Page 13 - 1924-15
P. 13
lô—VIU. 1Ô24-------------------------------- - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N Â - - - - - fcag. 1ÔQ
nepotul lipitorilor imortalizate de al D-lui Cezar Petescu: „Gazetele împăturit diploma, e numai făţăr
marele poet în Satira III, nu pre şi cultura“ scris cu limpezime şi nicie, e numai formă şi e numai
zintă desigur, altceva decât un pre dragoste. E aici povestea unui preot minciună“.
text de răsbunare pustumă. Greco- ardelean, care ne mai găsind în La noi în privinţa aceasta după
tenia delà Ipoteşti, a cărui faptă uşuratica înseilare a gazetelor de cât ştim lucrează numai frumoasa
pare cu atât mai sălbatecă cu cât azi pline de „senzaţional“ şi „fapte fundaţie „Principele Carol“ şi bă
este săvârşită de un intelectual, a diverse*, nimic din apa vie, tre trâna noastră „Asociaţie“ care de
refuzat preţuri mari, pentru răscum buitoare sufletelor dornice de cultură pune din proprille-i puteri, sforţări,
părare, şi astfel leagănul geniului ale cărturarilor săteni, nu are în mari pentru ridicarea culturală a
poeziei româneşti se va preface credere în nici un ziar actual ci poporului. Năzuinţe şi îndemnuri
într’o grămadă de cărămizi cât de reciteşte cu drag paginile Calde ale curate pentru muncă ar fi, dar
curând, şi nimeni nu se va găsi casă vechilor gazete: „Tribuna“ „Tele- lipseşte suportul material: banul.
oprească această barbarie. Câteva gatul“ „Românul“ etc. căci în rân Oare când vor ajunge şl oamenii
„însemnări de o zi“ într’un număr durile lor îngălbenite simte vibrarea noştri politici să înţeleagă la timp
restrâns de ziare doar, câteva pro unui suflet românesc. E în acest chemarea vremii? 7. B.
testări palide, fotografia şi casa poe articol pusă faţă în faţă ziaristica Cioclii publicaţiilor. Pe lângă
tului, şi pe urmă... tăcere. Astfel dacă noastră cinstită, reprezentată prin- excesiva scumpete a tiparului şi
fapta proprietarului delà Ipoteşti e tr’un Bariţiu, Eminescu, Eliade, a hârtiei şi pe lângă multiplele
un sacrilegiu adus celui mai mare Haşdsu, Iorga, Vlahuţâ, Goga şi alţii neajunsuri ale serviciului nostru
poet al României, apoi impasibilitatea şi desechilibrata mâsluiere de hârtie postai sărmanele publicaţii românşti
celor în drept de a îngriji cuiburile a zilelor de azi.,. Pentru cultura mai au de înregistrat încă un formi
în cari s’au născut cei mai buni fii unui neam presa are un rol con dabil duşman, care Ie stoarce vlaga
ai neamului, este incalificabilă. Se ducător, căci ea împrăştie idei şi şi le anemiază sângele fără de nici o
ştie că poetul în viaţă fiind, a re îndemnuri până în cele mai ascunse consideraţie. Acest duşman, de care
fuzat întotdeauna onorurile. După colţuri. Slova ei trebue să fie sfântă, nicio publicaţie nu se poate debarasa,
moartea lui întâmplată în împreju asemeni slovei din evanghelie, căci este depozitarul de ziare. Cu excepţia
rări atât de tragice, nu i-s’a ridicat presa domneşte asupra mulţimii şi unui mic număr, care în adevăr îşi
cel puţin o statue. Fireşte, dacă o conduce. înţelege rostul şi contribuie în
Eminescu s’ar vedeâ în/ bronz, tro Şi cu toate-acestea presa noastră largă măsură la răspândirea culurii
nând în piaţa nu ştiu cărui oraş de de azi sesbate în noroiul înjuriilor... naţionale, cei mai mulţi vânzători
provincie (în capitală nu mai are Ziarele noastre cele mari, aproape şi chioscari de ziare nu numai că
ioc), ar fi mai amărât ca atunci toate — dacă se mai pot numi nu fac nimic pentru desfacerea
când silit de Titu Mainescu a fost ziare — în slova lor ştearsă şi unei publicaţii oneste, dar o şi pă
prezentat la Palat. Dar a nu se lua zăţuită aduc numai calomnii şi gubesc direct, refuzând să încheie
măsuri pentru păstrarea casei în patimi, numai senzaţionale actuali socotelile ei cu anii şi făcându-se
care poetui a văzut lumina zilei, tăţi şi numai banalităţi scrise într’o astfel stăpâni pe bănişerii ei câşti
este o chestiune care, deşi întâmplată limbă care numai românească nu e, gaţi cu atâta trudă. Aceştia sunt
în România, provoacă cea mai în deşi; „Ziarul nu înseamnă înregis cioclii publicaţiilor noastre şl ei
dreptăţită indignare totuş. trarea evenimentelor, şi gazetarul merită să fie afişaţi de stâlpul ru-
Ziaristica noastră, in luminoa nu e, sau mai bine, nu se cuvine şinei pentruca lumea să-i cunoască.
sele după amiazi ale Duminecilor să fie un copist sau un stenograf Revista „Cosinzeana“ işi are şi ea
de vară când aplecaţi de-asupra al întâmplărilor dintr’o zi“. cioclii săi, care au primit-o ani de zile
mesuţelor de scris mai răsfoiesc Biblioteci populare. Sub acest spre vânzare, iar acum refuză să-i
din când în când paginile prăfuite titlu în frumoasa revistă de cultură încheie socotelile. Iată aceste ilustre
ale vechilor gazete scrise cu emoţie generală „Lamura“ Dl I. Darie are nume, pe care e bine să şi le în-
şi cu suflet, pe cărturarii cinstiţi un articol plin de constatări dure cresteze fiecare cetitor:
ai satelor — preoţi şi dascăli — roase şi de îndemnuri, referitor la Chioşcul de ziare Gazeta Transil-
îi cuprinde o adevărată durere su bibliotecile populare. Pornind dela vaniei, Braşov; Librăria G. Ţăran,
fletească după „cele trecute vremi“. nechibzuita desfiinţare a uneia dintre Lugoj; Librăria Poporală, Turda;
Atunci, de altădată, gazeta mo puţinele noasre instituţiuni de acest Depozitarul Iosif Klein, Arad; Libră
destă dar curat tipărită aducea cu fel, anume aceea a „Fundaţiei Socec*, ria Vaics Idnos, Careii-mari. Văd.
fiecare număr comori noui de suflet autorul arată progresele realizate Alexandru Szabâ, gara Sibiu; Costin
românesc. In nelipsita „foiţă“ se şi rezultatele binefăcătoare ale a- Mihailescu, Câmpina; Librăria Şcoala
aflâ totdeauna o nuvelă sau o schiţă cestor biblioteci în America şi Belgia, Română, Câmpulung, Bucovina; ¡uliu
duioasă, o veste artistică sau ştiin unde le îngrijeşte statul şl diferite Szatmary, Târgu-Mureş, gara mare;
ţifică, un fapt înţelept şi multe alte societăţi. Librăria Teatrului, Timişoara.
lucruri scrise toate cu chibzuială Se arată aici arzătoarea necesitate
într’o limbă fragedă şi armonioasă. a bibliotecilor pentru ¿complectarea Politice
Atunci, din dosul literelor ca măr culturei post şcolare“ şi se cere
geaua nu respiră goana după sen luminarea poporului prin înfinţarea Ofensiva anarhiei. — Un nor
zaţional, nici râsul hidos al pone- de biblioteci. Căci — cum spune de îngrijorare s'a abătut în săptă
grirei, ci simţiai inchegându-se din atât de frumos autorul — „a împărţi mâna din urmă asupra liniştei noastre
ele, şi întrând în tine frânturi de pământ norodului, fără a-i da pu interne. S’ar părea că strategia re
suflet şi glasuri prieteneşti. tinţa prin carte să înveţe a stoarce voluţionară a comunismului dela
...Aceste gânduri ne-au cuprins tot belşugul din mustul brazdei; Moscova, renunţând la inflamarea
cetind întâmplător în revista „La a-i zidi şcoli fără a-i da prilej să proletariatului industrial din ţările
mura* Nr. 5—6, admirabilul articol se mai întoarcă la carte după ce-a occidentale, şi-a îndreptat privirile
