Page 3 - 1924-13-14
P. 3
25—VII. 1924 C O S I N 2 E A N A Pag 155
Eroii de azi...
— Cu prilejul morţii aviatorului Oliver Suciu. —
In lupta cu văzduhul jertfele noa mai grozavă şi decât moartea. Te lumină şi spre eroism. Povestea lui,
stre se ’ncrestează încă mereu. Azi stamentul tânărului locotenent a- ca a atâtora dintre tovarăşii săi, e
la Cluj, eri la Arad şi alaltă ieri viator Oliver Suciu, pe care-1 dăm simplă şi totuşi atât de mişcătoare.
aiurea: pretutindeni, unde avântul mai jos, este o grăitoare dovadă de L’a ademenit zarea, cu farmecul ei
şi energia unei tinereţi scumpe se aceasta. îndrăzneţul cuceritor de văz îmbătător şi a sburat... a sburat la
cheltueşte pentru o ţ'ntâ nobilă şi duh. care a plătit deunăzi în Cluj înălţimi ameţitoare, gustând adânc
plăcerea de-a’ fi stăpân pe aerul atât
de înşelător şi totuş atât de sublim.
Intr’ozi apoi şi într’o fatală clipă
visul lui s’a frânt în două şi Oliver
Suciu, îndrăzneţul de altădată, a
fost dus ca să-şi odihnească oasele
zdrobite adânc în umedul pământ,
acolo unde ni s’au dus şi moşii şi
strămoşii şi unde ne vom duce în-
t:’o bună zi cu toţii.
înmormântarea lui a fost impună
toare. Ostaşi şi mii de civili au în
soţit deopotrivă pe drumul din urmă
oe tânărul erou şi văzduhul însuş,
vâzându-şi dureroasa operă, întin
sese par’că un zăbranic peste faţi sa
senină, ca să jelească şi el pe-o
clipă măcar pe cel ce se ducea pe
veci...
*
Testamentul lui, pe care-1 scrisese
când a intrat în aviaţie, are urmă
torul cuprins înduioşător:
Ultima dorinţă.
Aeroplanul tânărului locotenent de aviaţie Oliver Suciu după prăbuşirea lui pe Hm! Mi se pare foarte curios,
câmpul de aviaţie din Someşsat.
dar ca să nu incomodez pe alţii
frumoasă, — accidente mai mult cu viaţa curajul său neîntrecut, este scriu câteva rânduri. Tot ce am să
sau mai puţin justificate întind peste şi el o nouă jertfă în şiragul ne fie împachetate şi trimise la fratele
minţile şi sufletele noastre din când sfârşit al acelora, care dela Aurel meu, care este elev de liceu în
în când linţoliul negru al unei du Vlaicu încoace plătesc mereu cu Oradea Mare: „Suciu Dumitru, elev
reri sfâşietoare, vrând par’că să ne sânge şi cu dureri năzuinţa lor spre liceu clasa V reală Oradea Mare.“
amintească neîntrerupt sacrificiul pe
care-1 aduce pentru neam cea mai
eroică armă.
In adevăr, aviaţia duce încă o ti
tanică luptă de cucerire şi dacă văz
duhul este stăpânit şi îmblânzit a-
desea, el se revoltă totuşi din când
în când şi-şi gâtuie cuceritorii cu o
cruzime şi cu o uşurinţă rară. Avia
torii nu ştiu niciodată clipa în care
steaua norocului lor îi părăseşte şi
soartea le cere ca să plătească şi ei
durerosul tribut al sângelui, pe care-1
dau atâţia eroi. Gata oricând de su
prema jertfă a vieţii, aceşti înflăcă
raţi şi îndrăzneţi copii au adesea
gesturi sublime şi văzduhul cu se
ninătatea lui fermecătoare îi atrage
cu un farmec ¿irezistibil, pe care-I
preţuiesc mai mult decât viaţa. Ast
fel se explică curajul lor fără de
pereche, cu care se avântă de fie
care dată în albastrul etern mişcă
tor şi fără să cunoască nici teama înmormântarea aviatorului locotenent Oliver Suciu a fost foarte frumoasă.
de moarte şi nici teama de-o chi El a fost dus la lăcaşul de veci însoţit de toată ofiţerimea din garn zoana
:
nuită viaţă de infirm, care e totuş Cluj şi de mii de oameni.
