Page 7 - 1924-11
P. 7
10—VI. 1924 C O S I N Z E A N A Pag 131
dânsa găsia o nemărginită linişte
CARNETUL LUI RADU ROMAN sufletescă. La început, când avu con
MIHAIL GAŞPAR vingerea că soţul ei este aproape
subt acelaş coperiş cu dânsa, pentru
XXXVI. o dâră de lumină dacă Lydia ar o clipă îşi dădu seama de conse
fi mai comunicativă. Dar dânsa tace, cinţele acestei împrejurări. Pe înce
Zilele trec cu o repeziciune uimi dintr’un sentiment pe care nu mi-1 tul însă se liniştise. Pericolul per-
toare. De când cu criza a doua, pot explica şi ca să o conving duse din iminenţă fiindcă credinţa
Lydia a devenit alta. A cuprins’o despre contrarul, nu-mi vine mie ei o făcea să nu-1 vadă aşa cum
o nebunie formală. Nu-mi este în la socoteală. Suntem două firi con era. Dânsa credea că puterea aceea
găduit-nici măcar pentru un cias trare şi împrejurarea aceasta îşi care i-a purtat paşii înspre mine,
să părăsesc casa. In sufletul ei, a are partea ei de vină, că lucrurile v’a întocmi într’un chip oarecare,
intrat o groază, e stăpânită mereu au ajuns până aici. Odată, nu-mi înlăturându-l. De aci şi încăpăţina-
de viziuni şi, pare că aşteaptă me mai aduc aminte cu ce prilej, am rea ei de a-şi descoperi trecutul.
reu o întâmplare îngrozitoare. Ni spus aceasta Lidiei. Dânsa dovedi Scrisoare aceea, din dimineaţa zilei
mic nu o poate linişti. Silinţa mea însă şi în privinţa aceasta altă con căreia îi urmă în mod firesc a doua
de-a o convinge că astfel nu se cepţie. Psihicul ei este săturat de criză nervoasă, a slăbit iarăş numai
poate trăi, că azi mâne, viaţa acea un fatalism pe care nu ştiu unde pentru un moment credinţa ei. Cum
sta de sihăstrie trebue să se curme, l’a putut culege. Destinul este pen însă epistolei nu i-a urmat nimic
să ia un sfârşit, e zădarnică. Ca şi tru viaţa ei sufletească suprema nou, sufletul ei s’a împăcat repede
când a-şi vorbi valurilor mării. Şi putere, suprema autoritate. cu situaţia aceasta pe care eu, nu
ceeace este mai curios în aceast Dacă nu era acest destin, noi doi, o puteam vedea de fel atât de li
fenomen ciudat, pe mine mă teme. — aşa spune dânsa, — treceam niştitoare.
Pericolul carele ameninţă propria nu odată ci de mii şi mii de ori îmi dedeam perfect seama de rea
ei persoană, adevăratul pericol, pare în această viaţă unul pe lângă altul, litate. Cuprindeam în întregimea ei
că nu o nelinişteşte. Toată teama fâră ca în sufletele noastre să se partea mea la această tragedie.
ei să concentrează în eventualitatea fi trezit nici cel inai mic ecou al Având un rol atât de însemnat în-
că eu pot cădea jertfă. Odată am unei simpatii. Dacă întâlnirea noas tr’ânsa, prevedeam absolut clar şi
întrebat-o: tră ar fi fost produsul propriului urmările ce Ie poate avea. Mărtu
— De ce atâta frică pentru mine nostru eu, atunci, se poate că noi, risesc că voiam să evit aceste ur
Lydia? cari am cutreerat lumea aceasta mări. Nu pentrucă mi-ar fi lipsit
— Ţi-oi spune odată, răspunse largă, să nu fi aşteptat exact mo curajul de a le privi în faţă, Doamne
dânsa. Acum nu e timpul, în cu mentul de a ne întâlni pe bordul fereşte, doar le vedeam clar şi din
rând însă ai să înţelegi... vaporului „Traian“? Pentru ca aici tr’un sentiment logic. Mă găsiam
Cunoscându-i firea, n’am mai in- să ne cunoaştem? A trebuit ca eu între două pietrii de moară. Şi a-
zistat. Trebuia să aştept în linişte să fac drumul celui mai înfiorător ceastă situaţie voiam să o evit.
până-ce rezervoarul sufletului ei se Calvar, iar tu, să trăeşti scârbit de Odată am pomenit Lydiei aceasta.
umple ca să-mi reverse un val nou lume, de oameni, de viaţă, de tine Dânsa, ascultă cu atenţie încor
de mărturisiri. Aşi minţi dacă zic, însuţi, pentru ca să găsim fericirea dată, părea chiar că se cugetă asu
că nu aştept aceasta cu nerăbdare. aici, într’o clipă, când nici unul pra chestiei apoi, mă privi lung, cu
De altfel, purtarea ei de grijă e de din noi doi nu ne mai gândeam ochii ei plini de bunătate şi-mi zise:
tot firească. O femee, când iubeşte, la dânsa? A fost nevoe ca tu să — Eşti în rătăcire, Radule. Eu
nu poate fi altfel. încărunţeşti în aşteptarea fericirii cred că a pleca de aici ar însemna
Pe mine, închisoarea aceasta mă dacă aceasta depindea dela tine? totuşi să fugim dinaintea lui. Şi
plictiseşte. Şi măcar de i-aşi cu Dar tu singur mi-ai confiat şi nu cine garantează că nu ne va urmări?
prinde rostul. Pericolul care ame odată, faptul, că n’a fost femee Şi-apoi tu crezi că prin faptul că
ninţă pe Lydia, prin faptul că stau care să te fi stăpânit în aşa chip nu aici ci, altundeva ne întâlnim,
secvestrat în cuprinsul celor patru sufleteşte ca şi mine? Nu-i aşa? am micşorat pericolul? Nu crezi că
pereţi, încă nu a trecut. Din potrivă, Eram nevoit în astfel de clipe e absurd? Eu — continuă dânsa —
se v’a înteţi, fiindcă ţinuta noastră să-i dau dreptate. Cu atât mal mult. sunt de părere să rămânem pe loc.
vădeşte frică. Contrarii trebue să cu cât eu însumi eram stăpânit Ce ni este scris, rămâne nealterat.
observe aceasta. Am impresia că de-o notă fatalistă. In sinea mea Aici ori altundeva, rămâne egal.
suntem mereu urmăriţi, că stăm sub eram convins, că totul în lumea a- — Bine, replicai eu, dar atunci
o continuă observare. Cine ne ob- ceasta îşi are cursul său firesc şi pentruce mă ţii mereu ascuns în
searvă şi cum, nu-mi pot însă da fixat dinainte, că atât individul sin casă? Faptul acesta ce ni este ro
seama. In jurul casei, de cum dă guratic cât şi neamurile adunate în stit, atunci scumpa mea Lydia, în
dusem peste „El“, peste bărbatul masse, nu pot face nimic din voinţa seamnă curată nebunie să ne as
Lydiei, nu am mai văzut pe nimeni şi puterea lor proprie. cundem între aceşti patru pereţi.
carele să-mi fi trezit bănuiala. Ibra- Lydia credea absolut în acest de Urmând logicei tale, a trebui din
him s’a înstrăinat cu totul de mine stin. Osebit, când era vorba de ra contră, să ne mişcăm liber, căutând
şi n’a mai dat pe la noi. Maria, portul dintre noi. Aci nu admitea chiar primejdia. Căci ori o căutăm
pleacă numai cu caicul în oraş şi- nici o discuţie. Nu-şi putea închi înadins, ori cercăm să o evităm,
mereu cu acelaşi bătrân barcagiu pui că întâlnirea şi cunoştinţa noa rezultatul este, că se va întâmpla
din vecini. Şi cu toate aceste semne stră să fie eşit din sinul întâmplării numai aceea, ce ni este scris. Aşa
liniştitoare ştiu, că suntem supra- oarbe. Credea, că o putere mai mare înţeleg eu spusele tale.
veghiaţi mereu. Poate că în toată decât noi, mai puternică a voit a- In faţa acestei ţinute, Lydia ră
afacerea aceasta aşi putea coborî ceastă legătură. In această credinţă mase pasivă. Nu reflectă nimic, cu
