Page 5 - 1924-15

15—VIII. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 181

CARNETUL LUI RADU ROMAN puteam adormi. Ce-a fost tineret
pe vremurile acelea în Polonia,
de MIHAIL GAŞPAR l’am văzut în jurul meu. Eram deja
Urmare în anii când ştiam aprecia râvna
XXXVIII. invitarea să viu la dânsa la Var­ acestor tineri. Eram în clar cu
şovia pentru a petrece iarna şi şi aceea ce se aştepta dela mine.
In seara aceasta, nici nu apu­ carnavalul la dânsa. Spunea că e Era mâna mea şi moşia dela Skor­
carăm se terminăm masa când Lydia văduvă, fără copii, şi, că ceeace o ticz. Mătuşa mea, era neobosită în
mă şi zori. a-mi da informaţiile necesare. Era
îndemnă să mă cheme este, că nu
— Vreau să-mi scutur povara am pe nimeni şi, că.o fată nu se un almanach viu al tuturor familii­
d n spate — zise dânsa însoţind poate îngropa la sat, osebit o fată lor noastre nobile. Cunoştea toate
cuvintele cu un surâs blând şi care poartă un nume ca al nostru. amănuntele. Ştia toate întâmplările
dureros. Tolăniţi pe aceeaşi dor­ Mai spunea, că nu am de unde s’o şi spre lauda ei fie zis, n'a în­
meză largă, urmărind rotocoalele cunosc, dat fiind că între familia cercat cu un singur cuvânt nici
de fum dela ţigările noastre, dânsa ei şi a noastră a dăinuit de pe cea mai mică influinţare a voinţei
îşi continuă povestea. urma unei moşteniri un proces care mele. Lăsa totul în sarcina inimii
— M’am oprit la vremea care a înstrăinat rudele. Cum însă acum, mele. Dar inima mea tăcea. Nici
a urmat după moartea iubitului toti cari s’au războit cândva pentru unul din cei cari îmi făceau curte
meu tată. Cum am zis, eram sin­ petecul de pământ au găsit odihnă — se zic aşa — nu a fost în stare
gură, fără prieteni, fără rude. Tot în braţele aceleaşi ţârine, e de să o facă să bată mai repede.
ce am avut, toti de cei care mă datoria ei, să mă’ ia pe mine sub Nemeza însă pândea. Fără să
lega amintirea, îşi durmeau somnul aripele ei ocrotitoare şi, să-mi în­ bănuesc mă şi luase la ochi. La
veciniciei în cavoul din Skorticz. lesnească intrarea în lume. După cel din urmă bal din carnavalul
In zilele acestea de mâhnire, Mâria, lungi desbateri cu Maria, m’am acelui an îmi fu prezentat contele
prietenă atunci ca şi acum, îmi decis să primesc invitaţia. Nu mult Ioţco Danilovicz, locotenent în
era singurul meu razim. In tăcerea după aceia lăsând castelul în grija garda imperială, carele se nimerise
sărbătorească a castelului nostru celui mai bun dintre slugile noastre, în afaceri pe vremea aceea în
îmi treceau zilele în dezbateri, am plecat. Să-ţi istorisesc impresiile Varşovia. De cum s’a apropiat de
cari priveau mersul moşiilor mele, mele de atunci, ce am simţit şi mine am simţit, că omul acesta
cu logofeţi, cu samsari ovrei, cu cum am simţit pentru primadată în este ursita mea. Seara aceia în­
lume care-şi urmărea scopul ei. istoricul oraş al ţării mele nenoro­ treagă eu n’am fost în stare să es
Pe încetul şi cum vremea trecea, cite, — ar fi să repet lucruri banale de sub vraja pe care omul acesta
am început să mă împrietenesc cu şi cari azi, nu mai au nimic in­ o respira în jurul său. Frumos,
rolul meu. îmi veniam ca o regină teresant. Oricât de neajutorată şi de o statură impunătoare, tinăr, răs­ \
în moştenirea mea întinsă. Aşa am stângace eram, totuşi am constatat făţat de toată lumea, asupra mea a
dus-o vre-o doi ani. Intr'o zi de dela primul pas, că eram primită făcut o impresie care mi-a devenit
toamnă apoi, curierul nostru între pretutindeni cu foarte mare interes. fatală. In ciasul când l’am cunoscut
alte epistole aduse una neobicinuită. Saloanele rudei mele, poate de m’am şi decis. Acesta — mi-am
Era un plic mare, cu adresa mea când au fost clădite n’au văzut zis — ori nimeni altul. La despăr­
scrisă cu nişte caractere cari vădiau atâta lume dându-şi întâlnire, ca ţire m’a întrebat doar atât, când
că au fost aşternute pe hârtie de în iarna aceia. Petreceri, pârtii aşi conveni să ne cerceteze. Fără
o mână de femee. Iţi poţi lesne de sânii, vânători, baluri se succe­ să-mi dau seama de situaţia mea,
închipui , cu ce sentimente am rupt dau într’un lanţ nesfârşit. Pe mine de referinţele mele familiare de
t
plicul. O rudă a mamei, pe care mă purtau pe braţe şi erau nopţi regulele adoptate de societate, Pam
n’o văzusem nicicând, îmi făcea în cari nici cu ivirea zorilor nu invitat de Paşti la Skorticz.

Technica modemăfcaută şi cu succes, să rezolve probleme din cele mai dificile, care”uimesc pe drept cuvânt] ]
lumea. Astfel aci vedem cel mai nou tip de avion, fără motor, invenţie germană. Pilotul o iea la fugă şi de
curentul astfel produs aripile aeroplanului se mişcă şi ridică aparatul in văzduh. La dreapta vedem automobilul
şburâtor, care sboară ntmai în văzduh, iar pe străzi merge ca automobilul. In New-York, mai cu seamă, se
pot yedea foarte multe automobile de acestea.