Page 5 - 1924-12

25—VI. 1921 C O S I N Z E A N A Pag. 141

La sfârşitul liturghiei a predicat mai adăugat o floricică: parohia C Â N T E C
frumos şi înţelept părintele adm. din Cristur.
protop. /. Munteanu, delegatul I. P. Dintre cei prezenţi am remarcat 7u ai un suflet prea ales
S. Dlui Mitropolit, rostind şi o ru­ pe Dl C. Tănăsescu deputat, Cluj; Robit de-o inimă curată
găciune ce a produs o profundă Dl Gh. Andreaş prefect, Odorheiu;
impresie. Dl Boiţescu magistrat, Odorheiu; Dl De-aceea noi ne-am înţeles
După liturghie, la amiazi, a avut I. Nistor revizor şcolar, Odorheiu ; Dintr'o privire aruncată.
loc o masă comună, la care au par­ Dl E. Negruţiu primar Odorheiu;
ticipat 70—80 persoane. La masă Dl N. Crăciun căpitan de poliţie, De câteori pe câmp zăresc
au vorbit frumos şi impresionant: Odorheiu; Dl Anastasiu adm. finan­ O floare 'n roşu de petale
Părintele Popa din Odorheiu pentru ciar, Odorheiu; Dl C. Stupariu prim- De-atâteori îmi amintesc
Rege, păr. Munteanu pentru Mitro­ pretor şi Dna, Cristur; Pr. Doctor De-aprinsul foc al gurii tale.
polit, Dl deputat al Odorheiului C. din Haşfalău; Dl Popescu locotenent
Tănăsescu, fost secretar general de de jandarmi, Odorheiu; Dl Mărgi­
interne în Cluj, într’o cuvântare nean subrevizor, Odorheiu; Dl V. Alesul şir de crini ce stau
preafrumoasă atât ca conţinut, cât Micu pretor, Odorheiu; Dl Dere- Treziţi pe brazda din grădină
şi ca limbă a adus salutul său micei gătoriu şef de gară, Odorheiu; Dl Din tot seninul care-l au
parohii nou înfiinţată. Dl Gh. An- Boţco prof. la şcoala de arte şi Pe crinii gurii pun lumină. .
dreaş prefect al judeţului, foarte meserii, Odorheiu şi mulţi alţii a
potrivit a comparat România-Mare căror nume ne scapă. Imlădierea de pe iaz
cu o cunună de flori, la ca care s'a Reporter
’Ce-o are trestia subţire
O porţi şi tu cu tine azi
In vraja dulce de iubire.

Tragedia celui din urmă tar De ani de zile hoinăresc
Mânat de dor, grăbit de soartă,
Asasinarea familiei impe­ Dar astăzi văd că popesesc
riale ruse a rămas multă Frumoasa mea, la tine ’n poartă.
vreme coperită pentru lume, VOLBURĂ POIANĂ’
dar încetul cu ’ncetul ea
începu totuş a se desveli, I
arâtându-se în deplina ei
grozăvie. Vederile, pe care De când eşli departe...
Ie dăm şi noi aci, sunt
luate din drumul spre peire De când eşti departe de mine
al ţarului şi unul ne-arată Iubito cu păr de mătasă,
cadavrele însoţitorilor ţaru­ Vin gânduri şi clipe streine
lui, iar al doilea pe Ţar şi Să-mi fure nădejdea senină
Ţarevnă în închisoare, tăind Şi biata iubire rămasă.
lemne. Aceste fotografii au
fost publicate de generalul
ceh Gajda, care făcuse parte Cadavrele suitei familiei imperiale găsite de comisia In colţul odăii tăcute
dintr'o comisie din legiunea cercetătoare. Dorm toate poveştile sării,
Cântările mele sunt mute
cehă, care ordonase căutaîea Şi dorm astăzi mai părăsite
familiei wnperiale ruse după Sub negura grea a uitării.
dispariţia ei.
In această cercetare s’au gă­
Frânturi din povestea trăită
sit informaţii precise despre Pornit-au la drum călătoare
sfârşitul celui din urmă ţar, dar Să scape de-a lumii ispită,
fotograf i despre execuţia lui nu S’aştearnă cu mână bogată
au putut fi găsite de loc. Se
crede totuş, că acest sfârşit a Pe cerul meu raze de soare.
fost îngrozitor şi ţarul a trebuit
să'ndure grozave chinuri până In locul iubirii curate
a văzut sfârşindu-i-se rând pe Venit-au regrete, suspine,
rând toţi ai lui. Despre acest Iubirea mea totuş străbate
sfârşit de altfel am publicat In luptă cu tot ce-i in cale
amănunte şi cu alt prilej în Cărarea departe la tine.
Ţarul şi ţarevna în închisoare tăind lemne. revista „Cosinzeana“. IOAN BERGHIA

y