Page 13 - 1924-16

30—Vili. 1924-------------- --—mrnmm C O $ î N 2 f e A N A Pag. 505

raţiei care a urmat anului 1848. atrăgătoare. Utilizând tot materialul
Cartea se tipărise la Bucureşti şi informativ pe care-1 putea avea la în­
trecea peste Carpaţi pe furiş, tre­ demână, desprinzând înţelesul fapte-
când din mână în mână prin multe lor de arme şi scoţând la iveală
case ţărăneşti, unde era căutată de rolul lui Avram Iancu, d. Nicolae
jandarmi cu multă pornire duşmă­ Buta ne-a dat o carte preţioasă, ori­
noasă. Astăzi, romanul dlui Ion Pop- ginală, scrisă frumos, despre apa-
Florantin nu se mai găseşte nicăeri. riţ'a căreia trebuie să se ţină seamă.
Poate că ar fi fost una din cele mai „Avram Iancu şi opera sa“, — a-
nimerite retipăriri pentru folosul su­ ceasta este titlul cărţei dlui Nicolae
fletesc al poporului, în cinste căruia Buta, — va fi preţuită, fără îndoială,
a fost scris. pentru tendinţa meritoasă pe care
Scriitorii români n’au ignorat cu o reprezintă, de a părăsi terenul
desăvârşire epoca revoluţiei lui simplei relatări a faptelor, punând
Avram Iancu, dar figura eroului pe eroi şi faptele lor, în perspec­
n’a apărut decât incidental. Dl Ion tiva ideilor timpului şi a instinctu­
Gorun, puternicul nostru prozator, lui naţional românesc.
moţ de origine, a scris acum vreo In editura „Casei Şcoalelor“ şi
zece ani în „Universul“ câteva schiţe din însărcinarea „Asociaţiei“ dela
admirabile, folosindu-se de faptele Sibiu, d. dr. Silviu Dragomir a Culturale
arătate în raportul lui Simeon Balint, scos cartea sa despre Avram Iancu.
straşnicul prefect al Salinelor. (Nu Este, pentru a spune astfei, volumul Naţionalitatea şi arta. — Tur-
ştiu pentruce ele n’au mai apărut în oficial al serbărilor dela Ţebea. Dl burâtoarea problemă a sângelui, pe
volum). Dl Ion Paul, un alt moţ, dr. Silviu Dragomir n’a năzuit să care marele critic francez Taine o
astăzi profesor la Universitatea din ofere publicului rezultatele unei eru­ socotea drept una din pricinele ho­
Cluj, s’a inspirat deasemenea, în diţii istorice, pe care, fără îndoială, tărâtoare ale operei de artă, se în­
„FJorică Ceteraşul“, povestirea sa autorul cărţii o posedă. Evenimen­ toarce din nou, din când în când,
publicată în revista „Viaţa româ­ tele dela 1848 sunt expuse într’o să neliniştească judecata noastră
nească“, din aceleaşi vremuri de formă sobră şi curgătoare, cu o asupra scriitorilor şi artiştilor noştri.
frământare naţională. D. I. U. Soricu perfectă claritate şi cu un deosebit O nedumerire firească ne îndeamnă
a scris drama sa în versuri Doamna simţ de evocare, pentru a fi lămu­ să întrebăm, în ce măsură oaspeţii
Munţilor, care aproape în întregime rite astfel oricărei categorii de ce­ unei ţări, adoptând limba şi mora­
a apărut în revista „Cosinzeana“; titori. Preţul ei lesnicios o va face vurile patriei lor adoptive, pot fi so­
iar doamna Constanţa Hodoş, în cu atât mai căutată, cu cât, în pro­ cotiţi scriitorii şi artiştii ei, şi întrucât
romanul „Martirii“, careva ieşi acum porţiile subt care se prezintă, în patria lor de origine mai are dreptul
în a patra ediţie, ne-a dat, după ceeace priveşte expunerea istorică, să-i revendice pe seama ei. Mai
părerea dlui N. Iorga, cea mai vie cartea atinge, aproape pretutindeni, poate fi, de pildă, al Sârbilor, tâ­
icoană a sbuciumatei societăţi arde­ însăş perfecţiunea. nărul Alexandru Petrovici, transfor­
leneşti de-atunci. * * * mat în neîntrecutul poet maghiar
Dacă mai punem la socoteală Petdfi Sândor? Se oglindeşte oare
câteva minunate pagini datorite dlui Am fi dorit ca recolta timpului sufletul francez adevărat în muzica
Al. Ciura, precum şi amintirile pioase să fi fost mai bogată, înconjurân- pătimaşe şi tristă a polonezului
ale regretatului Iosif Sterca-Şuluţiu, du-se comemorarea lui Avram Iancu Frederic Chopin?
credem că pomelnicul se poate în­ de decorul unor preocupărijntelec- Cronica întâmplărilor contempo­
cheia aici. Rămâne să vedem ce ne tuale mai ample. Din colţul nostru, rane s’a încurcat şi la noi, deunăzi,
va da viitorul. înregistrăm însă cu mulţumire şi în aceeaş neînţelegere. Guvernnl
*
♦ * publicaţiile restrânse apărute acum. francez a decorat de curând pe d.
Ne mângăiem cu gândul că până
Centenarul lui Avram Iancu ne-a la centenarul revoluţiei, până la Max, actor de frunte al Comediei
oferit trei cărţi închinate revoluţiei. 1948, se vor mai ivi şi alţi semă­ franceze, cu cea mai însemnată
Niciuna dintre ele nu aparţine lite- nători. *. A. H. distinţie a Franţei, care este „Legi­
raturei. Sunt trei monografii istorice, unea de onoare“. Mândria noastră
de aspect diferit, cari s’au însărcinat naţională şi a adus aminte, cu acest
să oprească atenţia diferitelor pături prilej, că d. de Max e de origine
ale societăţii româneşti de astăzi moldoveană, născut la Iaş\ din tată
asupra celui mai strălucit nume din evreu şi mamă româncă. Unii au
mişcarea naţională dela 1848. spus atunci: „iată un artist român,
Broşura dlui Teodor Murâşanu decorat cu „Legiunea de onoare".
editată de „Librăria poporală“ din Alţii au răspuns însă: — „Să iertaţi,
Turda se adresează poporului; e d. de Max dela Comedia franceză
închinarea caldă şi entuziastă a e un actor de neobişnuit talent, dar
unui ^scriitor ardelean, care va fi care nu mal e român, pentrucă
cetită cu drag de lumea satelor. joacă de treizeci de ani în limba
Scrierea dlui Nicolae Buta, pre­ franceză, pentrucă, creaţiunile sale
miată de „Institutul de istorie na­ sunt închinate literaturei franceze,
ţională“ din Cluj, încearcă o carac­ pentrucă a devenit, prin ladopţiune.
terizare a lui Avram Iancu şi a francez“.
colaboratorilor săi, în linii vii şi Poate să greşim şi noi, dar ni