Page 6 - 1924-15

Pag. 182« C 0 S 1 N Z G A N A 15—VIII. 1924

Petru Mantu
vestitul căpitan de hoţi din judeţul Caraş Severin
care a fost deunăzi împuşcat în Bolvaşniţa de către
un sătean. Mantu a ţinut ani de zile subt teroarea
sa împrejurimile Caransebeşului şi ale Orşovei şi
a stat In fruntea unei puternice cete de tâlhari, Yellow Sky
care însă rând pe rând au fost prinşi cu toţii, ră­ cel mai bătrân om al lumii, care a murit deunăzi in
mânând la sfârşit în libertate numai el şi cu adju­
tantul său. După moartea lui urma ajutorului său vârstă de 133 de ani. El a fost şeful unui trib de in­
s’a pierdut. dieni şi n’a fost niciodată bolnav în viaţa lui.

Am părăsit Varşovia, au sosit şi toate părţile, o puzderie de meseriaşi, lor de portocale şi a floarei de
v
Paştile şi odată cu dânsele a sosit ciocăniau, vopseau, reparau. lămâi, ţara cu cerul pururea al­
şi dânsul. In coşciugele lor de piatră şi bastru. Ca prin vis îmi amintesc
A fost ceremonial şi corect. A metal oare înaintaşii mei simţit-au de arta şi frumsetile milenare ale
dat o vizită reglementară. Dar atât schimbarea cea mare care se pe­ vechilor oraşe, fcână şi icoana
i-a fost deajuns ca să-mi facă trecea în jurul lor? Şi dacă au Romei mi-a rămas ca un tablou
^¡'ofertul. I-am cerut timp de cuge- simţit-o, şi dacă au ştiut că ce are fumuriu. Ce-mi era mie de toate
ni tare, deşi mai bucuros i-aşi fi sărit să fie, de ce nu mi au dat un acestea. Ioţco era pentru mine
în gât. Iubiam omul acesta, din semn? De ce nu a venit unul din totul. A Iui eram cu trupul meu
întâia clipă a întâlnirii noastre. ei şi să-mi fi spus: Lydio, în- cast, cu sufletul meu de inger.
Şi-l iubiam la nebunie. A plecat şi toarce-te. Nimic n’a turburat în acest res-
după o lună toate ziarele şi toate Aş, ce stau să vorbesc. In clipele timp fericirea noastră.
revistele din Polonia şi din Rusia' acelea chiar să se fi făcut minunea, Şi ne-am reîntors acasă, la casa
vestiau cititorilor, că contele Ioţco eu tot nu ascultam. In acele zile, noastră, în preajma toamnei, când
Danilovicz va deveni bărbatul fe­ uitasem până şi de morţii mei. în Polonia totul e de-o culoare
ricit al castelanei. Un gând aveam, unul singur, El. galbiu-murdară, oameni, câmp, dru­
Aveam atunci Radule, douăzeci In fine a sosit şi ziua cea mare. muri, oraşe. ^
şi trei ani. Cum a fost, cum a trecut, nu mai Servitorimea din Skorticz ne-a
Eram într’un vis al fericirii. Am ştiu. Parecă nici nu mai vreau să pregătit o întrare triumfală.
crezut atunci, că în primăvara ştiu. Ajunge că în seara nunţii am Ioţco îşi luase concediu lung,
aceia toate florile din lume de plecat în voiaj de nuntă în Italia. cu gândul de a nu-1 mai reînoi.
dragul meu au înflorit, că verdele Expresul Petersburg—Viena ne du­ Se lăsase convins, că slujba în
întinselor câmpii e numai un covor cea în goană nebună peste ţări armata Ţarului nu face pentru
pentru nunta mea, că paserile din atingând capitale şi oraşe renu­ dânsul. Socotiam această împre­
imensul nostru parc pentru ospăţul mite. N’am văzut nimic. Vedeam jurare ca o biruinţă a mea ca o
meu îşi irtstruesc psalmii, jf' numai doi ochi mari, negrii învă- biruinţă mare. Şi-l iubeam şi mai
Eram atât de fericită. luindu-mâ mereu în privirea lor mult.
Castelul din Skorticz se schim­ vrăjită. Aceşti doi ochi erau pentru In aceste zile viaţa noastră era
base cu desăvârşire. Croitorese din mine lumea. Am cutreerat timp de încă un lanţ de bucurii.
Varşovia şi Petersburg, ovrei din şase luni ţara iubirii, ţara păduri­ EI se interesa de gospodărie,