Page 11 - 1924-12

\

25—VI. 1924 ------------------------------- ---------- C O S I N Z E A N A - - - - - - ------- --------------------------- Pag. 147

Cu ocazia aceasta, m’am putut însă în oglinda aflată acolo din în­ MI- AI DAT »
convinge, că Ion — ordonanţa — tâmplare, mi-a readus demnitatea
nu era atât de prost pe cât îl cre­ mea naturală şi o compătimire nobilă Mi-ai dat un trandafir frumos
deam eu şi în orice caz deşteptă- pentru caraghiosul pe care îl priveau Ce-avea culorile de-apus,
ciunea Iui îl făcea vrednic să-mi fie epitetele de mai sus. Mi-ai dat un trandafir frumos,
mie slugă. Vizita mea a avut un efect sur­ Cun aer dulce graţios
Şi anume, dupăce mai întâi nu prinzător. Am fost primit cu toate Privindu-mă duios te-ai dus.
putusem afla cine este aceea, unde onorurile pe cari Ie meritam şi am
iocueşte şi apoi cum să întru în obţinut chiar şi câteva sărutări de Ai dispărut în noaptea sumbră
vorbă cu ea, — Ion — de sine în­ mâini, cari lăsau să se înţeleagă In care eu mereu te cat,
ţeles după ordinele şi instrucţiunile răspunsul afirmativ Ia cererea mea Ai dispărui iu noaptea sumbră
mele — a aflat că ea este stăpâna în căsătorie, (prietenul meu, are pre­ Şi trist ca omul fără umbră
casei, o văduvioară de răsboiu, ba tenţii că am fost aşa de bine primit Pe drumul vieţii m'ai lăsat.
chiar şi-a permis Ion să-mi slujească numai fiindcă eram şeful unui de­
sfaturi, spunându-mi, că i-aşi putea pozit de alimente. Auzi ce stupizenii!). Mi-ai dat un trandafir frumos
face cunoştinţă făcându-i o vizită In timpul acesta, dornic de a arăta Ce-avea culorile de-apus,
în calitatea mea de chiriaş (până iubitei mele vitejia de care sunt Mi-ai dat un trandafir frumos
atunci ţinusem sub demnitatea mea capabil, am cerut să fiu trimis pe Privindu-mă. în ochi duios
să fac o vizită acolo unde locuiam front. La plecare, iubita mea a ţinut In larg de lume-ai dispărut.
într’o cameră ce de drept îmi com- cu orice preţ să aibă un lucru dela N. ZĂPADĂ
petea, fapt pentru care dealtfel a şi mine, care să-i amintească în orice OOOOOOOOgSŞ30000000
fost rechiziţionată camera la dispo­ moment, credinţa ce îmi datorează
ziţia mea). în calitatea ei de logodnică. Cum a
inzistat mult, să-i las pe Ion ca să D O R I A M . . .
Acest amestec al ordonanţei mele
în viaţa mea intimă, zic pretenţiu- o păzească de orice obrasnici, — Doriam în drum să-ţi înflorească,
nea lui de a mă sfătui pe mine am consimţit.
stăpânul său, a fost răsplătit în mod Astfel, am plecat împăcat cu Şi ghiocei şi viorele, , .
Udate, să nu veştejască,
galant aşa cum se cuvinea. M’am gândul.
îndestulii însă cu un singur pomel­ Scrisorile drăgăstoase ale ei îmi De stropii lacrimilor mele.
nic creştinesc, după care am pro­ întăreau şi mai mult convingerea, Şi dintre flori în cea mai mică,
cedat la punerea în practică a ideii că ea mă iubeşte aşa cum dealtfel Pălită şi înrourată,
de a face o vizită proprietăresei. meritam. * .
Abia la demobilizare, când m’am Şă şti şi tu odaf bădică,
Deastădată, cişmele mele s’au bu­ reîntors — hotărît să celebrez cât Că mi-i iubirea îngropată!
curat de favoarea excepţională a mai repede căsătoria — am făcut
unei cutii de vax veritabil plus con­ constatarea definitivă, că Ion era ELENA DIN ARDEAL
tribuţia naturală a substanţei per­ un imbecil.
sonale a valetului meu. După masă, Se însurase cu iubita mea. GiSjţ<S%3iQ
echipat ca la răsboiu în mare ţi­ Ei bine, ceeace mă revolta mai
nută şi ţinând un buchet de flori îngrozitor, era faptul, că acest im­ NOAPTE DE CRĂCIUN...
în mână (abia mai târziu am aflat becil îşi uitase cu desăvârşire tot
că Ion culesese aceste flori de pe respectul ce-mi datora. Iar atunci In oraşul îmbrăcat în alb
morminte în cimitir, deoarece banii când am vrut să-mi restabilesc dem­ Geamurile toate ard în pară;
ce-i dădusem în acest scop îi beuse) nitatea şi autoritatea de stăpân, im­ In palate e atâta râs
m’am urcat Ia etaj, cu gândul de a becilul a avut nemai pomenita o- Şi atâta lacrimă-i afară!
face vizită frumoasei proprietărese brăsnicie, să-mi arate o hârtie în
şi eventual pentru a oferi acestei care se scria, că soldatul Ion Bol- Peste albul străzilor pustii,
nevinovate făpturi onoarea, de a se dur este demobilizat. Cum obser­ îşi aşterne colbul palid luna,
numi soţia mea. Nu trebue să vâ vasem oarecari intenţiuni agres ve Şi ’n saloane pline de parfum
mire favoarea ce am binevoit să o din partea sa, n’am mai trecut la Chiuie sălbatică Minciuna!..
acord în gândul meu acestei făp­ gesturi vorbitoare şi la pomelnice,
turi. Nici nu trebue să consideraţi rtsemnându-mă sâ-1 privesc dispre­ In oraşul îmbrăcat în alb
ca o mesalianţă proectul meu de ţuitor, ca pe un sedentar, ce nu me­ Cerşetorii plâng sub porţi închise, -
căsătorie, întrucât urma să se rea­ rita atenţ a mea, care veneam de pe Şi ’ntr'o crâşmă ’n colţ de mahala
lizeze o legătură naturală între un front. Doarme-un om împovărat de vise.
stăpân (eu, stăpânul lui Ion) şi o Şi am întâlnit-o pe Ea. Era sin­
stăpână, adecă proprietăreasa casei. gură. Mi-a spus, că mă iubeşte la Lângă-un stâlp înalt de telegraf
înainte de a deschide uşa apar­ nebunie. Mi-a jurat, că s'a măritat A căzut o pasăre ’ngheţată,
tamentului ei, fără să vreau am auzit cu acel imbecil numai din dragos­ Şi ’n lumina geamului aprins
Doar vre-un fulg mai sboară câte­
glasul Ei şi al lui Ion (îl trimisesem tea Ce o avea pentru mine. odată.
să mă anunţe) într’o conversaţie ve­ Şi am crezut-o. Nu se putea să
selă, în care se amestecau şi epitete nu mă iubească.
puţin curtenitoare pentru acela că­ De aceea, spuneţi vă rog şi Dom­ In palate e atâta râs
Şi atâta lacrimă-i afară!
ruia i se adresau: „tip“, „chieP, ni avoastră, nu este un dobitoc pa­ — In oraşul îmbrăcat în alb
„ţap umflat“, „stăpân*, etc. In în­ tentat, şi bun de legat, prietenul meu, Geamurile toate ard în pară.
tâiul moment, am crezut, că aceste când afirmă, că ea nu m’a iubit?
epitete mă privesc. O scurtă privire Draconarius TEOFIL BUGNARIU