Page 15 - 1924-9-10
P. 15
25-V. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 119
Priveşte 'n lung şi ’n lat Bugeagul ! In linia tradiţiei Stamati-Buzdugan
Ca largul lui îmi este, nu avem drept să privim o notă
1
Sub cer, şi suf etul, prib^agu ..’.
O, cine va ’nţelege dorul basarabeană — caracteristică ?
Şi jalnica poveste Căci, din altă parte, altă poezie
Ce-o poartă călătorul? străină abia se simte. Numai Goga
Drumeţului toate-i par trecătoare ; luceşte puţin în câteva versuri (vez*:
lumea îi este în curgere; curge e- vâlvătaea delà p. 75, făuritori ai
1
nergic, dar soartea-i este tot stin panii, p. 154 şi 88) ş mult în Că
gerea: „Cu vremea toate trec“, se suţa veche; numai de St. O. losif
zice într’un sonet; în stepă, rămâne ne mai aducem puţin aminte. în
doar’ jos — păstorul cu doina-i Bunicul; şi de-aci încolo nimic:
tristă, şi sus — cerul cu stelele Şi-i dorim să rămâie... cum iste,
conceput original în Prisaca nopţii. el însuşi.
Din concepţ a aceasta, care are Poezia Iui Buzdugan începe dina
vast în vedere, culeg numai şase inte de cataclismul răsboiului mon
Un poet basarabean versuri: dial. Doina înstrăinării are data:
Iulie 1912, Chişinău. Ea este o pri
Ion Buzdugan: „Miresme din stepă! . Stăpânu-şi duce ochii în zori de lumini vire aruncată peste hetare : este o
1
Poezii. Bucureşti 1922. Preţul lei 12. şuri întindere a urechilor, să asculte clar
Privind la roiul harnic, scânteetor de doina care vine „de peste hotare“ ;
[muncă :
Stepa-i şes larg, fără margini; Albinele-i de aur cum via in sbor, în este o încredere în puterea de viaţă
bolta cerească îi iveşte stelele, lu [luncă a neamului. „Criminalul“ poet îşi
ceafărul, luna; vântul o răcoreşte Pe căile lactee, dând zor la gredinişuri : trăda „patria“ rusească !
de soare; omul abia se vede, trece, Luceafărul e mat:a, stăpână şi dădacă, Găsindu-şi apai adevărata pa
fuge şi lasă 'n urmă tăcerea adâncă, Ce-şi cârmueşte roiul de stele in prisacă. trie, pe aceasta a cântat-o, par’că
pe care a tulburat-o câtva timp şi Dincolo de stele, dincolo de mar de copil ar fi fost tot al ei. Şi fu
în care domni rămân iarăşi pase ginea nezărită a stepei licureşte o astfel un adaos de putere sufle
rile şi gândacii şi, ' mai rar, fiara. taină. Şi taina ispiteşte versul ba tească în anii 1916 — 17, precum a •
Eu nj cunosc stepa, am simţit o sarabean, care o încearcă în strofa: rată toată grupa In pribegie, cu
numai din descripţiuni geografice şi nesiguranţa, cu necunoscutul, cu
poetice; dar, văd, trebuie să aibă Eu as vrea să fiu o stană. rugăciunea pentru moiţii ţării, cu
Piatră care ’n veci nu geme ;
mult farmec. Lui Buzdugan stepa De pe-o culme diafană durerile care, mai ales în înfiângere,
îi dă simţiri de dragoste, care*i cer Să privesc în zori, deoarte : au dat versuri lu:truite ca de un
o identificare desăvârş tâ, o împre Pâră dincolo de vreme. ciocan care bate oţelul :
unare fizică-mistică, formulată per Până dincolo de moarte!
fect într'un sonet, care, deşi este Nu încape nici o îndoealâ : Irl Iar în urmă: laiu-i drum,
sonet, nu reuşeşte să scadă ardoa stropul de rouă argintie, care este Ceru-i flăcări, câmpu i scrum,
rea sentimentului: creerul acestui poet, largurile ce Şi cât vezi sub zări, departe,
Totul e prăpăd şi moarte:
reşti şi întinderile terestre au lăsat Numai sate ’ncenuşite,
Şi cât priveşti în jur, şi ’ji larg cât vezi luciri, care au putere de viaţă şi au Numai visuri prăbuşite,
[sub soare, farmecul noutăţii : Basarabia reintră Numai câmpuri sângerate.
Curg ape verzi de ierbi in valuri cu în 1 teratura noastră cu notele ei, Numai cruci nenumărate...
[vâ tori ;
Priveşte în amurg, s’au vei privi în zori: cu afectul ei, cu un spor de vredn că Dragostea care umpluse stepa a-
Acelaş ocean etern in frământare ! b -găţie s fletească. cum a umplut ţara. N.mic aceasta
Pe ierburi scânteind s’aprind mărgări- Fără voie, ca prin surprindere, o
ftare pagină, pagina 25, mi-a ad is aminte nu are, să nu fi lăsat o urmă a-
Şi curcubee ard'în io ia de pe f ori ; dâucă în Mmţirea poetului basara
Abia din când in când un s‘o fugar de Costache Stamat', vechiul liric bean, care este, asdel, al nostru al
[Je nori al Basarabiei. Dar nu Stamati ca tuturora.
Şi-abate rătă-ind o umbră călătoare. personalitate completă, ci Stamati
O stepă, itepa mea, cu valuri de sma- ca — cuvânt primitiv, ca amestec Insă spaţiul meu îngust mi-aduce
, „ [raid aminte că în acest articol nu-1 mai
Sub bolta de senin nemărginită mare, de superstiţie şi ca delicateţă, toate pot însoţi şi mai departe. De aceea
Ah, lasă-mă în balsam tot sufletul să- îu concentraţia pe care nu vreau rog pe cetito'r să dea o deosebită
[m. scald, să o ascund de cetitor şi qare ur
Să mă scufund pe veci în ta nica ţi vâl- mează (d n Noaptea în Bugeag): atenţie titlurilor: Rândunica, Bruma-
!
[toare, tul, Toamna in parc, Agonie de
Să mă renasc un fir de iarbă s u o toamnă, cu note luate din bogăţii
[f o ire Orice vietate în belşug se scaldă, sentimentală a religiunei creştine.
Orice gâză cântă, orice ram xibrează ;
Şi să mă leagăn lin sub vântul verii Căci in sărutarea-i dornică şi ca dâ
[cald! De-altfel tot volumul este pis
Noaptea Ci pământul se îmbrăţişează. supt protecţia acestei bogăţii măr
Numai tu in târnă străjueşii in noapte,
Lin-ul din vtrsul din urmă este Suflet singuratic, visător de stele turisite cald delà întâia pagmă, în
dorul de repaos, de linişte al su Şi te tângui jalnic ierbelor în şoapte, imnul cătră Creator.
fletului bântuit, pribeag ce caută Ca vrăjit de-o zină, fermecat de Iele... G. Bogdan-Duică
Tu privirea tristă ţi-o porţi frintre aştri
pacea şi norocul. Stepa lui este Şi din" cer îţi pare că s lipesc sub gene
Bugeagul; câmâ~du-i încă cdată, Doi luceferi galeşi - ochii ei albaştri — Un poet liric: G. Rotică
cântându-i neastâmpărul vântului, Şi ca noaptea neagră, negrele i sprânc» ne.
poetul îşi descopere şi acea neli Toată noaptea tainic dorul îţi aleargă In mijlocul avalanşei copleşitoare
Pe aripi de visuri, colindând Bugeagul ;
nişte care sporeşte nota durerii din Pe întinsul stepei, pe câmpia largă, de „porţi cerebrali“, cari toţi obiş-
vers: Rătăcind te poartă dorul tău, pribeagul... nuesc să vadă idei şi să filozofeze