Page 16 - 1924-9-10
P. 16
Pag. 120------------------------------------------- C O S I N Z E A N A 25-V. 1924,
în imagini, volumul dlui G. Rotică „Şi simt o ne’nţeleasă, nebună voluptate
ne soseşte ca un val proaspăt de „Cu cât greşeli mai multe îţi aflu, şi
[mai mari.
poezie simplă şi fragedă trezind în „Le-adun cu voluptate, iar când soseşte
inimile noastre ecoul unor cântări [ceasul
din alte vremuri. Titlul cărţii* nu „Greşelile să-ţi judec şi glassă-i împrumut
oglindeşte poate destul de credin „Asprimei ce in pieptu-mi gemea nerăb
dătoare,
cios conţinutul ei. In „paharul bleste „Eu ţi le iert pe toate, ca ’n ziua următoare
mat“ nu fierbe cucuta lui Socrate, „S’o iau dela ’nceput...
nici haşişul lui Baudelaire. E eterna Acest leit motiv, care se împle
otravă a’iubirei, din cupa căreia teşte printre strofe vesele şi strofe
bem mereu cu toţii. Versificatorii
contemporani au lăsat-o să le cadă triste, revine mereu ca un momento
bine cunoscut:
din mână; G. Rotică ne-o întinde
cu amândouă mâinile, cu un gest „E sfântă vina noastră, căci noi o răs
de admirabilă sinceritate. Sorbim plătim
din ea un amestec veşnic nou de „In nopţ le de sbucium cu chinul cel mai
[greu
lacrimi şi de voluptate, de duioşie „De-a n’o voi şi totuşi de-a o dori mereu“.
şi. de dorinţi, de elanuri şi de Poetul e împăcat cu soarta pe
sfârşeală. Pătrunzând în tainele mi Culturale
nunate ale acestei alchimii sufle care i-o pregăteşte patima inimei
teşti, un magician al ritmurilor poate lui, el se lasă în legănarea unui Literatura românească şi cei
duios fatalism, iubind, suferind şi
întineri oricând veşnica poveste. iertând. Citiţi-i cartea, îl veţi înţe care o sprijinesc. O destăinuire
Aceea pe care o însufleţeşte dl fugară strecurată deunăzi, ca osimplă
G. Rotică nu se rostogoleşte în va lege şi-l veţi preţui.... pilduire, la cronica măruntă a unei
luri desnădăjduite, nu blastemă şi Alexandru Hodoş. tinere reviste dela Bucureşti, ar pu
nu plânge. Avem în faţa noastră tea să pună din nou în discuţie a-
un îndrăgostit avertizat, încărcat cu Iubileul „Revistei Economice“ jutorul oficial ocordat culturei ro
o adevărată comoară de indulgenţă: Inplinind un sfert de veac de exi mâneşti. Printr’o întâmplătoare in
stenţă, ceeace în publicistica româ discreţie, aflăm deci la cât se ri
„Şi azi ca totdeauna în chipul tău tăcut nească echivalează cu o vârstă de dică suma globală chemată să fe
„Eu ştiu că judecat-am o vinovată mare; patriarh, Revista economica, organul ricească publicaţiile noastre literare,
„Şi azi ca totdeauna nu ştiu cum s’a făcut
„Că m’am trezit la urmă tot eu cerând asociaţiunei băncilor ardeleneşti „So a căr^r existenţă se scurge atât de
[iertare.“ lidaritatea“, a scos un foarte fru anevoios printre scumpetea tiparului
mos număr jubilar de 230 pagini. şi indiferenţa publicului ; e vorba,
Poeţii au o soartă pentru care Colaboratorii Revistei economice nici mai mult nici mai puţin, decât
nu ştiu dacă merită să fie mai de s’au folosit cu acest prilej pentru a de o sută de mii. De atât dispune
grabă compătimiţi sau învidiaţi. Ei arunca o privire în urmă asupra ministerul Cultelor şi Artelor pentru
nu sunt adesea de cât oglinda fră celor 25 ani de viaţă bancară a ro a sprijini sărăcia tipăriturilor noa
mântărilor noastre proprii. In ver mânilor din Ardeal şi Banat, fixând stre din întreaga ţară. Un pumn de
sul lor ne tălmăcim pe noi înşine. şi contribuţia Revistei economice la grăunţe unei lumi înfometate de lu
Iată pentruce sentinţele noastre, în lămurirea problemelor cari au agitat mină. Darurile dlui Vintilă Brătianu,
ceea-ce priveşte arta lor, pot să viaţa noastră economică din Unga marele Vistiernic al guvernării ac
greşească tot atât de uşor ca altă ria de ieri. întemeietorul Revistei tuale, nu sunt prea bogate.
dată credinţa astrologilor, cari pu economice a fost răposatul Diacono- E de prisos să ne mai mirăm,
neau soarele să se învârtească în vicl, încă pe vremea când funcţiona în faţa acestor persistente dovezi de
jurul pământutui. Mă încumet să ca director al „Albinei“ din Sibiu, avariţie sufletească. Cunoaştem prea
decretez totuş, dela acest loc mo începuturile au fost, se înţelege, mo bine ’ gândurile cari călăuzesc pe
dest de recenzent literar, că în deste. Au urmat apoi la’conducere, cârmuitorii actuali ai României, în
poezia d-lui G. Rotică sclipeşte pe rând, dnii Ion Lepădatu şi Con majoritatea lor oameni ai finanţei,
pretutindeni o notă cu desăvârşire stantin Popp. Astăzi, ea se află în susţinători sau întreţinuţi ai băncilor
originală, pe care n’am întâlnit-o îngrijirea atentă şi pricepută a dlui mari, obişnuiţi să preţuiască numai
încă în lirica românească. E un de Vasile Vlaicu, din a cărui in'ţiativă bunurile pipăibile, dispreţuind pe
licios scepticism sentimental, o în se publică în acelaş număr festiv o cele spirituale. Această burghezie
găduinţă senină în faţa slăbiciunei adevărată monografie a aşezămin utilitaristă, care, românească fiind,
femeieşti şi un accent de resemnare telor noastre de credit, cu tot tre ar trebui să se arate ca cea dintâi
atât de omenesc, încât farmecul pe cutul şi cu toate perspectivele lor, protectoare a scrisului românesc,
care-1 răspândeşte n’are nevoie de precum şi o oglindă a meseriaşilor dimpotrivă : îl prigoneşte. Bacşişul
multe artificii, de încâlcite meta şi industriaşilor români din Ardeal pe care îl aruncă e mai de grabă
fore şi de complicate sugestiuni, şi Banat, — cea dintâi în acest gen o jignire. Ajungem astfel să ne în
pentru a ţi se strecura în gând şi în literatura noastră economică. trebăm ce ne-am face dacă, din pu
să rămână acolo multă vreme: Urmând acelaş drum al tradiţiei terile lor slabe, unii intelectuali pă
sale, examinând cu cumpăt şi cu timaşi n’ar susţine cu jertfe proprii
„Ca să nu uit vremea în ceasul judecăţii
„Cât mai împovărată de ele să-mi apari, obiectivitate chestiunile cari ca’d în câteva reviste literare, şi dacă unele
„Greşeală de greşeală eu le ’nsemnez cercul specialităţii sale, Revista eco aşezăminte generoase, cum e Fun
[pe toate nomică va putea să constituiască în daţia prinţului Carol n’ar lua asupra
* G. Rotică'. Paharul blestemat, poezii, acelaş timp un factor de luptă şi sa editarea câtorva tipărituri pe
editura literară a „Casei şcoalelor“. un organ de îndrumare. Ec. riodice?
