Page 17 - 1924-9-10

25—V. 1924 C O S 1N Z E A N A Pag. 121

Căci, până şi modestele ajutoare desfăşurat o activitate neobosită dreptul de existenţă al partidului
cari se dau, picături de apă într’un până aproape de sfârşitul vieţii sale, maghiar, pentru a reveni (tot cu
ocean de sforţări merituoase, nu se adică până la vârsta de 80 ani. trenul) peste câteva zile, rectif.cân-
împart acolo unde ar aduce totuş Sistemul său de gândire n’a fost du-se pe de-a ’ntregul Mărturisim,
un cât de mic folos. Subvenţia pen­ dărâmat nici până astăzi Alte în­ că nu prea înţelegem utilitatea u-
tru cultură a ajuns un instrument ţelepciuni au crezut că pot deslega nor asemenea turnee; afară numai
de răsplată electorală ca altădată grozava taină a rostului lumii, dar dacă ele nu sunt preludiul unui alt
localurile de tutungerie. Un tablou câştigurile pe seama adevărului veş­ turneu, pe care actorii Teatrului
nominal al celor rari privilegiaţi ar nic n’au sporit cu mult. Morala sa naţional din Bucureşti îl vor face
limpezi multe nedumeriri. S’ar ve­ riguroasă, impunând conştiinţei ome­ pe’cheltuiala statului cu piesa „Când
dea atunci cine sunt propagandiştii neşti acel „imperativ cat goric", vine viforul“, care e tot a dlui Gh.
civilizaţiei, mai cu seamă în nouile nevoia unei ordine divine, desvă- Tătărescu. Nu prea înţelegem, pen-
prov.ncii şi publicul nostru ar avea lueşte înaintea ochilor noştri desă­ trucă tot mai avem puţin| încre­
prilej să vadă câţi dintre ei sunt vârşirea caracterului ca cea mai dere în cultul competenţei şi nu
împrieteniţi într’adevăr cu masa dé înaltă ţintă a vie ţii. Cine se mai vedem cum o problemă atât de de­
scris şi câţi sunt numai „conrs- gândeşte astăzi la- lozinca solitarului licată ca acea a minorităţilor va
voiajorii" unui âşa zis apostolat cugetător del» Königsberg: „Făp- putea fi rezolvată cu int* rviewuri
cultural. Dl ministru al cultelor La- tueşte totdeauna astfel, ca fapta ta contradictorii şi cu agreab’le ex­
pedatu, poate ar putea să ne dea să poată fi ridicată la rangul de cursii de studiu.
acest tablou, în lipsa căruia în Ar­ lege morală pentru toţi ceilalţi“. Poate că d. Gh. Tătărescu va
deal se vorbeşte de sume fantas­ Filozofia poz tivă a veacului trecut sfârşi, până la retragerea partidului
tice, pe care ministerul Dsale l’ar a întunecat puţin strălucirea idealis­ liberal, să se familiariza ze puţin
fi acordat unora şi altora. mului kantian. Astăzi, delà răsboi cu chestiunile pe care le are în
încoace mai cu seamă, învăţaţii se grije. Nu vi se pare însă că atunci
Călătorind prin Ardeal... întorc pe aceleaşi cărări luminoase. are să fie cam târziu?
Teatrul naţional din Cluj, închi- Perspectivele lor au fost deschise,
zându-şi porţile mai de vreme acum două mii cinci sute de ani, Serbările dela Blaj. — Cu câtă
decât de obicei, a plecat într’un lung de Plato. Ceeace însemnează că plăcere încrestăm aici, printre în­
turneu prin Ardeal. A fost o idee mintea omenească a reuşit de-atunci tâmplările politice, serbările dela
fericită, mulţumită căreia publicul să biruiască văzduhul, dar turbură- Biaj, organizate în amintirea zilei
nostru .din micile orăşele transilvă­ toarea lume de dincolo de simţuri de 3/15 Mai 1848. Ieşim atât de rar,
nene îşi poate da seama de progre­ .îi e tot atât de necunoscută. astăzi, din făgaşul strâmt al între­
sele realizate în tânărul nostru aşe­ cerilor dintre partide, din vulgara
zământ de artă: singura trupă tea­ supralicitare de insulte şi făgăduieli
trală statornică de dincoace de Politice deşarte, încât, cu drept cuvânt această
Predeal. zi de pelerinaj pe „Câmpul .liber­
Se va reprezenta în unsprezece Un ministru al minorităţilor. tăţii“ va ajunge cu vremea una din
centre româneşti, delà Satu Mare — Dl Oh. Tătărăscu, subsecretar de puţinele clipe de reculegere în cursul
până la Orăştie, admirabilul poem Stat la ministerul de Interne, e as­ unui an.
al dlui Zaharie Bârsan : Trandafirii tăzi unul dintre cei mai pătimaşi Un mare cugetător a descoperit
roşii, apoi o veselă farsă de Molière : călători din România-întregită. Â- odată, coborându-se în adâncul
Vicleniile lui Scapin. Ar fi fost poate ceastă slăbiciune l’a cuprins, e a- fiinţei sale, că lumea e cârmuită
de dorit ca şi cea de-a doua piesă devărat, numai de când umblă în mai’ mult de morţi decât de vii. Nu
să fi fost luată tot din repertoriul vagon special. Acum trei ani, pe se gândise, de sigur, numai la por­
original : Sorana dlui Ion Al. Bră- vremea guvernului Avtrescu deşi a nirile rele ale strămoşilor. Atavismul
tescu-Voineşti, Păianjenul dlui A. fost ales cu ajutorul administraţiei poate să fie de multeori o boală.
Herz sau, la urme urmei r, chiar o deputat de Zălau ; totuşi de-atunci Tradiţia e totdeauna o forţă, lată
comedie de Caragiale, care nu s’a n’a mai fost văzut prin Ardeal. Vo­ pentruce, ar trebui să lăsăm pe
demodat încă de tot. ind parcă să repare lunga dezin­ scumpii noştri dispăruţi să vorbească
Ar fi fost o pildă cu înţeles dată teresare feţă de foştii săi alegători, mai des în inimile noastre... Pe
alter'tovărăşii de exceienţi actori acum aleargă fără’ astâmpăr delà larga câmpie de lângă Blaj vom
bucureşteni, mult mai larg dăruite Cluj la Timişoara şi delà Oradea găsi totdeauna puterea aceea miste­
de d. Al. Lepădatu, caii ne-au jucat Mare la Braşov, foarte ocupat cu rioasă care isbucneşte în braţe şi
(admirabil, fără îndoială !) operile anchetele şi cu banchetele pe cari în cuget de câteori oamenii legaţi
lui Bernstein, Molnar şi Melchior Ie organizează. Guvernul actual a de un cămin iubit se Întorc spre
Lengyel... inaugurat un sistem nou de miniş­ mormintele trecutului. De-acolo răsar
tri — fantomă, veşnic pe drum c r- totdeauna îndemnurile bune, exem­
Bicentenarul lui Kant. In cursul culând dealungul ţării ca argintul plele unui patriotism nepătat, amin­
#
lunei Aprilie, anul acesta, sau îm­ ’viu, rezolvând acte de mare impor­ tirea unei credinţe, ale cărei foiţe
plinit două sute de ani dUa naş­ tanţă în sala de aşteptare a unui au biruit. Aşa am privit şi anul
terea iui Imanuel Kant, una din hotel, pe peronul gării sau, în ca­ acesta serbările dela Blaj şi nădăj­
minţile cele mai cuprinzătoare care zul cel mai bon, pe măsuţa încăr­ duim că ele vor rămâne un sacru
au înflorit în omenire; numele său cată a vagonului restaurant. obicei al românismului din tot cu­
nu se poate despărţi de acel al Ministrul-fantomă face, se înţe­ prinsul acestui colţ de ţară.
filosifiei însăşi. lege şi declaraţii la gazetă. Din
Fire singuratică şi sobră, Imanuel nefericire, ele se cam contrazic. O nouă iobăgie. — Multe ne­
Kant, care nu s’a despărţit niciodată Aşa a păţit deunăzi d. Gh. Tătă- mulţumiri au fost scoase la iveală
de oraşul său natal Königsberg, a rescu, care a contestat mai întâi odată cu înfăptuirea reformei agrare