Page 9 - 1924-12

25—VI. 1924 Pag. 145

Ordonanţa mea, Ion

Ei bine, prietenul meu pretindea
cu stăruinţă, că faptele nu s-au
petrecut asa. El găsia, că am furat
ideile unui oaracare Knut Hamsun
şi vreau să-mi împodobesc mutra
cu penele acestui cocoş, pe care
nici nu-1 cunosc măcar.
Trebue să ştiţi, că prietenul meu
e un dobitoc. Chiar şi făptura lui
te ademeneşte să crezi aşa ceva.
Are un cap, mai lesne de crezut un
mototol de zdremţe strânse într’un
guler scrobit deasupra unui enorm
football, care se sprijină pe două
picioare cârne. Ba mai are şi gustul
prost de a afirma, că tocurile scâl­
ciate în afară, sunt o mărturie a
personalităţii Iui şi nu expresia
zgârceniei sale tâmpite.
Foto Bergman, Bucureşti
In vremea din urmă manifestaţiile politice s’au ţinut lanţ şi aproape toate partidele Cum vă spuneam, prietenul meu
politice au ţinut măreţe aJunări poporale, la care s’a cerut schimbarea regimului fără e un dobitoc şi nu face să-i daţi
amânare. Una dintre cele mai frumoase adunări de acestea a fost cea a partidulu- crezare. Numele lui nu vi-1 spun,
1
poporului ţinută în 5 Iunie la Arenele romane din Bucureşti, la care au luat part
aproape 30 de mii de oameni. Dăm aci un instantaneu luat la aceasta adunare. e fiindcă ar fi în stare să-mi demon­
streze un cias, că i-am făcut (Je-
scrieeea numai din invidia ce i-o
cenele, mă prinse în privirea lui — Am zis, ai auzit, am zis... port. Deoarece e atât de îngâmfat,
aspră şi piezişă... — Ii munca ei... încât îmi închipui că însuşi pro­
Pentru o zgardă la gât şi pentru — Munca ei? verbul „spune-mi cu cine te înso­
un lanţ la brâu, nu-mi dau eu mun­ Neică Bratu, s’a ridicat, ca smân- ţeşti, ca să-ţi spun cine eşti,* a
culiţă mea... N-o dau în ruptul ca­ cit de cineva. fost născocit tot de prietenul meu
pului... Ochii îi erau tulburi şi mâna drea­ în scop ca fiind vecinie cu mine,
Au intervenit bătrânele. ptă, ridicată îi tremura, ca o vargă. să-l creadă lumea şi pe el deştept.
— Dar trebue s’o măriţi.. — Pentr’un golan... munca mea. Dar aceasta nu impoartă. Fapt e,
— I-a venit vremea.. — Munca ei... că ceeace îi povesteam eu e ade­
Ce-o să zică lumea... Un zăngănit surd, pologul de pe vărat şi s’a petrecut întocmai.
Auzeam şoptind la ureche. masă a fost tras într’o clipă. Am Eram pe atunci ofiţer în rezervă
— Are arţag... nu lua în seamă ! simţit mâncarea caldă, cum se pre­ şi în „activitate“ iar statul găsise,
Ooala din mâna lui neică Bratu, linge prin sân. că în aceasta situaţie nu mai făcea
a izbit puternic în masă, şi puz­ M’am strecurat, ca o vedenie. să-mi curăţ eu cişmele — ce-i drept,
deria de lut copt s’a împrăştiat, ca Am auzit hărmălae ca la cortul ţiga­ le curăţăm foarte rar — şi mi-a dat
sfărămăturile de obuz. nilor, ţipete şi bocete lungi, şi graiul un ajutor masculin deosebit-de cei­
Am îngheţat. răguşit şi aspru, a lui Neică Bratu. lalţi muritori îmbrăcaţi în uniformă,
— Are dambla, nu lua seama... Aşa, cum eram, cu părul vâlvoi, prin aceea că aveau un galon roşu
Nu pricepeam, dacă neică Bratu sânul spoit de tocană şi vin, mi-am la epoleţi şi i-se zicea ordonanţă.
arc dambla, dar pe mine mă co- pierdut urma, în umbra uliţelor. La început m’a jenat căderea din
prinsese ,damblau, cu deabinele. Câinii se ţineau droaie după mine. bun senin a acestui individ în viaţa
Mama fetei prinse, o clipă de li­ Cum am ajuns acasă, nu ştiu, mi mea intimă. Până atunci, eram sin­
nişte, şi se munci să abată arţagul, se părea la fiecare pas, umbra lui gurul în drept de a-mi face bilan­
damblaua. neică Bratu, şi chipul uscăţiv al ţul sărăciei în găurile dedesupturile
— Velinţă nouă, îi dau... femeii, care ne tăiase calea, cu ul­ vieţii mele de burlac îmbătrânit,
— Să-i dai... . ciorul gol. iar de acuma trebuia să-mi plec
— Leiţii toţi... A doua zi, ştia tot satul. ochii în faţa masculinului meu sau
— Ş , - . Vizitiul avusese grijă, să pove­ să-I privesc arogant de sus, dându-i
1
— Cinci trâmbe de pânză şi trei­ stească pe şleau, aşa cum s’a în­ să înţeleagă ceva mister talismanic
sprezece ştergare în borangic... tâmplat şi să-mi aducă pălăria, lă­ în dosul petecilor cămăşilor pe cari
— Fie. sată, ca zălog. în calitatea lui femenină de „ordo­
Oglinda, tronul şi patru scaune.. N’am spus o vorbă, nimănui. nanţă“ avea să le spele.
— Dă, dă... Nu odată, am visat pe neică Bratu, Dar ne-am împrietenit curând.
— Un polog nou şi două velinţi.. aşa cum era, uscăţiv, cu mustaţa Natural menţinându-mi autoritatea
— Şi astea... lăţoasă, ca miţa de oaie, aspru şi de stăpân, dar după un studiu a-
— Postata de pe luncă şi mi­ mânios, sorbind vinul şi sfărâmând mănunţit al figurilor buhăite din
oarele ... oala de lut, aşa fără milă, cum a faţa bursei, am început să înţeleg
— Astea nu. sfărâmat, cel dintâi vis al tinereţei ce înseamnă să fi stăpân. In con­
— E zestrea fetei... mele.... G. Vlădescu Albeşti. secinţă am început să fumez ţigări