Page 18 - 1924-13-14

Pag. 170 ------------------------------------------- C O S I N Z E A N A 25—VII. 1924

CARNETUL LUI RADU ROMAN decoraţiuni steteau la dispoziţia noa­
stră. Şi toţi aceşti nemernici, toţi
de MIHAIL GAŞPAR aceşti laşi găsiseră un acoperemânt
XXXVII. zantrop cu desăvârşire. Adecă mi­ aurit pentru mişelia, pentru trăda­
zantrop în înţelesul că nu mai voia rea lor. Acest paliativ era: pansla­
Lydia îşi începu astfel mărturi­ să vadă pe nimeni în jurul lui. Se vismul.
sirea : izolase cu desăvârşire până şi de Ca tot atâtea perderi de bătălii,
Familia mea, a fost una din cele mine. Treceau săptămâni, uneori cădeau aceste ştiri în castelul no­
mai bătrâne familii în Polonia. Zic, chiar luni de zile fără să-l fi văzut. stru. Şi după fieştecare caz de de­
a fost, fiindcă eu sunt ultimul vlă­ Doar în nopţi când nu puteam a- zertare, tatăl nostru devenia tot mai
star. In mausoleul dela Skorticz, dormi, impresionată de poveştile Ma- amărât, tot mai năcăjit. Stefko, fra­
unde ni-a fost leagănul familiei, în rincăi, o bătrână îngrijitoare, îi au- tele mai mic, blăstăma şi înjura mai
coşciugurile de plumb în cari zac urât ca haiducul nostru, pe aceşti
osămintele strămoşilor mei, e în­ ziam paşii cadenţaţi deasupra noa­ mişei.
stră, cum măsura ciasuii întregi
chisă aproape întreaga istorie a Po­ odăile din etaj Dar ştiri veneau zilnic, că alţi mi­
loniei, voevozi, castelani, kneazi, e- După ani de zile, trăiţi în seni­ şei au trecut aşa, că se luase ’hotă­
piscopi, abaţi, începând de acum nul vieţii dela ţară, fraţii mei se în­ rârea de a nu se mai pomeni des­
şapte sute de ani, îşi dorm acolo toarseră, bărbaţi. După’aţâţi ani, în pre lucrurile acestea.
somnul veciniciei. Şi sunt adunaţi prima zi a sosirii lor, văzusem pe Cu cei optsprezece ani ai mei,
acei cari au murit acasă. Cronica tata ca’n vremurile de demult. De înţelegeam absolut tragedia mare a
noastră însă pomeneşte de o samă bucurie că i-au venit feciorii, luă neamului meu. Cuprindeam prea bine
de strămoşi cari, au murit departe atunci masa cu noi, şi punea mii ce v’a să însemneze valul acesta de
de ţară, în lupte, în temniţe, ucişi de întrebări. Beuse clv'ar cu fraţ i trădare, de umilire, de contopire cu
prin otravă şi junghiu. Mulţi au mu­ vinuri vechi şi îmi aduc aminte că vrăjmaşul. In castelul din Skorticz
rit în ocnele’din Siberia. Tatăl meu, a rostit şi un discurs pe care atunci eu vedeam ultima citadelă polonă,
însurat cu mama, o litwancă, a trăit nu-1 înţelegeam. A amintit de Polo­ în Stefko cel din urmă slahtic.
departe de frământările politice. In nia îngenunchiată şi de datoria ce îmi închipuiam că întreaga Polo­
răscoala lui Koşciusko a participat o are fieşte care polon faţă de nea­ nie de altă dată, vethea Polonie a
şi dânsul, — se putea să nu o facă? — mul său. ’Fraţii mei se vede că au vitejiilor, a caracterelor, s’a redus
dar a fost amnestiat, graţie inter­ înţeles intenţiunea tatii căci unul la castelul din Skorticz.
venţiei rudelor mamei. Faptul că a trecu scurt după sosire la o gazetă Tocmai pe vremea însă când tor­
fost agraţiat i-a amărât viaţa până din Varşovia iar cel mai mic, Stefko, ceam aceste visări de vrajă, se în­
la moarte. Trăia în credinţa că e rămase la moşie. tâmplă o altă nenorocire.
privit trădător. Jena aceasta l-a ho­ Tferuserilăr'Câţiva ani, ani plini La un iarmaroc din apropiere unde
tărât să se îngroape la Skorticz pen­ de frământări politice. Noi nu sim- fratele meu Stefco plecase să cum­
tru întreaga lui viaţă. Nici o sin­ ţiam nimic în liniştea castelului, dar pere cai pentru moşie, a ajuns în
gură dată dânsul nu a părăsit acest le auziam din gura fratelui nostru. societatea mai multor nobili din ve­
bun, trăind numai pentru familia lui Intr’o zi apoi, un curier aduse şti­ cini. In toiul petrecerilor — cum e
şi pentru ţăranii din satele ce ne rea că fratele mai mare a fost de­ obiceiul la noi cu astfel de prile­
aparţineau. A clădit biserici, le-a ţinut şi exilat la Tomsk în Siberia. juri — politica a ajuns în planul
înfrumseţat, dar nu a călcat o sin­ O perchiziţie a urmat o zi în urmă, prim al discuţiilor.
gură dată peste pragul lor. Ii era apoi din nou linişte. Dar ce linişte! Tu cunoşti sângele nostru aprins
teamă să nu întâlnească acolo mame O linişte de mormânt. şi iute. O vorbă provoacă alta, de­
a căror copii s’au prăpădit prin Si­ Tata devenise tot mai amărât. în­ stul că fratele meu a trântit în o-
beria, soţii cari nu-şi mai văzuseră cadrase fotografia fratelui martir cu brazul unui vecin carele încercă să
soţii. apere pe trădători, aceiaşi ofensă.
un voal negru şi stetea de vorbă
Noi eram trei copii la casă. Doi ciasuri întregi cu chipul fiului său. A doua zi, îl aduseră la castel pe
fraţi mai mari şi cu mine care am Eu aveam atunci optsprezece ani. o targă improvizată, cu fruntea gău­
intrat în lume târziu de tot. Fraţii Prin servitori prinsesem vorba că rită. Murise în duelul ce-a urmat
mei şi-au făcut studiile în particu­ fratele mai mare ar fi căzut j rtfa ofensei.
lar, acasă, sub conducerea unor pro­ unui denunţ mizerabil. Doliu şi doliu. începusem să urăsc
fesori aduşi din Franţa. Pentru Era aceasta în anii de tristă po cavoul nostru familiar din adâncul
mine, a fost adusă Maria, ca fată menire când presiunea moscovită a- sufletului, cu ura neînţelegătoare a
orfană, orfana unui nobil care a tinsese cui nea la noi. Multora le-a anilor mei de atunci.
luptat cu tata sub Kosciuşko şi apoi slăbit credinţa, şi momelile stăpâ­ Tata, în faţa destinului îrgrozitor
executat prin ştreang. Mama ei mu­ niri a găsit multe suflete slabe. Se şi crud, îrgenunchiase cu desăvâr­
rise de durere şi tata a luat-o lângă călăria vajnic pe ideea panslavistâ, şire. Rămăsese doar o ruină. 11 pri-
noi ca o soră mai mare a mea. şi in mirajul creat de un imperiu viam îngrozită, decâte ori întâmpla­
Când împlinisem doisprezece ani, mondial al tuturor slavilor, mulţi rea îl aducea în calea mea. Simţiam
într’o iarnă, mama răci de la un poloni îşi plecaseră grumajii în jugul cu groază că e nevoe de cea mai
drum şi în primăvară coborî şi dânsa aurit al dujmanului. Familii ilustre mică emoţie pentru ca şi dânsul să
în mausoleul familiei alături de stră­ cari au susţinut de veacuri lupta, au apuce drumul spre acelaşi cavou la­
moşi. Fraţii mei erau atunci la Pa­ depus armele şi au închinat steagul. com. Intr’o dimineaţă Wlada, vână­
ris la studii. Saloanele din Petersburg se umplu- torul curţii şi servitorul personal al
In castelul dela Skorticz trăiam seră de trădători. Cele mai înalte tatii ne îngrozi cu ştirea că tata e
acum numai noi trei. Tata, de pe demnităţi, începuseră să le ocupe ţintuit de pat de pe urma unui atac
urma perderei mamei devenise mi­ polonii. Ranguri, titluri, beneficii, de apoplexie.