Page 12 - 1924-12
P. 12
Pag. 148------------------------------------------- C O S I N Z E A N A — ------------------------------ 25—VI. 1924
%
in faţa prietenei mele? Aş putea să
Amănunte asupra sinuciderii mele mă procopsesc cu o febră tifoidă.
Berta îşi reveni în fire.
de Max şi Alex. Fischer. Traducere de Tralan Ştefanovici
— Eşti încă aici dragă?... Asta-i
Istorioară, deaiungul căreia sunt II. gentil din partea ta !... Nu te duce !
înşirate fapte pentru cari autorii nu Intr’o Luni seara, Berta conducea Rămâi, rămâi...! Chiar cu riscul
dau deloc garanţie că sunt adevărate. pe Leopold la plecare; îmi păru că de a părea laş, trebue să es numai
aud, în anticameră, zgomotul unor decât. Berta îmi aţinu calea. Cu un
I. gest tragic, o înlăturai, şi mă văzui
sărutări. în anticameră.
Berta avea cârlionţi de un blond A doua zi, îndată după amiază, In urma mea, ea plângea cu sus
adorabil, ochi albaştri divini, o gură atunci când Berta mă credea ia bi pine:
de un roşiu ales. rou, mă pusei la pândă sub gangul — Oh! Jacques, te rog! Iţi făg$-
O iubeam. In timpul nenumăra dela n-rul 22. La trei, văzui pe a- duesc că Leopold nu va mai pune
telor ceasuri pe cari le trăiam sin- micul meu Leopold, cu un buchet niciodată piciorul aici! Ţi-o jur!
guri-singurei, pe când limbile pen- de violete în mână, ocoiind colţul Poate el să tot vie. N’am să-i de
dulei goneau neîndurate, adeseori, străzei.,. Se urcă în faţă la nrul 23. schid.
mă gândisem, dar fără să îndrăz Ziua următoare; sosii la postul meu
nesc să i-o spun: Ahl Doamne, dacă de observaţie, la ora două şi trei III.
cumva m’ai înşela vreodată Berta.., zeci şi cinci. încă aproape jumătate
aş fi cel mai nonororit dintre oa de ceas de răbdare, dacă la fel ca Când uşa dela intrare fu închisă
meni! în ajun, Leopold ar fi trebuit să vederea cordonului de sonerie îmi
Şi lunile se scurseră. Prietenul sosească la ora trei. Timpul îmi atrase privirea. De ce nu m’am
nostru, Leopold, îşi petrecea acum păru iung. Traversai. Intrai la 23. gândit oare la aceasta până acum?
serile în tovărăşia noastră. Urcai cele patru caturi cari duceau Alesei sinuciderea prin sugrumare.
Intr’o după amiază el fu silit să la apartamentul micuţei mele prietene. Mă hotărâi deci să mă spânzur.
ne părăsească mai de vreme. — Berta, îi mărturisii eu prosteşte, Atunci când atentezi la zilele tale,
Eu constatai că Berta avea acum ştiu tot. Tu aştepţi pe Leopold. ceeace este necesar, pentru satisfa
cârlionţi blonzi, şi nimic mai mult, Ea recunoscu. Plânse. De poli cerea amorului propriu al aceleia
că ochii îi erau albaştri şi atâta tot teţă plânsei şi eu cu suspinuri. Ea care te-a împins la un asemenea
şi gura de un roşu obişnuit. O iu se numi nenorocită. Eu o numii mi act de disperare, e numai începu
beam mai puţin. I-o spusei fără să zerabilă. tul execuţiunii. Ceeace este esen
mă gândesc: „Ah! Doamne, dacă tu ţial pentru tine însă, cel desperat,
Berta îşi ştergea ochii muiându-şi
m’ai înşela Berta... n’aş sta mult pe batista în lacrimi. Rezimat de fe e ca această execuţie să nu fie con
gânduri să atentez la zilele mele!* reastră eu mă mustram pentru tinuată.
Berta, măgulită, mi se aruncă în Dintre toate armele distrugătoare
braţe: faptul că provocasem o scenă inu cunoscute, cordonul de sonerie ră
tilă. Mă gândi cu ciudă că în timp
— Asta-i o nebunie, dragul meu ce eu îmi neglijam treburile, un mâne singurul mijloc care prezintă
Jacques, tu şti bine că nu te iu concurent ar putea profita în tim avantajul că poţi preveni la timp
besc decât pe tine. şi chema „în ajutor* fără pic de
pul acesta, obţinând, dela unul sau
De îndată mi se păru acum că altul din clienţii mei, vre-o afacere umilire.
niciodată dragostea noastră n’a fost avantajoasă. Blestemai, pentru ultima dată, pe
mai înflăcărată şi eu însumi crezui că îmi luai pălăria, hotărându-mă Leopold, apoi ferind orice smuci-
ameninţarea mea fusese spusă cu să plec. tură prea brutală, făcui din cordo
toată sinceritatea. Berta, ca asvârlită de un resort, nul de sonerie a Bertei, un laţ. Ser-
. De-atunci, de fiecare dată când sări: —Ah! Doamne, egrozav! Unde vindu-mă, în loc de treaptă, de o
părul Bertei îmi părea galben, ochii te duci? bancă mică ce se afla în tinda
de un albastru de faianţă, gura sa — Nicăeri. Asta nu te priveşte. scării şi care până acum îmi pă
de un roşu prea convenţional, ni — Nu, trebue să mi-o mai spui... ruse că niciodată nu servise nimă
ciodată nu stăteam la îndoială ci Bietul de tine, ştiu! O să se nui şi Ia nimic, îmi strecurai capul
strigam: „Ah! Doamne, dacă cumva omoare. în laţ.
tu, Berta, m’ai înşela vreodată... n'aş E cumplit! Ah, şi eu sunt de vină ! Prevederile mele se realizară-
sta deloc pe gânduri ca să atentez Tu îmi spuseseşi dinainte! Jacques, Clopoţelul începu. Dzing, dzing!....
la zilele mele!“ dragul meu Jacques! dzing, dzing!..
In zadar, vai, încercam să schimb Ameninţarea, aşa de adeseori for Citisem adesea, că, în clipa când
intonaţia în fel şi chip, când plân mulată, îmi apăru din nou. încer îşi dă sufletul, spânzuratul recapi
gătoare, când mânioasă, când ame cai o involuntară ruşine văzând că tulează eliptic principalele stări ale
ninţătoare, când rugătoare. Cuvin mă găsesc încă în viaţă. existenţii sale. Cât mă priveşte pe
tele acestea îşi pierduseră pentru Berta leşinase. Eu mă chibzuiam. mine, eu nu-mi revedeam de loc
mine înţelesul lor dela început. A- Să cumpăr un revolver, să-mi viaţa. Eu vedeam doar scara. Mă
cum, le formulam maşinaliceşte iar trag un glonte în cap şi să mă po gândeam : „Hei. drăcie ! se va grăbi
Berta, romanescă, nu se prea oste cesc Ia faţă? M’aş fi expns cel pu ea să vină să deschidă“............. Din
nea să le asculte. Totdeauna la fel ţin să sfărâm vre-un lucruşor la când în când, îmi readuceam prin-
de speriată, ea mă mângâia. care aş ţine mult. Să umplu o fiolă tr’o uşoară sforţare, genuchii la înăl
— Ei, dragul meu Jacques, nu mică cu apă dela cişmea, să lipesc ţimea bărbiei, apoi îi lăsam brusc
mai spune prostii. Eu nu te iubesc pe fiolă o etichetă pe care să scrie să cadă. Dzing, dzing, dzing!...
decât pe tine. „laudanum* şi să sorb conţinutul dzing, dzing! ,
L-. 5
