Page 11 - 1924-16
P. 11
30—-VIII. 1924 ---------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - Pag. 203
priam însă asupra acestei întrebări,
cu atât mai mult simţiam că de
vin tot mai neputincios.
Podul KarakOi, pe care nu-I mai
văzusem de mult, gemea şi azi de
lume. In apropierea lui părăsii barca
şi o luai aşa, fără ţintă spre Seras-
kierat. îmi adusesem aminte că e
zi de Vineri, Padişahul îşi făcea
azi rugăciunea obişnuită în public,
selamlicul, şi lumea care se îngră
mădeşte cu acest prilej, te poate
distra. Cum treceam îngândurat
prin spatele trupelor înşirate de
ambele laturi ale drumului, am
ajuns la o încrucişare de strade.
Fiind cald mă îndreptai spre partea
opusă unde nişte salcâmi bătrâni
ademeniau la umbra lor. Nu ştiu
cât timp voi fi stat acolo, ascultând
fără nici un interes convorbiri ba
nale în toate limbile lumii, când
deodată mă simţii ca electrizat.
Urechea mea prinse frânturi de
vorbe rostite în ruseşte. Vocile ve Haarmann vestitul măcelar din Hannovra,
neau din spate. Intr’o clipă intorsei care a ucis 22 de tânări şi le-a vândut car
capul, cum însă zidul de oameni din nea in măcelărie, Iar oasele lor le-a aruncat
spatele meu era gros nu văzui ni într’un râu.
mic. îmi făcui deci cu mult năcaz
loc de eşire. Când ajunsei pe tro- fruntea irosită şi de culoarea per
Delà olimpiada din Paris: Şampionul toar unde lumea era mai rară, dă gamentului cei doi ochi păreau
saltului cu ruda, Barnes, atlet american. două făşii de lavă, cari m'ar fi
dui cu ochii de un grup de muscali.
Simţii că picioarele mi se prind prefăcut în scrum.
creeraţi. Toate acestea le-am îndu de pământ. Totul a durat o secundă. Sub im
rat fără vorbă. Dar într’o noapte de Era şi „el“. boldul unei porniri, venită aşa din
beţie, de pe urma unui pariu în Ochii nostrii se încrucişară într'o senin i-am făcut un semn de che
colţit în capul lui bestial mi-a adus clipă şi ca ia o comandă. Distanţa mare şi am plecat spre o stradă
ceata de desfrânaţi în odaia de dor care ne despărţia să fi tot fost ca dosnică, îngustă şi întunecată cum
mit şi....
la zece paşi. Nu ştiu cum îl voi sunt toate stradele vechiului Stambul.
— Ajunge Lydia!, strigai. Nu mai fi fixat eu, ochii lui însă mă ţin- Mergeam agale înainte, fără să
voesc să ştiu nimic. Iartă-mă. Am tuiră ca două cue de oţel. De sub privesc îndărăt. Ştiam că vine după
şovăit o clipă. Am fost slab. Omul mine.
intelectului s’a suprapus pentru un II simţeam pe urma mea venind
moment sufletului meu. A mea eşti, în acelaş pas.
Lydia mea, şi numai moartea te Ce nebunie am făcut? Ce m’a în
poate răpi din braţele mele. demnat s’o fac şi pentru ce?
Nu-mi pot da seama ce voi mai întrebările acestea mă asaltau ne-
fi spus, ajunge, că sub impresia roade în strada aceea îngustă în
cuvintelor ei, în adâncul sufletului care singurii pasanţi eram noi doui.
meu zbuciumat şi hărţuit, încolţise Sub porunca unui nou imbold
un gând straniu în acele clipe. mă oprii întorcându-mă.
Omul acela trebuia să piară!! Venia după mine.
Ideea Ia început mă înspăimântă. II putui observa bine. Mai înalt
Se ridicase împotriva ei tot eul ca mine, puţin adus de spate, şi
meu, creşterea mea, tradiţia, trecu mai bine legat, venia liniştit, cu
tul meu. Ca să scap de dânsa ini- mersul greoi şi legănat al ruşilor.
ţiam nevoia de a eşi undeva, unde Când fu aproape, se opri, duse
să-mi resfir gândurile, să mă liniş un deget la cozorocul şepcii şi în
tesc. trebă pe franţuzeşte;
Era zi de Vineri, sărbătoare la — Domnul? şi rămase în aştep
mohamedani. tare. Şi se născu următoarea con
Lydia nu încercă să mă reţină. versaţie între noi:
In barcă şi în drum spre Stam- — Dta eşti Contele Ioţco Dani-
bul mă zbătiam ca un peşte pe lovicz?
uscat, luptând cu mine însumi. — Fost conte, până bine de cu
Ce are să se aleagă din afacerea De a olimpiada din Paris: Un salt al rând, ocnaş din graţia soţiei mele,
aceasta? Cu cât mai mult mă o- şampionului american de înot White. azi, amanta Dtale.
