Page 12 - 1924-12
P. 12

Pag. 148------------------------------------------- C  O  S  I N  Z  E    A  N  A    —  ------------------------------ 25—VI. 1924
                                          %
                                                                                      in  faţa  prietenei  mele?  Aş  putea  să
                   Amănunte asupra sinuciderii mele                                   mă procopsesc cu o febră tifoidă.
                                                                                        Berta îşi reveni în fire.
                        de Max şi Alex. Fischer. Traducere de Tralan Ştefanovici
                                                                                        —  Eşti  încă  aici  dragă?...  Asta-i
                Istorioară,  deaiungul  căreia  sunt              II.                 gentil din partea ta !... Nu te duce !
              înşirate  fapte  pentru  cari  autorii  nu   Intr’o  Luni  seara,  Berta  conducea   Rămâi,  rămâi...!  Chiar  cu  riscul
              dau deloc garanţie că sunt adevărate.  pe  Leopold  la  plecare;  îmi  păru  că   de  a  părea  laş,  trebue  să  es  numai­
                                                  aud,  în  anticameră,  zgomotul  unor   decât.  Berta  îmi  aţinu  calea.  Cu  un
                              I.                                                      gest  tragic,  o  înlăturai,  şi  mă  văzui
                                                  sărutări.                           în anticameră.
                Berta  avea  cârlionţi  de  un  blond   A  doua  zi,  îndată  după  amiază,   In  urma  mea,  ea  plângea  cu  sus­
              adorabil,  ochi  albaştri  divini,  o  gură   atunci  când  Berta  mă  credea  ia  bi­  pine:
              de un roşiu ales.                   rou,  mă  pusei  la  pândă  sub  gangul   —  Oh!  Jacques,  te  rog!  Iţi  făg$-
                O  iubeam.  In  timpul  nenumăra­  dela  n-rul  22.  La  trei,  văzui  pe  a-  duesc  că  Leopold  nu  va  mai  pune
              telor  ceasuri  pe  cari  le  trăiam  sin-   micul  meu  Leopold,  cu  un  buchet  niciodată  piciorul  aici!  Ţi-o  jur!
              guri-singurei,  pe  când  limbile  pen-   de  violete  în  mână,  ocoiind  colţul   Poate  el  să  tot  vie.  N’am  să-i  de­
              dulei  goneau  neîndurate,  adeseori,   străzei.,.  Se  urcă  în  faţă  la  nrul  23.  schid.
              mă  gândisem,  dar  fără  să  îndrăz­  Ziua  următoare;  sosii  la  postul  meu
              nesc să i-o spun: Ahl Doamne, dacă   de  observaţie,  la  ora  două  şi  trei­         III.
              cumva  m’ai  înşela  vreodată  Berta..,   zeci  şi  cinci.  încă  aproape  jumătate
              aş  fi  cel  mai  nonororit  dintre  oa­  de  ceas  de  răbdare,  dacă  la  fel  ca   Când  uşa  dela  intrare  fu  închisă
              meni!                               în  ajun,  Leopold  ar  fi  trebuit  să   vederea  cordonului  de  sonerie  îmi
                Şi  lunile  se  scurseră.  Prietenul   sosească  la  ora  trei.  Timpul  îmi   atrase  privirea.  De  ce  nu  m’am
              nostru,  Leopold,  îşi  petrecea  acum   păru  iung.  Traversai.  Intrai  la  23.   gândit  oare  la  aceasta  până  acum?
              serile în tovărăşia noastră.        Urcai  cele  patru  caturi  cari  duceau   Alesei  sinuciderea  prin  sugrumare.
                Intr’o  după  amiază  el  fu  silit  să  la apartamentul micuţei mele prietene.  Mă hotărâi deci să mă spânzur.
              ne părăsească mai de vreme.           — Berta, îi mărturisii eu prosteşte,   Atunci când atentezi la zilele tale,
                Eu  constatai  că  Berta  avea  acum  ştiu tot. Tu aştepţi pe Leopold.  ceeace  este  necesar,  pentru  satisfa­
              cârlionţi  blonzi,  şi  nimic  mai  mult,   Ea  recunoscu.  Plânse.  De  poli­  cerea  amorului  propriu  al  aceleia
              că  ochii  îi  erau  albaştri  şi  atâta  tot   teţă  plânsei  şi  eu  cu  suspinuri.  Ea   care  te-a  împins  la  un  asemenea
              şi  gura  de  un  roşu  obişnuit.  O  iu­  se numi nenorocită. Eu o numii mi­  act  de  disperare,  e  numai  începu­
              beam  mai  puţin.  I-o  spusei  fără  să   zerabilă.                    tul  execuţiunii.  Ceeace  este  esen­
              mă  gândesc:  „Ah!  Doamne,  dacă  tu                                   ţial  pentru  tine  însă,  cel  desperat,
                                                    Berta  îşi  ştergea  ochii  muiându-şi
              m’ai  înşela  Berta... n’aş sta  mult pe   batista  în  lacrimi.  Rezimat  de  fe­  e ca această execuţie să nu fie con­
              gânduri să atentez la zilele mele!*  reastră  eu  mă  mustram  pentru   tinuată.
                 Berta,  măgulită,  mi  se  aruncă  în                                   Dintre  toate  armele  distrugătoare
              braţe:                              faptul  că  provocasem  o  scenă  inu­  cunoscute,  cordonul  de  sonerie  ră­
                                                  tilă.  Mă  gândi  cu  ciudă  că  în  timp
                —  Asta-i  o  nebunie,  dragul  meu   ce  eu  îmi  neglijam  treburile,  un   mâne  singurul  mijloc  care  prezintă
              Jacques,  tu  şti  bine  că  nu  te  iu­  concurent  ar  putea  profita  în  tim­  avantajul  că  poţi  preveni  la  timp
              besc decât pe tine.                                                     şi  chema  „în  ajutor*  fără  pic  de
                                                  pul  acesta,  obţinând,  dela  unul  sau
                 De  îndată  mi  se  păru  acum  că   altul  din  clienţii  mei,  vre-o  afacere   umilire.
              niciodată  dragostea  noastră  n’a  fost   avantajoasă.                    Blestemai,  pentru  ultima  dată,  pe
              mai înflăcărată şi eu însumi crezui că   îmi  luai  pălăria,  hotărându-mă   Leopold,  apoi  ferind  orice  smuci-
              ameninţarea  mea  fusese  spusă  cu   să plec.                          tură  prea  brutală,  făcui  din  cordo­
              toată sinceritatea.                    Berta,  ca  asvârlită  de  un  resort,   nul  de  sonerie  a  Bertei,  un  laţ.  Ser-
              .  De-atunci,  de  fiecare  dată  când  sări:  —Ah! Doamne, egrozav!  Unde   vindu-mă,  în  loc  de  treaptă,  de  o
               părul  Bertei  îmi  părea  galben,  ochii   te duci?                    bancă  mică  ce  se  afla  în  tinda
               de  un  albastru  de  faianţă,  gura  sa   —  Nicăeri. Asta nu te priveşte.  scării  şi  care  până  acum  îmi  pă­
               de  un  roşu  prea  convenţional,  ni­  —  Nu, trebue să mi-o mai spui...  ruse  că  niciodată  nu  servise  nimă­
               ciodată  nu  stăteam  la  îndoială  ci   Bietul de tine, ştiu! O să se  nui  şi  Ia  nimic,  îmi  strecurai  capul
               strigam:  „Ah!  Doamne,  dacă  cumva  omoare.                          în laţ.
               tu, Berta, m’ai înşela vreodată... n'aş   E cumplit! Ah, şi eu sunt de vină !   Prevederile  mele  se  realizară-
               sta  deloc  pe  gânduri  ca  să  atentez  Tu  îmi  spuseseşi  dinainte!  Jacques,   Clopoţelul  începu.  Dzing,  dzing!....
               la zilele mele!“                   dragul meu Jacques!                  dzing, dzing!..
                 In zadar, vai, încercam să schimb   Ameninţarea, aşa de adeseori for­   Citisem  adesea,  că,  în  clipa  când
               intonaţia  în  fel  şi  chip,  când  plân­  mulată,  îmi  apăru  din  nou.  încer­  îşi  dă  sufletul,  spânzuratul  recapi­
               gătoare,  când  mânioasă,  când  ame­  cai  o  involuntară  ruşine  văzând  că  tulează  eliptic  principalele  stări  ale
               ninţătoare,  când  rugătoare.  Cuvin­  mă găsesc încă în viaţă.         existenţii  sale.  Cât  mă  priveşte  pe
               tele  acestea  îşi  pierduseră  pentru   Berta leşinase. Eu mă chibzuiam.  mine,  eu  nu-mi  revedeam  de  loc
               mine  înţelesul  lor  dela  început.  A-   Să  cumpăr  un  revolver,  să-mi  viaţa.  Eu  vedeam  doar  scara.  Mă
               cum,  le  formulam  maşinaliceşte  iar  trag  un  glonte  în  cap  şi  să  mă  po­  gândeam : „Hei. drăcie ! se va grăbi
               Berta,  romanescă,  nu  se  prea  oste­  cesc  Ia  faţă?  M’aş  fi  expns  cel  pu­  ea să vină să deschidă“............. Din
               nea  să  le  asculte.  Totdeauna  la  fel  ţin  să  sfărâm  vre-un  lucruşor  la  când  în  când,  îmi  readuceam  prin-
               de speriată, ea mă mângâia.         care  aş  ţine  mult.  Să  umplu  o  fiolă  tr’o uşoară sforţare, genuchii la înăl­
                 —  Ei,  dragul  meu  Jacques,  nu  mică  cu  apă  dela  cişmea,  să  lipesc  ţimea  bărbiei,  apoi  îi  lăsam  brusc
               mai  spune  prostii.  Eu  nu  te  iubesc  pe  fiolă  o  etichetă  pe  care  să  scrie  să  cadă.  Dzing,  dzing,  dzing!...
               decât pe tine.                      „laudanum*  şi  să  sorb  conţinutul  dzing, dzing!                 ,


            L-. 5
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16