Page 19 - 1924-13-14
P. 19
25—VII. 1924 ----------- C O S I N 2 E A N A - - - - - - - Pag. 171
Aveam acum nouăsprezece ani. scrieri ne vesti, că ocnaşul Stanis- CATRENE
Viaţa deci, cum vezi Radule, mă a- law Skorticzky, castelan d’e Skorticz, Corist. Crişan
ştepta cu braţele deschise. a închis ochii pentru totdeauna în
Medicii chemaţi dela Varşovia spitalul temniţei din Tomsk, răpus I.
nu-mi dădeau decât nădejdea câ de tuberculoză, în etate de 35 ani. Când ţi-abate dor de ducă
torva zile. Efectele găsite asupra lui, un me
Şi n’aveam pe nimeni. dalion cu chipul mamei şi un inel, înspre ţări străine,
Nici rude, nici prieteni. Felul de suvenire delà tata, mi-s’au restituit. Lasă totul şi te-apucă
a fi al tatălui meu îndepărtase deja, Aveam acum doirăzeci de ani. De iubit mai bine.
de decenii, pe toţi cari îmi puteau Vrâstnicele mele îşi ţese la aceşti
fi acum de folos. ani cele mai frumoase visuri şi-şi II.
Maria, neschimbată ca şi azi, îmi pregătesc haina de mireasă. Eu a- Cine-a văzut — din întâmplare —
era totul. fară de haina neagră a jalei nu cu
Zilele îngăduite de medici se împli nosc alta. Cât timp trăeşte o scăntee,
niseră şi iubitul meu tată plecă la Aveam acum douăzeci de ani, O noţiune clară are
mama şi feciorul lui cel mic. eram stăpână pe cel mai vechi bla De: „ce-i amorul la femee“...
Am plâns, m’am zbuciumat, pe zon şi cel mai respectat nume din
urmă sufletul meu s’a liniştit şi s’a Polonia şi, tata cu cea mai mare III.
împietrit. îmi dădusem repede seama zestre. Dacă ’n cer e vin — şi-s jete,
de datoria mea ce-o aveam acum Când cinovnicii galonaţi, după
ca cap al familiei. muncă încordată, abia după săptă Şi-un scripcar, — fie chiar chior —
Preotul din Skoritcz, un om dc-o mâni de zile au putut termina in Spun pe cinste, măi băete
rară cultură a inimii, îmi dedea în ventarul, şi când mi-s’a citit de că- C'aşi voi acum să mor.
aceste zile de grea cumpănă spri tră preşedintele tribunalului am sim
jinul de caro aveam atâta nevoe, ţit, cum mi se îndoesc grumazii sub IV.
Intr’o seară, pe când se pregătia să povara uriaşelor cifre. Când îmi dai o sărutare
plece, dânsul mă luă frumuşel de Vestea a purtat apoi aceste co
mână şi mă duse în odaia tatii în faţa loane de cifre peste toată ţara şi în îmi vine ’n minte — nu ştiu cum —
fotografiei fratelui exilat la Siberia. toate casele unde era un bărbat de Să te ’ntreb — la întâmplare —
Deşi n’a adăugat gestului o vorbă vânzare, se pomenia de moştenitoa — „Câţi iubit-ai pâri’ acum“?...
măcar, l’am înţeles pe acest bun om. rea din Skorticz.
Voia să-mi spună să cer graţia- Şi o lume întreagă între Varşovia
rea lui. şi Petersburg ardea de nerăbdare
A fost o clipă când eram gata că cine are să fie fericitul câşt gâtor. NOCTURNĂ
să-i sărut mâna care m’a purtat până De mine, cădea mai puţină vorbă. Emil Giurgiuca
aici, întărindu-mi gândul carele mă Doar nu mă ştia nimeni.
ispitea deja de mult. Dar e târziu Radule şi am obosit. Cerul poartă straiu de perle —
Dar creşterea mea, tradiţia şi sân (Va urma) Luna iese'n luminiş —
gele meu de slahtic polon se revoltă
împotriva ideei. Mi se păru în a- Dorm alături două mierle
cele clipe că acolo jos, în cavou, Cetitorii noştri In întâr In tufiş.
se clatină coşciugurile de plumb şi ziere cu plata, precum şi
strămoşii se pregătesc să se scoale, Doarme'n cuib privighetoarea —
să mă pedepsească pentru gândul cei a căror abonament ex Fum de-argint se lasă'n zări —
meu carele însemna — trădare. piră acum, sunt rugaţi cu Iar salcâmii-şi scutur floarea
N’am răspuns preotului ci, la rân
dul meu Fam luat de mână, acum toată insistenţa să bine- Pe cărări.
eu, şi l’am dus în sala de arme a voiască a ne trimite cu cea
familiei. In amurgul înserării chipu Pe o roză din grădină
rile aspre sie străbunilor înşiruiţi mai mare grabă abonamen Doarme dus un fluturel —
de-alungul păreţilor în cadre aurite tele cele nouă. Aur varsă tuna plină
păreau şi mai încruntate. Peste e l . . .
L’am pus, pe servitorul umil al
altarului în faţa acestor bărbaţi îm
brăcaţi în zale şi contuşe bogate şi A APĂRUT Lot e vis şi toate-s vrajă. —
l’am întrebat: Licuricii dau scântei —
— Ar îngădui aceştia să urmez FUM DE IE RTF Îi
Casei noastre-i stau de strajă
sfatul Sf. Tale? Patru tei.
Bătrânul îşi plecă capul pentru o poezii premiate de Academia Română
clipă. Pe urmă, mă privi drept în DE Pe o noapte aşa . . . c u stele,
ochi — în ai lui cred că lucea ceva T E O D O R M U R Ă Ş A N
în acest moment — şi zise brusc: Dorul mi-se duce iar
— Nu. Preţul 25 Lei, franco Şi căsuţa dragei mele
Şi la atât am rămas. I-e hotar...
Şi a fost bine. Căci nu după De vânzare la principalele
multă vreme, o hârtie galbenă aco librării şi la autor în Turda
perită cu peceţi şi plină de sub
