Page 14 - 1924-13-14
P. 14
Pag. 166 C O S I N Z E A N A - - - - - - - 25—VII. 1924
la răbojul vieţii! Someşul, alunecă Un glas tainic îmi şopteşte: „nu DUPĂ URŞI
printre semănături, ducându-şi li- cerceta aceste legi, căci eşti nebun
u
niştit apfele la vale... când le ’nţelegi ... de Sabin G. Frutia
In amurgul unei zile senine de
AM VISAT... vară şedeam tolănit la umbra unui
paltin, care crescuse stingher lângă
I. AIUDEANU
casa paroh'ală şi citeam o gazetă.
Am visat şi eu odată, ochi ca ochii tăi căprui Tocmai isprăvisem cu cititul şi vo
Şi mi-am tors din ei norocul, biet copil al nimănui! iam să-mi aprind o ţigară, când î-1
Am visat o vatră caldă, unde tu să fii stăpână,ţ văzui pe moş Vasilie venind spre
Iar eu sclav iubirii noastre... şi-am uitat că visu ’ngână... mine.
Siântă, ca o arătare, albă ca un crin de apă — „Bună seara, părinte!“ —
Te-am visat, că-mi mângăi fruntea sub cari gândurile sapă — „Bună să ti fie inima, moş
Şi că uit pe veci amorul şi să ’ncepe-un vecinie mâine Vasilie!“ —
In cari, casa mea să fie casa ta de rugăciune... Bătrânul îşi învârti de câteva
ori pălăria între degetele noduroase,
Am visat... Şi visul candid nu lai destrămat cu'ncetul... apoi privind în treacăt spre gazeta
ce zăcea mototolită în iarbă, zise:
Azi ai gene le-umezite şi te caută regretul?! — „Cum văd citeai ceva?!“ — ,
Prea târziul... Eu port în suflet amintiri orfane-abia. — „Citeam să-mi mai treacă de
Inima-mie criptă scundă... ce-ai mai şi căta în ea?!... urît, că vezi... nu prea am cu cine
povesti şi dumneata de când s’a
desprimăvârat vii cam rar pela
SEARĂ mine“. —
— „De, părinte, omul e tot cu
G. PONEII I
lucru; dar să*ti spun drept, îmi era
Trudită şi bolnavă, zâna albă moare — dor să te văd!..“—
Un vis de aur stins în gene mari de umbră. — „Doar nu ştii ceva nou? —
In triluri funerare, o priveghitoare — „Tocmai venisem să-ti spun.
Ii spune rugăciunea picurând mai sumbră. Mai alaltăeri m’am dus la munte,
să-mi caut nişte lemne ce le aveam
Amurgu-agaţă'n vârful plopilor din zare, pe-acolo şi umblând aşa... razna...
Făclii înpurpurate ce vor sta aprins? prin pădure, am dat de nişte urme,
In timpul agoniei până ziua moare... de cari nu am văzut da mult.
Şi-o'nvălue în crepuri din ceruri desprinse. — „Şi ce urme crezi că erau
moşule? —
Cu foşnet molcom de mătase, pasu-şi poartă Bătrânul privi o clipă în jur, ca
Şi-anină ziua neagră sus pe-a bolţii casă spre a-se asigura că nu-1 aude ni
Lumânările mii ce-or arde pentru moartă, meni, apoi îşi scoase pipa din
Cădelniţând prin ele luna preoteasă. cureaua lată dela brâu şi duuă ce
scutură cenuşa în palmă, i-mi şopti
încet, plecându-se spre mine.
CÂNTAREA VIEŢII — „Urme de urs, părinte!.. Vaca
CONSTANTIN GORAN ce-au aflat-o ciobanii sfâşiată mai
săptămâna trecută, e ispravă de-a
Lăsaţi tristeţea vechilor morminte lui!..“—
A!... smulgeţi, de acum, cu lăcomie — — „Şi pentruce tocmai urs, mo
Din fecare clipă o făclie, şule? doar pe cât ştiu eu, urşii nu
Şă lumineze viaţa ce vă minte..* mănâncă carne. Ei trăesc cu ver
deţuri, cu poame şi mai ales le
Sorbiţi beţia ei cu-adâncă sete... place mierea de stup ce o află prin
înăbuşiţi pustiul şi mormântul — scorburi. Urmele de cari spu*, vor
Şi ascultând cum cântă’n voi pământul. fi de lup!“ —
Lăsaţi plăcerile să vă îmbete... Bătrânul mă privi o clipă nedu
merit. apoi trecându-şi după ureche
Cu buze grele şi înfrigurate pletele ce lunecaseră pe faţă, răs
De flacăra dorinţilor nestinse — punse :
Cu braţele deapururi încleştate — „Mănâncă, nu mănâncă, asta
De faclele iubirii neînvinse; e altă căciulă, dar cunosc eu urma,
că nu sunt doar numai de eri, de a-
Să râdeţi azi de veşnicia morţii... Ialtăeri, ş’apoi am mai dat eu cu
Golind paharul sfânt — cu faţa suptă — ochii de jigănii de astea, ba dacă
Când veţi sfârşi umilul joc al sorţii — nu mă înşel, mai am şi acum o
Xeţi fi Christoşi pe crucile de luptă!... oală cu untură, dintr'o ursoaică ce-o
puşcasem — sunt de-atunci vreo
—gss— doisprăzece ani. Şi să mă crezi pă-
