Page 5 - 1924-11
P. 5
10—VI. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 129
Bătăturile
ă c a l *
Nu-i scriitor, ori cât de modest,
Ţi-o fi păcat Femee, că mi-ai răpit odihna care să nu-şi aibă un anumit cerc
Şi mi-ai aprins iubirea în inimă 'nzadar. de admiratori. Aşa apoi, mi-1 am şi
Când îmi sorbeam durerea din cuple cu nectar. eu pe-al meu. înainte de toate ru
deniile mai apropiate, apoi toate ca
tegoriile de prieteni şi însfârşit câte-o
îmi amintesc şi astăzi că mi-ai eşit în cale, femeie. Nu tăgăduiesc, îmi cad bine
M'ai prins încet de mână şi m'ai oprit în loc — elogiile lor, văd cel puţin că m’a
Sa ’nfipt adânc în mine privirea ta de foc. citit şi pe mine cineva. Rar, rar de
tot îmi dau seama că admiratorii
îmi amintesc şi astăzi că m'ai chemat pe nume mei nici nu m’ar citi dacă nu le-aş
Şi-am rătăcit alături pe malul unui râu: fi rudă, ori prieten, ori... Cred că
Eu trist ca totdeauna, iar tu cu flori la brâu. toţi „scriitorii“ de categoria mea
sunt la fel.
Când însă laudele lor întrec mar
fi o fi păcat Femee, că mi-ai sădit în sânge ginile, fac ce fac şi scap de ei. Nu
Cutremurul nădejdii şi-al patimei avânt mai de Mache nu pteam să scap
Şi m'ai legat de tine prin groaznic jurământ. nici-cum. Odinioară îl chema şi pe
el Mihai, dar decând cu România
Erai frumoasă, sveltă şi gingaşă ca floarea, Mare s’a făcut Mache. L'am cunos
Care-a ’nflorit în parcul măreţ unu v/ cut într’un restaurant. A venit de-a-
i >>.
Erai un înger palid căzut din paradis. dreptul la masa mea şi mi-s’a pre
zentat. Mi-a spus că-i plac nespus
de mult foiletoanele mele din „Trom
îmi amintesc şi astăzi cât mi-ai şoptit de dulce: peta Democraţiei*, lăudându-mi toc
Ne-aşteaptă fericirea să ne grăbim spre ea — mai pe cele — mai puţin răuşite.
Şi luna de sub dealuri sublimă răsărea. Ca să schimb vorba, i-am îmbiat
prietenia. A primit cu nespusă bu
curie, declarându-mi că aceasta e
Cum tremurai de spaimă când alintindu-ţi părul
Bogat ca o coroană, te sfâşiau mustrări — cea mai fericită clipă în viaţ* lui
De-asupra noastră cerul se aprindea în zări. şi-apoi — mi-a povestit vitejiile lui
dela Mărăşeşti.
De-aci încolo îl întâlniam mereu
fi-o fi păcat Femee, c'ai dat viaţă morţii în cafenele. După apariţia unui nou
însufleţind argila prin duhul tău ceresc — foileton îmi strângea mâna cu pu
Azi m'ai vândut, Femee, când ştii că te iubesc. tere şi mă asigura că a fost un a-
devărat „eveniment literar*. Atunci
îi acopeream gura cu palmele.
Aprinde-voi pe-altare şi smirnă şi tămâie. — Mache, — îi ziceam, — bagă
Mi e inima orfană — un biet prizonier —
In mine cada frunza. In jurul meu mister. de seamă, te mai aude cineva şi...
n’aş vrea să creadă lumea că eu
primesc laude cari nu le merit
îmi amintesc şi astăzi că-mi urmăreai tot pasul — Ce copil eşti frate, — îmi răs
Şi mă certai cuminte când nu te ascultam — pundea bătând masa cu degetele, —
Şi picurau miresme din fiecare ram. eu am spus numai adevărul, iar
adevărul — cunoască-1 lumea în
treagă!
Erai atât de bună, erai atât de sfântă, M’am obicinuit cu el însfârşit.
Dar s'a pierdut în noapte al dragostei ecou — Atâta numai, că prietenia lui mă
Vai, dă-mi o clipă ochii, să ţi-i sărut din nou. costa şi parale. — Eu plăteam şi
şvarţurile cari le consuma el.
Ţi-o fi păcat Femee, că te-a robit minciuna Intr’o seară era îngândurat, nu
Şi astăzi n'am odihnă, mă sbucium ne 'ncetnt — vorbia nimic şi muţenia lui mi-a
fi-o fi păcat Femee, de zece ori păcat. prins bine. Intriun colţ opus al ca
fenelei şedea un om pleşuv şi cu
IUSTIN IL1EŞ1U nasul roşu, pe care voiam să-l fac
eroul unei povestiri, îl contemplam
deci în deplină libertate şi îi urmă-
* Din volumul: „Cântece pentru Fecioara moartă“, care
va apare in curând. riam toate mişcările. I-am zis şi
prietenului aşa ca întro doară:
