Page 2 - 1924-16
P. 2
Pag. 194 ------------ - r. „n. -—— C O S I N Z E A N A -------------------------------------------------30-VlIt. 1924
Eroul instinctului naţional
— La 100 de ani dela naşterea lui Avram Iancu —
de Nicolaie Buta
„Aerul din case era filosofic al lui Simion Bărnuţ, care nu se naşte nici-odată „cu
stricat şi eu am venit ca
un uragan să le curăţesc. peste cele 40.000 de iobagi şaua pe spinare“ sau „cu pin
Iancu. smeriţi, cari se strânseră pe teni la călcâie“. Şi-un astfel de
Veacul al XlX-lea a fost, Câmpia Libertăţii. Fiind mulţi vlăstar a fost „Craiul“ Moţilor.
fără îndoială, proba de foc a „ca cucuruzul brazilor“ văpaia Elementele pe cari s’au altoit
naţionalităţilor. Din spasmurile aprinsă a tribunilor şi prefecţi cu folos principiile dreptului na
frigurilor revoluţionare, care-au lor a coborît la priceperea tural al lui Bărnuţ îi veneau
cutremurat, cu mici întreruperi, lor „ideea naţională“ şi-au din naştere şi din contactul ne
prima jumătate a acestui veac, pus-o în act'une imediată. prihănit cu firea dreaptă şi ne
*
popoarele europene au ieşit * * înduplecată a Munţilor săi na
scăldate în vâltoarea de lumină Dintre căpeteniile revoluţio tali, care înlătură din suflete
a conştiinţei naţionale moderne. nare, care-au atins, prin sbu- supunerea oarbă şi predilecţia
Evanghelia mântuitoare a filo ciumul lor sufletesc şi mai ales pentru minciunile sociale.
sofilor revoluţionari din veacul prin fapta care a izvorît din Ce-a făptuit Iancu în numele
al XVIII, pe care ultima ră acest sbucium acea culme a românismului se ştie; o spune
suflare a reacţionarismului me eroismului, care singură înfruntă însăş aspra judecată populară:
dieval a încercat a o întârzia, îndărătnicia veciniciei, figura ac el a şters iobăgia şi-a înfruntat
a ajuns în veacul următor în tivă a tânărului advocat Avram prin atitudinea sa demnă pe-un
deplină atingere cu realitatea. Iancu a fost mai aproape de „mincinos de împărat“. Din
Dar pentru a rupe orice le sufletul mulţimilor puse în miş fapta sa revoluţionară a izvorît
gătură cu un sistem îmbătrânit care. Vârsta precum şi împre conştiinţa aprigă, luptătoare a
în nelegiuiri şi păcate, cum a jurările culturale ale patriei sale deceniilor mai noi. A precizat
fost asprul regim feudal, pentru nu-i puteau împrumuta o- direcţia de luptă a unui neam
a smulge din liniştea resemnării rientarea culturală, sigură a întreg, a arătat adică duşmanu
milioanele de robi ai pămân vremilor noastre. Totuş, orien lui celui mai primejdios „că nu
tului şi a face dintrânsele tarea care trebuia neamului său se poate unguri piatra rece şi
mulţimi iluminate, li-se cereâ în acele clipe de răspântie o isvorul virgin“. Prin instinctul
popoarelor acea capacitate de avea din adâncurile fiinţei sale, său superior a scormonit adâncu -
jertfă care face minuni, li se din legătura misterioasă cu pă rile sufletului popu'ar împrumu-
impunea urcarea acelor culmi mântul şi cu miile de târani tându-i timbrul acelei conştiinţe
misterioase ale eroismului bogat robiţi străinilor. In această le pe care nedreptăţile mai recente
în urmări, care singur le pune în gătură rodnică cu lumea patri n’o puteau decât să oîndârjască.
directă legătură cu eternitatea. arhală a satelor trebue căutată
originea entusiasmului său so
cial şi acea alipire morţişe Ia La sfârşit, mintea i s’a întu
Poporul român de pe ambele principiul naţiunii politice, care necat sub povara ingratitudinii
laturi ale Carpatilor a înţeles fermeca cugetele şi a cărui elup- imperiale. Falsitatea şi perfidia
perfect noua cotitură a vremi- tare a mers până la uitarea de sine. au exploatat sinceritatea sa de
lor şi a încercat să ia o atitu Dealtfel, pentru a vedea „cum erou al unei idei superioare.
dine în. faţa curentelor de li se împart nemeşii pe pielea bie Generalul, „de groaza căruia
bertate din Apus. tului iobag“, pentru a simţi că tremura întreg Ardealul“, a a-
Care a fost răspunsul hotărât atmosfera feudalismului cocoţat juns a fi abia o umbră rătă
al Românilor, şi în deosebi al pe mormanul unor privilegii citoare.
celor din Ardeal, la glasul de îngrămădite de nedreptatea vea Dar azi, când la mormântul
chemare al timpurilor noi? curilor trecute, înăbuşe, —pentru său toţi îşi vor pleca genun
Vom spune fără întârziere: a simţi, în sfârşit, că „aerul chiul pios şi cucernic, ţărâna sa
Râzmirifa din 48! din case e stricat“, nu se ce pământească se va mişca. „îm
In cele două adunări naţio rea o subtilă orientare teore păratul“ va fi şi el de faţă şi
nale dela Blaj spiritul vremii tică, se cerea mai curând un nu va mai fi împăratul altora;
ş’a pogorît, prin entusiasmul suflet puternic de fiu al naturii, va fi împăratul nostru!
