Page 12 - 1924-15
P. 12
Pag. 188 - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - 15—VIII. 1924
recepţia festivă dela Ateneul român: propagandă naţională de-alungul o-
— „Venim aicea cu sufletul nostru raşelor noastre dela graniţă, căreia,
şi din ceasul acesta, pământul Ro- după ce i s’a găsit o justificare, i
mâniei-Mari îl socotim moşia noa s’a dat şi un titlu aproape război
stră de veci şi apărarea ei, plivirea' nic: Teatrul de Vest.
ei, de toate relele, înălţarea ei prin Ideia, în sine, nu poate fi criti
înrădăcinarea tuturor virtuţilor cari cată. Toate proiectele din România-
duc neamurile la glorie şi nemurire, întregită, inclusiv proiectele de legi,
iată idealul cel nou şi sfânt în nu sunt învelite în haina de sărbă
mele căruia ne închinăm de azi toare a celor mai amăgitoare bune
nainte-“ Şi iarăş, înţelepţeşte s’a intenţiuni. Numai căptuşeala, câte
rostit Regele în şedinţa solemnă a odată, e de foarte proastă calitate...
„Academiei române“, adresându-se Aşa s’ar părea că stă cazul şi
oaspeţilor din Ardeal: — Mă bucur cu trandafiria perspectivă a „Tea
să văd aci întruniţi într’un singur trului de Vest“. Pentrucă ministerul
gând şi spirit, Români de dincolo Cultelor şi Artelor se arată neobiş
şi de aci, adevărat uniţi sufleţeşte, nuit de darnic, fiind dispus să
veniţi cu dorul de a strânge cât jertfească nu mai puţin de douzeci
Culturale. mai tare legăturile, dintre cari nu şi cinci de milioane pe altarul ar
mai bine poate să iasă pentru ţara tei naţionale, şi pentrucă din mij
„Dincoace“ şi „dincolo“... în noastră. Ceeace odinioară ne-a des locul societăţii noastre au răsărit tot
ţelesul călătoriei, pe care „Asocia părţit a trecut, dar ceeace ne-a legat deauna oameni gata să slujească
ţia“ delà S biu a întreprins-o acum a rămas, şi această legătură va orice idealuri rentabile, au şi apă
două luni dincolo de Predeal, subt creşte şi ne va întări pretutindeni rut ca din pământ cunoscuţii pro
conducerea d- lui Vasile Goldiş, a acolo unde vor fi numai inimi bune pagandişti culturali de frontieră, ro
fost fără îndoială, sufletesc. Revista româneşti...“ zători de fonduri grase, sentinele
Transilvania, organul celui mai ve Frumoase cuvinte al căror ecou neobosite ale subvenţiilor guverna
chi aşezământ cultural ardelenesc, n’ar trebui să se stângă niciodată mentale, cari au mirosit afacerea şi
publicând acum pe larg darea de subt bolta cugetelor noastre. Dar, sunt dispuşi să înceapă negoţul. Ni
seamă a acelor zile de înfrăţire na pentru ca legăturile sufleteşti din se afirmă, că un contract de con
ţională, scoate la iveală, cu o le tre cei de „dincoace“ şi cei de cesiune a şi fost schiţat, şi că un
gitimă bucurie, atmosfera de dra „dincolo“ să se întărească cu ade norocos impresar de operetă, un
goste reciprocă în mijlocul căreia vărat cunoaşterea reciprocă a fraţi oarecare domn Mohr, — numele
întâi în Bucureşti apoi la Vălenii lor din aceiaş trup nu se cade să său îl recomandă îndeajuns, — se
r
de Munte şi pe valea Prahovii, şi- se mărginească la aceste înălţătoare pregăteşte să se aşeze serios pe
/
au întins mâna lor frăţească cei de şi bucuroase întâlniri sărbătoreşti. lucru, în tovărăşia unuia din con
„dincoace“ cu cei de „dincolo“. Hora unirei o jucăm oricând, cu ducătorii presei liberale, dl Ale
Ni s’a lămurit astfel încă odată că dragă inimă. Munca rodnică o de xandru Mavrodi. Ardealul poate, prin
toate acele antipatice bariere de săvârşeşte însă, fiecare, în ogorul urmare, să răsufle uşurat. Destinele
cari ne-am lovit în timpul din ur pe care l-a destinat vredniciei sale. sale culturale vor încăpea pe mâini
mă, au fost scoase la iveală de va „Asociaţia“ dela Sibiu, suntem în bune.
lul trivial al unor anumite concu credinţaţi, va şti să tragă toate con Să nădăjduim, cam cu atât am
renţe în lupta dintre partide şi că, cluziile surâzătoarei petreceri pe mai rămas, să nădăjduim că urâta
lăsând la o parte vorbele tăioase care a ocazionat-o. O aşteaptă, aici, afacere nu se va încheia. In faţa ei
cari se strigă de pe baricadele po o aridă operă constructivă în câm până şi protestul nostru ar fi ridi
litice, unitatea de simţire a mulţi- pul culturei naţionale. Va fi cu atât col. Ce-am mai putea spune, vă
mei nu a fost ştirbită în niciun colţ mai bine, dacă ea se va desfăşura zând că, până şi . cele mai intime
de pe suprafaţa ţării. ’Predealul nu în perfectă colaborare cu toate ce legături ale inimelor noastre cu bi
mai e astăzi punctul niciunei fron lelalte instituţii româneşti urmărind nefacerile artei sunt spurcate de
tiere. Cu toate nemulţumirile cari acelaşi ţeluri. mâna pistruită a samsarilor din ca
fermentează în sânul populaţiei ar Propaganda culturală şi sam fenelele bucureştene? Deci, să în-
delene, cu toată uitarea care se a- sarii ei. Undeva, într’unul din bi- cheiăm aceste rânduri îngrijorate,
şează câteodată asupra nevoilor urourile ministerului Cultelor şi Ar cu o timidă propunere. Pentruce
sale locale, cu toată agitaţia absur telor, acest departament al sufletu nu s’ar lăsa Teatrului naţional din
dă a glasurilor cari laudă, uitând lui românesc lăsat de-atâta vreme Cluj, sporindu-se cu foarte puţin
prea repede, binefacerile sclaviei în părăsire, se examinează în mo actualele lui ajutoare, — grija or
de până ieri, cu toate greşelile unora mentul de faţă planul înflinţărei u- ganizării unor turneuri regulate în
şi cu toate nervozităţile altora, zes nei noul trupe de teatru în Ardeal. Ardeal ? Ne vom îngădui să arătăm
trea unităţii noastre de cuget a ră Despre rosturile lui s’au mai vorbit cândva cum s’ar putea realiza a-
mas neatinsă. Pe de-asupra condu în dese rânduri, în diferite gazete ceastă simplă şi lesnicioasă călăto
cătorilor nepricepuţi, pluteşte ace- şi la cuvenitele rubrici. Ar fi vorba rie artistică.
laş duh rodnic al idealurilor împli despre o organizaţie artistică per Un sacrilegiu. Proprietarul Ipo-
nite. manentă, larg sprijinită din buge teştilor, Dr. Papadopol s’a hotărât
„Asociaţia“- delà Sibiu, descăle- tul ţării, care s’ar însărcina să joace să dărâme casa în care s’a născut
când peste Munţi, s’a simţit pretu piese româneşti, câteva luni pe an, şi a copilărit marele poet Mihail
tindeni la ea acasă. Cu drept cu la Oradia Mare, Sătmar, Arad şi Eminescu. Aceasta relicvă scumpă
vânt a vorbit d. Vasile Goldiş la Timişoara. O coloană volantă de neamului românesc, pentru, stră
