Page 12 - 1924-16
P. 12
Pag. 204-------------------------------------------C O S I N Z E A N A------------------------------------------ 30—VIH. 1924
— Domnule, răspunsei, tocmai murit, privind cum se depărtează
chestia aceasta m’a determinat la figura lui tot mai mult, în aerul
acest pas. Ca bărbaţi, cred că vom scăldat în baia de aur a acestei
găsi calea de a licvida această zile de Iunie.
chestie gingaşă. Când a dispărut în mulţime mi
Ochii lui până acum reci, se a- s’a părut că a pierit un vis urât.
prinseră în lumina unei nemărgi Durere, era realitate.
nite uri. Ştiam acum ce ne aşteaptă.
— Cu Dvoastră, nu înţeleg ce In desperarea mea, în neputinţa
aşi avea de lichidat. mea, îmi venea să-mi car la pumni
— Ce răspuns este acesta? Sim- peste cap. In sinea mea se ridică
ţiam că încep să-mi perd cumpătul. un glas care mă acuza ţipând:
— Nu este răspuns. A fost o lă Eşti un laş! Un laş! Un laş!!
murire pentru Dta. Răspunsul meu Îmi veni aşa dintr’odată să alerg
îl va primi Doamna. după dânsul, să 1 atac, să-l sugrum, Literatura revoluţiei din 1848
— Şi care are să fie acel răs să-l ucid.
puns, dacă e permis să întreb? Nu puteam să fac un pas. In inima poporului din Ardeal’
Peste faţa lui trecu unda unei Eram ca ţintuit pe petecul acela icoana revoluţiei din 1848 trăieşte
bucurii diabolice. 4 de loc, unde mi se comunică sen azi prin amintirea tragică a lui
— Permite-mi, zise dânsul, să tinţa de moarte asupra celei ce în Avram Iancu. Eroul, pentru mulţime,
mergem alături. Suntem streini aici semna pentru mine totul. înfăţişează o epocă. In jurul perso
amândoi şi e bine să evităm orice Din toropeala care mă cuprinse nalităţii legendare, care simbolizează
conflict cu poliţia engleză. Dacă ar şi mă ţinea încătuşat, mă smunci un şir întreg de frământări, se în-
fi tot turcii stăpâni, am putea să ne un alt gând, mai grozav, mai crud, chiagă povestea vitejiei tuturor.
ucidem în stradă, aşa însă, e bine mai înfiorător: copilul meu! Aşa a trecut şi »Craiul Munţilor“
să evităm orice conflict pe cât se în conştiinţa populară, ca figură
poate. In interesul miilor de ruşi CHEMARE... centrală a evenimentelor din 1848.
cari au găsit aici adăpost în aceste Gh. Vlădescu-Albeşti El a fost doinit în cântece şi a fost
zile. Aceasta, pentruca să-mi înţe \ v idealizat în versuri, ca toate căpe
legeţi gestul. Hai să pornim... teniile vestite ale luptelor pentru li
Cine ne-ar fi văzut mergând umăr Nici un răgaz, nu-şi are rost în noi bertate. Cultul lui Iancu s’a înfipt
la umăr ar fi crezut, că sunt doui Vom pribegi în lume amândoi. adânc în sufletul Moţilor şi Crişe-
rentieri cari îşi aranjează socotelile Şi obosiţi, la margine de drum, nilor lui, desfăşurându-se cu o mi
în chip prietenesc. Nimănui nu i-ar Vom arde’n foc şi vom preface'n scrum nunată tradiţie de mândrie naţio
fi trăznit prin minte că o tragedie Cuvântul greu al răilor din sat, nală, până departe pe Câmpie. In
îşi ia începutul în această strădiţă Ce s'a născut din ură şi păcat... spiraţia populară a ţesut în decur
tăcută. sul celor şaptezeci şi cinci de ani
Cel care deschise vorba fu contele. Hai să pornim... din urmă, o literatură aspră, simplă
— Domnul meu, zise dânsul, aşi Iubirea n’are casă, nici hotar, şi plină de aduceri aminte, în care
fi putut să te întreb din început Nici un păcat şi nici un gând avar. revoluţia dela 1848 se răsfrânge
asupra dreptului ce aveţi în această E un mişel, cine se lasă 'ntrânt. . numai în parte, dar în care Iancu,
cauză. N’am făcut-o, fiindcă ştiu Iubirea dare casă pe pământ, „tinerel băiat“, e aşteptat pretutin
totul şi nu sunt dintre farisei. Am hoinară printre cântece şi flori, deni, până în Bihor, să „facă drep
convenit să iau lucrurile aşa, cum Ea dare fraţi şz dare nici surori... tate“, şi în care se plânge cu multă
sunt. Amanta D-voastră — Vă rog supărare soarta „armelor Iancului':
nu încercaţi nici un protest — zic Hai să pornim... Că le plouă şi le ninge
şi repet, amanta D-voastră, este încă Să plăngă'n urma noastră, cei mai Şi dare cine le 'ncinge...
de drept soţia mea. Aşi fi putut să [buni:
reclam poliţiei cazul şi, în cazul Să cânte toţi cei răi, să vue'n sat... Din nefericire, poeziile populare
acesta situaţia D-voastră în special, Iubirea nu-i născută din păcat. ardeleneşti despre Avram Iancu n’au
ar fi suferit grave consecinţe. Re Hal să pornim... Ne cheamă iubirea fost strânse cu destulă grije. Puţine
clamarea nu avea însă nici un rost. Departe acuma, în clipa din urmă au văzut lumina tiparului. Câteva
Eu urmăresc răsbunarea. Femeea Când răii ne văd şi calea ne o curmă... în culegerea Iarnik-Bărseanu, altele
aceasta, soţia mea şi amanta D-voa- într’o broşură a lui FI. Marian, ti
stre, trebue să moară. părită la 1900. E o comoară de sim
— Domnule! strigai îngrozit. ţire românească, pe care am fi vrut
— Vă rog, lăsaţi emoţiile. Repet, s’o vedem scoasă în văzul tuturor cel
trebue să moară. Este singura so puţin acum, cu ocazia serbărilor dela
luţie. O hotărîre a mea, veche, care Ţebea.
*
mi-a devenit al doilea rost al vieţii. * *
Aş, singurul rost. Altul nu mai am. In literatura cultă, figura lui Avram
Şi acum, zise el salutându-mă ce Iancu nu s’a bucurat până acum de
remonios, aveţi răspunsul meu, ho o operă de mare valoare artistică.
tărârea mea. Pe vremuri, d. Ion Pop-Florantin,
S’a întors pe loc, milităreşte şi acum vreo trei zeci de ani, cu ro
a ptecat. manul său Avram Iancu a făcut să
Pe urma lui eu am rămas înmăr curgă multe lacrimi din ochii gene-
