu trăesc numai de când am
Ca să cuprindă ’n el deodată prezenţa mea o irfuinţează în spre descoperit comoara aceasta. Şi trăesc
întreaga beznă de sub cer! bine, o linişteşte. Ce i-am spus în numai pentru dânsa.
dtcursul acestor ciasuri de veghe
nu ştiu. Trebue cuvintele mele Un gând straniu venit din senin
PRIMĂVARĂ NEAGRĂ să o fi impresionat căci nu odată îmi strânge inima. Dacă are să o
G. Ponetti îmi lua mâna şi până să mă pot reclame îndărăt el, cel îndreptăţit?
apăra o ducea la buze, sărutându-o. N’am s’o dau, nici pe preţul vieţii
Afară-i primăvară... ' Nu ştiu de ce, dar nu mă puteam nu am să o'dau Doar simţesc
Cu'nghirlăndări de soare, împăca nici de cum cu această desluşit că fără de ea nu mai pot
Cu muguri verzi pe ramuri, expresie a iubirei. Mi se părea şi trăi.
Cu lilieci în floare... acest gest, ca o moştenire a sclăviti Frământarea aceasta m’a enervat
In sufletu-mi e- toamnă slave de acolo din nordul Europei, şi pe semne am făcut o mişcare
Cu ploi şi-apusuri sumbre o infiltraţie moscovită în care eu involuntară.
Cu foi ce cad pălite, vedeam un grad oarecare de umilire Lydia s’a trezit şi mă privi spe
Cu flori ce mor în umbre. a femeii. riată.
In ciasurile nopţii cari treceau cu — Radule, tu nu te-ai culcat?
Zefiru* afară-aduce
Inmiresmări de seară, o încetineală care mă esaspera am — Nu Lydia.
In cântece de denii avut prilej să mă aprofundez în si — Vai, ce copil eşti. Culcă-te,
Şi-acorduri de chitară ... tuaţia noastră. Eram acum în pose dbar mă simţesc bine. Te ştiu lângă
siunea tainei celei mari. Cunoşteam mine şi atunci mi-e atât de bine...
In mine bate-un crivăţ, acum umbra care neliniştea din în Eşti tu supărat pe mine?
Cu prevestiri funebre,... ceput viaţa noastră. Bărbatul ei era — Pe tine, eu? De unde...
De mort un clopot sună... deci necunoscutul. Curios, pe cât — Credeam şi., gândul acesta
Se lasă crepuri negre. de neliniştit eram mai înainte, acum, îmi pricinuia dureri.
Natura râde-afarăl... când ştiu cine e adversarul, mă — Linişteşte-te Lydia, mâine o
In mine-un plâns mă'ndeamnă. simţesc calm, dar absolut calm. să vorbim liniştit asupra afacerii.
Mă prinde- o primăvară... Judec situaţia, combinez eventuali N’ai să te agiţi.
Şi eu m'afund în toamnă..! tăţile posibile cari pot resulta din Orice s’ar întâmpla, mă vei avea
această afacere şi nu descopăr în mereu pe lângă tine.
sinea mea nici cea mai mică urmă — Ce bun eşti Radule... dar mă
ACELAŞ DOR de nelinişte. Dimpotrivă, îmi pare
G. Nedelea tem grozav...
că a;eastă situaţie este cea normală, — De ce te-ai teme? Eu sunt la
cea adevărată.
Când în pacea serii prind tine şi nu este putere care să-ţi
Stele să răsară, Restul.tainei parecă nu mă intrigă. poată face ceva.
Tot acelaş dor de mult Şi cum şed aci, alături de patul ei — Dar el... el... este de drept...
Mă încinge iară... mă mir oarecum, de ce a ascuns — Ştiu, e bărbatul tău, fostul tău
atât timp această taină? De ce? bărbat... A fost, azi eu sunt bărbatul
Când prin plopi zefirul trist Ştiu eu? Cine poate pătrunde a- tău...
In tăcere cântă, dâncurile unui suflet de femee? Mai mult nu biruiră puterile ei.
Tot acelaş dor nespus In sfârşit, bine că am ajuns până Întoarse faţa acoperindu-şi ochii şi
Sufletu mi frământă... aici. Ce are să fie se va vedea. un plâns începu sâ-i sgudue corpul.
Şi când noaptea ’ncet şi lin Ei, şi ce poate să fie ? N’am încercat s’o opresc. Să
Hlamida'şi întinde, Interesant. Nu mă mai recunosc. plângă numai. Lacrămile când pot
Iot acelaş dor pribeag Hotărît, nu mai sunt cel vechiu. Un curge în voe sunt cel mai perfect
Iarăşi mă cuprinde... altul trebue că mi-a luat locul. Să calmant.
\
