Page 15 - 1924-9-10
P. 15

25-V. 1924                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                          Pag. 119

                                             Priveşte 'n lung şi ’n lat Bugeagul !  In linia tradiţiei Stamati-Buzdugan
                                             Ca largul lui îmi este,            nu  avem  drept  să  privim  o  notă
                                                                   1
                                             Sub cer, şi suf etul, prib^agu ..’.
                                             O, cine va ’nţelege dorul          basarabeană — caracteristică ?
                                             Şi jalnica poveste                   Căci,  din  altă  parte,  altă  poezie
                                             Ce-o poartă călătorul?             străină  abia  se  simte.  Numai  Goga
                                              Drumeţului toate-i par trecătoare ;   luceşte puţin în câteva versuri (vez*:
                                           lumea  îi  este  în  curgere;  curge  e-   vâlvătaea  delà  p.  75,  făuritori  ai
                                                                                                   1
                                           nergic,  dar  soartea-i  este  tot  stin­  panii,  p.  154  şi  88)  ş   mult  în  Că­
                                           gerea:  „Cu  vremea  toate  trec“,  se   suţa  veche;  numai  de  St.  O.  losif
                                           zice  într’un  sonet;  în  stepă,  rămâne   ne  mai  aducem  puţin  aminte.  în
                                           doar’  jos  —  păstorul  cu  doina-i   Bunicul;  şi  de-aci  încolo  nimic:
                                           tristă,  şi  sus  —  cerul  cu  stelele   Şi-i  dorim  să  rămâie...  cum  iste,
                                           conceput  original  în  Prisaca  nopţii.   el însuşi.
                                            Din  concepţ  a  aceasta,  care  are   Poezia Iui Buzdugan începe dina­
                                            vast  în  vedere,  culeg  numai  şase   inte  de  cataclismul  răsboiului  mon­
               Un poet basarabean          versuri:                             dial.  Doina  înstrăinării  are  data:
                                                                                Iulie 1912, Chişinău. Ea este o pri­
        Ion Buzdugan: „Miresme din stepă! .   Stăpânu-şi duce ochii în zori de lumini­  vire  aruncată  peste  hetare  :  este  o
                                        1
        Poezii. Bucureşti 1922. Preţul lei 12.                            şuri  întindere  a  urechilor,  să  asculte  clar
                                            Privind la roiul harnic, scânteetor de  doina  care  vine  „de  peste  hotare“  ;
                                                                      [muncă :
          Stepa-i  şes  larg,  fără  margini;   Albinele-i de aur cum via in sbor, în  este  o  încredere  în  puterea  de  viaţă
        bolta  cerească  îi  iveşte  stelele,  lu­                      [luncă  a  neamului.  „Criminalul“  poet  îşi
        ceafărul,  luna;  vântul  o  răcoreşte   Pe căile lactee, dând zor la gredinişuri :   trăda „patria“ rusească !
        de  soare;  omul  abia  se  vede,  trece,   Luceafărul e mat:a, stăpână şi dădacă,   Găsindu-şi  apai  adevărata  pa­
        fuge  şi  lasă  'n  urmă  tăcerea  adâncă,   Ce-şi cârmueşte roiul de stele in prisacă.  trie,  pe  aceasta  a  cântat-o,  par’că
        pe  care  a  tulburat-o  câtva  timp  şi   Dincolo de stele, dincolo de mar­  de  copil  ar  fi  fost  tot  al  ei.  Şi  fu
        în  care  domni  rămân  iarăşi  pase­  ginea  nezărită  a  stepei  licureşte  o  astfel  un  adaos  de  putere  sufle­
        rile  şi  gândacii  şi,  '  mai  rar,  fiara.   taină.  Şi  taina  ispiteşte  versul  ba­  tească în anii 1916 — 17, precum a •
        Eu  nj  cunosc  stepa,  am  simţit  o   sarabean, care o încearcă în strofa:  rată  toată  grupa  In  pribegie,  cu
        numai din descripţiuni geografice şi                                    nesiguranţa,  cu  necunoscutul,  cu
        poetice;  dar,  văd,  trebuie  să  aibă   Eu as vrea să fiu o stană.    rugăciunea  pentru  moiţii  ţării,  cu
                                                 Piatră care ’n veci nu geme ;
        mult  farmec.  Lui  Buzdugan  stepa      De pe-o culme diafană          durerile care, mai ales în înfiângere,
        îi  dă  simţiri  de  dragoste,  care*i  cer   Să privesc în zori, deoarte :  au  dat  versuri  lu:truite  ca  de  un
        o  identificare  desăvârş  tâ,  o  împre­  Pâră dincolo de vreme.       ciocan care bate oţelul :
        unare  fizică-mistică,  formulată  per­  Până dincolo de moarte!
        fect  într'un  sonet,  care,  deşi  este   Nu  încape  nici  o  îndoealâ  :  Irl   Iar în urmă: laiu-i drum,
        sonet,  nu  reuşeşte  să  scadă  ardoa­  stropul  de  rouă  argintie,  care  este   Ceru-i flăcări, câmpu i scrum,
        rea sentimentului:                  creerul  acestui  poet,  largurile  ce­  Şi cât vezi sub zări, departe,
                                                                                 Totul e prăpăd şi moarte:
                                            reşti  şi  întinderile  terestre  au  lăsat   Numai sate ’ncenuşite,
            Şi cât priveşti în jur, şi ’ji larg cât vezi  luciri,  care  au  putere  de  viaţă  şi  au   Numai visuri prăbuşite,
                                 [sub soare,  farmecul  noutăţii  :  Basarabia  reintră   Numai câmpuri sângerate.
          Curg ape verzi de ierbi in valuri cu  în  1  teratura  noastră  cu  notele  ei,   Numai cruci nenumărate...
                                  [vâ tori ;
          Priveşte în amurg, s’au vei privi în zori:  cu afectul ei, cu un spor de vredn că   Dragostea  care  umpluse  stepa  a-
          Acelaş ocean etern in frământare !  b -găţie s fletească.             cum  a  umplut  ţara.  N.mic  aceasta
            Pe ierburi scânteind s’aprind mărgări-  Fără  voie,  ca  prin  surprindere,  o
                                     ftare  pagină, pagina 25, mi-a ad is aminte   nu  are,  să  nu  fi  lăsat  o  urmă  a-
          Şi curcubee ard'în io ia de pe f ori ;                                dâucă  în  Mmţirea  poetului  basara­
          Abia din când in când un s‘o fugar  de  Costache  Stamat',  vechiul  liric   bean,  care  este,  asdel,  al  nostru  al
                                   [Je nori  al  Basarabiei.  Dar  nu  Stamati  ca   tuturora.
          Şi-abate rătă-ind o umbră călătoare.   personalitate  completă,  ci  Stamati
        O stepă, itepa mea, cu valuri de sma-   ca  —  cuvânt  primitiv,  ca  amestec   Insă  spaţiul  meu  îngust  mi-aduce
                       ,  „          [raid                                      aminte  că  în  acest  articol  nu-1  mai
          Sub bolta de senin nemărginită mare,  de  superstiţie  şi  ca  delicateţă,  toate   pot  însoţi  şi  mai  departe.  De  aceea
          Ah, lasă-mă în balsam tot sufletul să-  îu  concentraţia  pe  care  nu  vreau   rog  pe  cetito'r  să  dea  o  deosebită
                                  [m. scald,  să  o  ascund  de  cetitor  şi  qare  ur­
            Să mă scufund pe veci în ta nica ţi vâl-  mează (d n Noaptea în Bugeag):  atenţie titlurilor: Rândunica, Bruma-
                                                    !
                                    [toare,                                     tul,  Toamna  in  parc,  Agonie  de
          Să mă renasc un fir de iarbă s u o                                    toamnă,  cu  note  luate  din  bogăţii
                                    [f o ire  Orice vietate în belşug se scaldă,  sentimentală a religiunei creştine.
                                            Orice gâză cântă, orice ram xibrează ;
          Şi să mă leagăn lin sub vântul verii  Căci in sărutarea-i dornică şi ca dâ
                                     [cald!                                       De-altfel  tot  volumul  este  pis
                                            Noaptea Ci pământul se îmbrăţişează.   supt  protecţia  acestei  bogăţii  măr­
                                            Numai tu in târnă străjueşii in noapte,
          Lin-ul  din  vtrsul  din  urmă  este   Suflet singuratic, visător de stele   turisite  cald  delà  întâia  pagmă,  în
        dorul  de  repaos,  de  linişte  al  su­  Şi te tângui jalnic ierbelor în şoapte,  imnul cătră Creator.
        fletului  bântuit,  pribeag  ce  caută   Ca  vrăjit  de-o  zină,  fermecat  de  Iele...   G. Bogdan-Duică
                                            Tu  privirea  tristă  ţi-o  porţi  frintre  aştri
        pacea  şi  norocul.  Stepa  lui  este   Şi  din"  cer  îţi  pare  că  s  lipesc  sub  gene
        Bugeagul;  câmâ~du-i  încă  cdată,   Doi  luceferi  galeşi  -  ochii  ei  albaştri  —   Un poet liric: G. Rotică
        cântându-i  neastâmpărul  vântului,   Şi ca noaptea neagră, negrele i sprânc» ne.
        poetul  îşi  descopere  şi  acea  neli­  Toată  noaptea  tainic  dorul  îţi  aleargă   In  mijlocul  avalanşei  copleşitoare
                                            Pe  aripi  de  visuri,  colindând  Bugeagul  ;
        nişte  care  sporeşte  nota  durerii  din   Pe  întinsul  stepei,  pe  câmpia  largă,   de  „porţi  cerebrali“,  cari  toţi  obiş-
        vers:                               Rătăcind te poartă dorul tău, pribeagul...  nuesc  să  vadă  idei  şi  să  filozofeze
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20