Page 8 - 1924-15

Pag. 184 C O S I N Z E A N A 15—VIII. 1924

NE CH1AMĂ TOAMNA CÂNTECELE
Gr. Veja AMURGULUI
Maria Cunţan
Ne chiamă toamna să-i culegem vraja
Şi teii goi ne chiamă plin de dor, I.
Indreaptă-ţi paşii, draga mea, agale
Să rătăcim încet-încetişor... Apusul e de sânge,
Se 'nchină sol rănit,
Indreaptă-ţi paşii, draga mea, şi vino In sufletul meu plânge
Ne chiamă visul gândurilor vii, Un dor nemărginit.
Ne chiamă plânsul călător de stoluri Iluzii fără nume
Şi-apusurile galben purpurii... Pălesc încet şi mor.
Tot ce-om iubit în lume
In jur de noi va fîljâ'i în taină A fost... rătăcitor.
Povestea toamnei blândă ca un vis,
Povestea ce se ţese fumurie II.
Pe-albastrul cald al cerului deschis.
Amurgu’n haină sură
C.u frunzele ce’n foşnet s’or prelinge Aprinde ’ntâiul far,
Rătăcitori, în palidul decor, S’a potolit văpaia
Noi să’nţelegem ce primăvăratec Cerescului altar,
E dorul nostru, sfântul nostru dor. O secere de aur,
Alunecăn senin
Spre lanuri adormite
TATII—CA PREOT Lângă păduri de fân.
Volbură Poiană
Când pomii toţi vor înflori,
Când soarele-i va rumeni, A adormit sub stele
Când vântul grabnic s'o porni Sbuciumu ’ntregei firi,
Bogate crengi să clatine, Din cuib de rândunele
Dina Gratia S’aud doar ciripiri.
Mi s’o părea că în livezi
o vestită dansatoare americană, care lasă pe pictorul Golaşii, — rândunică,
Cu mâna ta cădelniţezi, neamţ baron Ledermann, ca să-i picteze ciorapii de De ce nu s’au culcat,
întreaga lume iămâiezi mătasă pentru a-i scoate în relief mai bine pulpele De cine le e frică, r
admirabile. Aceasta originală idee cică-i aduce fru­
Cu cinste după datine. moasei dansatoare venite de milioane. Ori nu i-ai săturat?
noi doi, eu şi ucigaşul fratelui meu, tea mea îl adusesem atât de de­ ca dânsul să controleze ceea-ce este
am ordonat să mi-se aranjeze drept parte încât îşi pierduse orientarea de făcut.
dormitor odaia lui Stanislaw. cu desăvârşire. Nu-şi mai dădea Tot atunci un denunţ al meu, a
Pentru o clipă „el“ rămase în­ seama că ce face. descoperit secretul tipografiei po­
curcat Pe urmă îi apăru un suris Poliţia secretă îl luase Ia ochi. liţiei şi ora când să prindă pe au­
pe buze, un suris înţelegător şi s’a In neînsemnate rânduri îl lăsam torul moral. Era timpul când şi „el“
liniştit. Credea mizerabilul că sunt singur la Varşovia, iar eu plecam era acolo pentru reparaturi.
mamă. la Skorticz. Mă închideam în castel In ziua aceea, exact la ciasul indicat
Din ziua aceea însă am devenit şi nu lăsam nimănui să bănue că a fost deţinut cu alţi nenorociţi dim­
alta. Voiam răzbunare, răzbunare ce fac. preună. Procese de aşa natură la
crudă, groaznică, doriam cu toată La sfatul patrioţilor l’am pus să noi, atunci, se judecau repede. După
fibra fiinţei mele ruina acestui om. cumpere o casă întFun suburbiu al opt zile contele Ioţcc Danilovicz,
Şi războiul între noi a început. Varşoviei şi să o înscrie sub un degradat; şters din armată, a fost
Fără milă, fără cruţare. „El“ nu bă­ nume fals. Dar tot în aceeaş zi, am judecat la deportare pe viaţă la Si­
nuia încă nimic. Socotia purtarea denunţat fapta poliţiei. In această beria. După lege aveam dreptul să-l
mea drept capriciu al stării mele. casă nenorociţii mei compatrioţi au urmez. N’am respins ci, m’am dus să-I
N’aveam nici un motiv să-l lămu­ instalat o tipografie secretă, din văz înainte de plecare. Trebuia sâ-mi
resc. care scoteau proclamaţii revoluţio­ desăvârşesc triumful. L’am găsit în o-
Am cerut să mergem la Varşovia. nare. Cu toate că poliţia ştia acum bezi, tuns scurt şi cu sprâncenele rase.
Am mers. Acolo, am căutat cunoş­ de casă şi o ţinea mereu în ochi, Când am întrat la dânsul, a în­
tinţa celor mai marcanţi patrioţi, nu bănuia într’însa tipografia. ceput să plângă.
cari toţi figurau în cartea neagră a Era mascată într’o aripă de lo­ M’am oprit în faţa Iui, l’am pri­
politiei ţariste. Am deschis casa mea cuinţa unui modest copist dela tri­ vit sfidător şi ca pe o fiară şi i-am zis:
celor mai disperate existenţe, unor bunal, carele însuşi habar n’avea — Conte Danilovicz, dinte pen­
oameni a căror contact era ca o de vecinătatea periculoasă. tru dinte, pentru Stanislaw Skor-
sentinţă pentru Siberia. Aceştia îmi Intr’o zi apoi, Ia vre-o duoi ani ticzky, fratele meu!
deveniră prieteni, oaspeţi. Pentru ei în urmă, când societatea teroristă Şi Fam scuipat în faţă...
aveam mese, bani. Toate le întoc- pregătia o lovitură, subt un protext Atât a fost. Nu l’am mai văzut.
miam însă aşa că nu eu, ci „el* oarecare Fam convins că casa din Şi acuma vine să-mi ceară so­
figura ca punct iniţial. Cu falsita­ chestie trebue reparată şi e nevoe coteală.