Page 10 - 1924-16

Pag. 202 C O S I N Z E A N A 30—VIII. 1924

Şl când mă gândesc că ceea-ce Lydia era liniştită ca poate nicicând, ei curioasă, ca şi cum ar fi pândit
mi-a apus dânsa în aceste două împrejurarea aceasta mă izbi. Chi­ ceva, şi nu-mi răspunse imediat.
seri, e numai o infimă parte din pul ei senin, aşa cum îl purtam Părea că se răfueşte cu sine.
ceeace a îndurat. eu în suflet începu să se întunece. Intr’un târziu îmi zise:
Şi acum eu să fiu arbitru în a- Se poate să fie femeea aceasta tot — Ai dreptate Radule. Din po­
ceastă cauză. Să o judec? Să o ab­ cea de eri, mă gândem, femeea vestea vieţii mele am omis cea mai
solv? care ştie că sabia lui Damocle a- dureroasă pagină. Recunosc că am
Am eu dreptul acesta, căderea târnă deasupra capului ei? făcut-o intenţionat Voiam să şterg
de a mă pronunţa? Ochiul ei prinse clipa de şovă­ icoana seriilor de amintiri din cele
Fapta ei? ială care mă stăpâni. Şi în aceiaşi mai grozave, de cari am avut parte.
Simţiam că urmând această cale, clipă rămase consternată în faţa Credeam că te mulţumeşti cu ce
mă voi încurca ca într’un labirint. mea. Ciaşca cu cafea, pe care toc­ ţi-am spus. Cunoaşte dar că „el“
Nu, pe această potecă nu pu­ mai se pregătea să mi-o servească, a păcătuit faţă de mine mai mult,
team să intru. începu să oscileze în mâna-i tre- infinit de mult. Că a fost indirect
Cum voi judeca mâine sau poi- murândă. Avusei doar atâta timp uc gaşul fratelui meu, poate mă de­
mâne fapta ei, nu ştiu; pentru azi; să i-o iau din mână, cu cealaltă termina la un act de răzbunare.
pentru zilele acestea când Lydia mijlocul Lydiei sprijinindu-1 să se Poate făceam tot ceea-ce am făcut
are nevoie de tot sprijinul meu, eu lase într’un scaun. şi de altfel.
trebue să rămân încă străin faţă Ochii mai adineaoră râzători se Eram doar sora fratelui meu. Dar,
de îndemnurile cari au determinat împânziră cu lacrimi. el a umilit, ce umilit ? —, a batjo­
la timpul său acţiunea ei nenorocită. — Lydia, ce ai? corit în mine mai târziu femea, soţia.
Din ce mi-a spus dânsa, ener­ Un p âns, izbucnit dintrodată, în- Tăcu pentru o clipă. Apoi con­
vată cum era ea, nu-mi puteam necă ori ce răspuns. tinuă:
face o icoană desăvârşită. Simţiam Când faţa ei ajunse să se înse­ — Judecă. Omul acesta în al
că sunt încă atâtea lacune, atâtea nineze, afară soarele era deja sus treilea an de căsnicie m’a schimbat
lucruri necunoscute pentru mine în şi pripiâ din puteri. Un moment pe mine cu o ceată de beţivani
viaţa acestei femei, fără de cunoa­ am stat pe gânduri, cumpănind în şi cartofori. A prefăcut lăcaşul pă­
şterea cărora eu nu puteam să fac sufletul meu dacă e consult să-i cer rinţilor mei în tavernă de desfrâu
un pas. lămuriri sau să mai aştept. unde-şi plângeau fete nenorocite
Voi pândi deci prilejul cel mai De după paravanul amintirilor de ţăran fecioria siluită, blăstămân-
apropiat. însă răsări pe neaşteptate figura în­ du-şi zilele. Mai mult, în patima
N’am aşteptat mult. Doar câteva tunecată a Iui şi aceasta mă deter­ lui bestială animalul acesta mă silia,
oare. \ mină. pe mine, os din osul Skorticzkylor,
La dejun, când ne-am întâlnit Lydia ascultă tăcută cu privirea să asist la bachanalele acestor des-

Dela Olimpiada din Paris:

La începutul jocurilor olim­
pice, reprezentanţii celor 45
de naţiuni au depus jurământ,
închinând steagurile naţio­
nale in faţa juriului condu­
cător al jocurilor.