Page 6 - 1924-11

Pag. 130 C O S I N Z E A N A

— Ce-i cu tine, Mache? Par’că — Da, pe drăgălaşele ei bătături. cioare — am tras şi o înjurătură
nu ţi-s toate oile acasă? Continuarea cred că o ştii, voi straşnică.
Ca trezit dintr’o dulce reverie, scriitorii aveţi fantazie... S’a ridicat şi el de mi-a întins
îşi puse un deget pe frunte. — Aşa-i. Te-ai prezentat la mo­ mâna.
— Mă gândesc frate, — la un ment şi i-ai cerut scuzele... — O, te rog, iartă-mă...
subiect de nuvelă... — Tocmai... — Bucuros, Mache, — i-am răs­
— Şi care-i acel subiect? — Apoi ai luat-o Ia joc şi ai puns zâmbind. Dar... îţi dau un sfat.
— E Lizetta, frate, — murmură dansat noaptea întreagă numai cu ea. Să nu mai calci pe Lizetta pe bă­
însoţindu-şl cuvintele cu trei ofta­ — Tocmai... tături. Ştii, — călcarea pe bătături nu
turi. — Aţi povestit multe. I-ai descris duce totdeauna la căsătorie, ci uneori...
— Lizetta... am bombănit şi eu, luptele dela Mărăşeşti şi partea ce la divorţ... Crede-mi, pe cuvânt...
— ei, spune-mi repede: doamnă? — ai avut tu în ele... S’a depărtat, iar eu m’am aşezat
domnişoară? artistă? cocotă? — Dar asta de-unde o ştii? pe scaun şi am aşteptat să-mi treacă
— Lizetta, frate, — îmi replică — Fantazia prietene, fantazia... durerea. Apoi am chemat pe chel­
cu glas tremurător — e un înger... Apoi... amor până dincolo de... ner şi... am plătit...
Am zimbit, zimbetul acela care — Da, amor sfânt, dumnezeiesc Septimiu Popa
mi-se strecoară pe buze de câteori şi vecinie...
cineva numeşte pe femeie „înger“. — Acum spune Mache fu, sfâr­
Sunt om căsătorit.. şitul...
Mache mi-1 răstălmăcise. — Sfârşitul? Acesta o să-l vezi Dimineaţa
— Zâmbeşti? Nu, frate, asta nu-i cu ochii... în câteva săptămâni...
o istorie banală. Lizetta a aprins în Va fi a mea. Cea .mai frumoasă Din plinul nopţii se coboară,
mine focul sfânt, care nu se va mai femeie din univers va fi a mea... O geană albă şi senină.
stinge nici odată! Dar ce-am zis? Sfârşit? Nu, prie­ Şi se creaz’ a doua oară,
Îşi sorbi şvarţul dintr’o sorbitură tene, acesta-i numai începutul vieţii Din haos marea de lumină.
şi s’apucă să mi-o descrie: ochi mele, eu numai de atunci încolo
negri, păr bălai, etcetera. Devenia voiu trăi... O, cum am putut să Jur împrejur întreaga zare,
din ce în ce mai sentimental, recita trăiesc douăzeci şi .opt de ani fără Din moi şi albe museline,
strofe întregi din Eminescu, iar eu să gândesc că este raiu şi pe pă­ Desvălue a ei bazare.
îl ascultam cu încordare, nu-mi mai mânt şi îngerul luie... Lizetta?... De diamante şi rubine.
era plictisitor. Un înger, prietene, un înger...
— Acum înţeleg eu pe... Coşbuc, Mi-a mai descris pe părinţii Un rumen trandafir s'arată,
acum, numai acum! Lizettei, mi-a spus că are avere Pe-un cer senin ca porţelanul,
Şi... mai ceru încă două şvarţuri. frumoasă, cam.^. jumătate de mi­ Spre-o brazdă proaspăt răsturnată,
— Mache, i-am zis, — a fost lion. Dar aceasta o spua? ... aşa Trilează dulce ciocârlanul.
destul! îmi închipuiesc acum pe numai la întâmplare; el n'â'-fast
Lizetta, par’că o văd înainte-mi: „un niciodată materialist...
chip de-apururi adorat“, cum zici — Iată răsplata idealismului tău, Arunc marama de pe faţă,
tu. Dar spune-mi: cum a fost treaba? — i-am zis. N’ai umblat niciodată Sub care mă robise visul,
Mai scoase un oftat după avere şi acum... îţi dă Dum­ Să văd cum se coboară ’/z viaţă,
— La balul pompierilor, frate! nezeu o jumătate de milion plus... Din înălţime paradisul..!
Acolo a fost începutul fericirii mele. un înger! ELENA DIN ARDEAL
— Un început romantic, de­ — Da, idealismul! O, dac’ ar fi sesas
sigur... mai mult idealism în România mare !
— Mai mult decât romantic. Ştii Dar să nu uit vorba: faci nuvelă?
cum am cunoscut-o? — Ce nuvelă? Singur în noapte
??
— — Asta, care ţi-am spus’o... Un
— Cu ajutorul „bătăturilor“. Ceva subiect admirabil... In noaptea asta solitară
ne mai pomenit. Cred că în toată — Nu ştiu, Mache... Vagabondând îmi port durerea,
literatura mondială nu se pome­ — O, te rog ! Va fi un cap d’o- Cu zvon din vreme legendară
neşte de aşa ceva... peră, te asigur... vei descrie cel îmi cântă vântul din chitară
— Adevărat Aşadar... va fi o mai profund amor ce-a fost vreodată O doină cunoscută — aevea.
nuvelă ne mai pomenită? în lume... Te rog să apară îna­
— Da. Jucam cu soţia subprefec­ inte de nuntă... în „Trompeta De­ In noaptea asta înstelată
tului... ea nu dansează cu oricine, mocraţiei“... s’o citească şi Lizetta... Cu necuprinsu ’n licărire
precum ştii... O, să ştii cât ţi-aş fi de recunos­ Gonesc în calea mea brăzdată
(Am fost silit aici să tuşesc, cător... Şireag de vise de-altădată
pentru-că „precum ştiam eu“ soţia Vorbia cu înflăcărare, însoţindu- Cu mistica lor ispitire.
subprefectului nu dansează nici cu şi vorbele cu priviri rugătoare şi
Mache). cu gesturi, cari le făcea — şi pe Şi frământat de-atâta jale
— ... şi cum sburam legănaţi de masă şi pe sub masă, cu mânile şi Sub plumburia ei povară,
acordurile valsului, de-odată ’ aud cu picioarele. Cad copleşit în a mea cale
înapoia mea un drăgălaş şi ascuţit Ca tot omul năcăjit, am şi eu bă­ Nici eu nu ştiu a câta oară
„vai*... Era Lizetta, juca şi ea cu tături şi Mache m’a călcat pe ele. Am In noaptea asta solitară...
un funcţionar dela direcţia finan­ scos un vai, dar, vă asigur, — n’a
ciară şi eu o călcasem pe „bătături*. fost drăgălaş, ca al Lisettei. Apoi ION IORDACHE-FRUNZĂ
— Pe drăgălaşele ei „bătături“... — ridicându-mă de-odată în pi­ GSSgSSSS

/