Page 17 - 1924-13-14
P. 17
25—VIL 1924 ----------------------------- ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - ------------------------------------ Pag. 169
mila se ivi, din nou, dar în clipa mult mai puternic ca cel dintâi car atâta, din cât să putem face
următoare dispăru iarăşi, văzui spre răsună, făcând să se cutremure a- leac pentru musteaţa lui Ion!“
dreapta tufele de smeură mişcân- dâncimile. In clipa următoare urle Peste puţin sosiră şi ei. Moşul
du-se... Ursul îşi lua altă direcţie... tul deveni mai slab, apoi tot mai aşeză untura în coşuleţele de scoar
Plecai arma şi ducându-mi mâna încet, până cănd dispăru cu totul. ţă. Alţii doi luară blana pe crengi
la frunte ştersei sudoarea care în O luarăm atunci grăbiţi la vale apoi ne îndreptarăm cu toţii spre
cepu să curgă în stropi mari. Dar făr’a lua seamă, că hainele ne ră locul unde zăcea prăvălit puiul.
abia avui timp să-mi ridic iarăşi mân bucăţi prin crengi şi spini. După ce îl uşurarăm şi pe aceste
arma, când auzii dinspre dreapta Cam pe la mijlocul prăpastiei, dă de blană eşirăm din prăpastie şi o
un pocnet de armă, apoi un mor durăm peste ursul, care rămăsese luarăm spre casă. Când am ajuns
măit şi crengile începură să poc prăvălit lângă un trunchiu. II lăsa- la stâna lui Moş Toma, soarele era
nească mai tare, mai des. Sgomo- răm acolo şi merserăm înainte. Moş la ujină. De-atâta alergătură ne
tul crengilor, cari trosneau subt Vasile ne observă de departe şi lovise foamea şi văzând caşul a-
apăsarea trupului greu al namilei, chioti de bucurie, agitându-şi pălă căţat în cuiul delà uşa colibei în
imi dau de-a înţelege că se apro ria în vânt. Şi când ajunserăm în cepurăm a ne linge pe buze. Moş
pia iarăşi de locul meu. Tufele de vale, îl aflarăm pe moşul şezând Toma ne primi vesel şi bucuros de
smeură începură să se clatine din pe trupul unei ursoaice colosale, oaspeţi. Dupăce ne văzurăm gura
nou şi peste puţin namila răsări fumând liniştit din pipa de spumă. împăcată, ne luarăm rămas bun
iarăşi înainte-mi, dar mai aproape Moşul văzându-ne nedumeriţi în delà moş Tema, apoi plecarăm iar
acum. In dreptul unui trunchiu pră cepu să povestească cu mândrie:... la drum. Moş Vasile era vesel. Suc
vălit se opri, ridicăndu-se în două — „Când am ajuns în vale, am cesul vânătoarei îl făcea şi mai
labe şi scuturând mereu din cap cercetat iarăşi urmele, apoi am a- vorbăreţ. Cu pipa stinsă şi ui
ca de o înţepătură. Evident... Nuţu prins fumegarul. Peste puţin văzu tată în colţul gurei, începu să
Gafiei trăsese un plumb, dar rana răm eşind de supt scorburi un pui. ne povestească isprăvuri vânătoreşti
pricinuită era foarte uşoară. Namila După urmele aflate ştiam că nu din vremea tinereţii. — Când am
mormăia furioasă, prăvălind în ca- poate fi ăsta. Trebuia să fie o ur ajuns în sat soarele apunea. Seara
le-i bolovani enormi. Frica şi neas soaică cu pui — îmi făceam so- târziu, dupăce tovarăşii se duse
tâmpărul ce mă stăpânise până a- coata. — Am auzit cele două îm seră la casele lor, începui a mă
cum îmi dispărură ca prin farmec. puşcături, dar pin bârlog n’a mai cugeta la peripeţiile zilei. Abia a-
Priveam cu ochii sticloşi spre na mişcat nimic. Când am auzit urle tunci începui a-mi da seama, că vâ
mila ce se apropia tot mai mult de tul puiului ştiam că s'a sfârşit cu nătoarea s’ar fi putut sfârşi mai rău.
mine şi mă simţii străbătut de-o- el. Dar abia am avut vreme să ne In câteva nopţi am visat tot urşi.
dată de un simţământ necunoscut punem cu Ion la adăpost, când şi Unii îmi vorbeau ca oamenii, alţii
până atunci. Închisei un ochiu şi văzurăm scorburele mişcându-se. mă muşcau. Vream să fug, dar pi
luând ţelul în mijlocul pieptului, Ursoaica auzise urletul puiului şi cioarele îmi erau legate. Când mă
apâsai cu degetul de trăgaci. Simţii o înşelase afară din culcuş. Şi cum pomeneam din somn eram numai
o smâncitură uşoară şi pocnetul ar urletul puiului devenea tot mai apă. In fiecare dimineaţă mă uitam
mei răsună scurt, urmat de un ur plângător, ursoaica începu să se în oglindă, să văd nu cumva am
let strident şi înfiorător, care făcea avânte. încărunţit?...
să răsune codrii. Şi când privii prin Când eşise la larg, era cam la Şi mi-am propus de atunci să
fumul dela ţevea armei, văzui na şapte paşi de noi. Eu îi trimesei las în pace urşii !
mila prăvălindu-se în adâncimi. un plumb între coaste şi Ion o
Urmă un restimp, în care nu se pocni în cap!...“
auzea, de cât urletul ursului ce se Măsurai din ochi colosul pră
restogolea. Simţiam încă o beţie şi vălit şi observai că acesta e nea- ELEGIE
totul mi-se părea că a fost numai sămănat mai mare, ca cel ucis de
un vis. Când mi-am venit deplin arma mea. Moşul se învârti de câ Radu Mărgean
în simţiri primul meu gând era la teva ori în jurul ursoaicei clătinând lot mai rar mi-apari în visuri
moş Vasile. Nuţu Gafiei şi ceilalţi din cap, apoi împărţi câteva po
îndată ce auziră pocnetul armei, runci vânătoreşti. Dulce chip de-odinioară,
urmat de sbierătul fiarei veniră la lot mai straniu'mi pate gândul
mine. Şi acum ne întrebam... ce Doi dintre tovarăşi se duseră Care'n minte-mi te coboară.
putea fi cu Moş Vasile şi Ion?... după crengi şi scoarţă, iar ceilalţi,
Tovarăşii Dăliră. S'ar fi putut în însoţiţi de moşul, se năpustiră cu Peste floarea vieţii mele
tâmpla ca cei doi tovarăşi nea cuţitele asupra ursoaicei şi înce
stâmpăraţi şi prea curagioşi după- pură să o jupoaie. Şi în timp ce Nopţi de toamnă-şi cern azi bruma,
ce au aprins fumegarul, să între cuţitele operau necruţătoare, eu mă In răceala lor amară
de-adreptul în bârlog, ca să scor apucai de cules smeură. După un Se destramă tot de-acuma...
monească mai curând şi să-i fi o- restimp, unul dintre tovarăşi strigă
morât pe amândoi, mai înainte ca după cei plecaţi. Mâne poate... poate astăzi
ei să fi putut face uz de arme. — „Veniţi mai iute cu scoarţa
Cuprinşi de îngrijorare începu mâi Nuţe, că să topeşte untura şi Un sicriu de albe scânduri
răm şi noi a coborî în prăpa apoi n’aveţi cu ce vă unge mămă O să 'nchidă'n el tot visul
stie. Dar abia făcurăm câţiva liga !“ Legănat de-atâtea gânduri.
paşi, când deodată răsună din a- Cel agrăit răspunse de departe:
dâncimi un pocnet năbuşit de ar — „Partea mea lăsaţi-o să se
mă, urmat de un altul şi’ un urlet ducă, dar ţineţi în pumni mă
